PESTERA DE SUB CETATE II
Localizare si cai de acces. Pestera este sapata in versantul drept al
Cheilor Carasului la 6 m deasupra raului (230 m altitudine). Drumul
catre pestera incepe din comuna Carasova (unde se poate
gasi cazare in casele locuitorilor). Se merge pe cararea de pe malul
stang al raului in directia Lunca Prolazului (marcajul banda
albastra, vezi nota Cheile Carasului si fig. 37) cam 30-40
minute pana in dreptul ruinelor unei cetati (Gratul
Carasovei sau Cetatea Turcului) care domina imprejurimile de pe un
promontoriu inalt de 150 m al versantului drept, ocolit de rau. Dupa acest
cot se trece apa si se urca la gura pesterii, orientata
catre sud-sud-est ; fiind bine mascata de arbori se gaseste
dificil fara calauza.
Date istorice. Fiind situata foarte aproape de Carasova,
intrarea este bine cunoscuta locuitorilor ei. Explorarea pesterii a
inceput abia in 1961, cand St. Negrea, impreuna cu Alexandrina Negrea
si L. Botosaneanu au ridicat planul galeriilor si au
efectuat cercetari complexe. Explorarea a fost incheiata in anul
1965, cand A. Negrea, St. Negrea si V. Sencu au cercetat etajul
superior descoperit de Emilian Cristea cu doi ani mai inainte.
Descriere. Pestera este alcatuita dintr-un sistem
intortocheat de galerii nu prea largi si inalte pana la 6 m,
totalizand 576 m. Nu departe de intrare exista doua sifoane (vezi
fig. 41) care se umplu cu apa la viiturile mari, interzicand o vreme
accesul in interior. Dupa aceste sifoane, urmeaza Galeria cu
Placi de Silex care debuseaza intr-o galerie perpendiculara
pe ea. In dreapta se desface Galeria cu Argila, terminata printr-un
lac-sifon, iar in stanga se coboara la Pragul cu Trepte de silex. Urcand
pragul de 13 m patrundem in Galena Emilian Cristea, destul de
cotita, terminata si ea printr-un lac-sifon ; aceasta are
doua ramificatii, una din ele cu sifon terminal.
Elementul
particular al acestei pesteri care ne izbeste privirea de la inceput
il constituie alternanta stratelor de calcar cu cele de silex.
Intercalatiile de silex, groase de 15-25 cm, ne apar peste tot sub
forma de polite, lame si poduri care stanjenesc foarte mult
inaintarea.
Fiind
periodic spalata la viituri, pestera este slab
concretionata. Peretii si tavanul sunt mai peste tot nuzi,
acoperiti de un strat fin de argila. Ici-colo apar stalactite si
scurgeri parietale. Podeaua, de asemenea in buna parte
neconcretionata, e acoperita pe alocuri de o crusta
stalagmitica cu gururi mici (pline ochi cu apa) si cu
stalagmite. In schimb, urmele de eroziune si coroziune ale apei sunt prezente
pretutindeni: numeroase lingurite si alveole, septe si marmite
active cu bile si petris rulat, in sifoane si portiunile
mai joase s-au adunat nisip si pietris rulat, totul fiind inclus
intr-o pojghita foarte subtire de argila umeda,
ramasa dupa retragerea apei.
La
formarea pesterii a contribuit paraiasul care apare si
astazi in pestera in timpul viiturilor si topirii
zapezilor de pe platoul de doline al Iabalcei. In portiunile cu
lacuri-sifon sau cu dispozitie sifonala (adica cu plafonul
lasat) apa urca sub presiune si, drenand pestera, iese
puhoi prin gura si se varsa in Caras, in dreptul unui sifon
din Galeria Emilian Cristea se aude zgomotul facut de un curs
subteran, fapt care ne duce cu gandul la existenta unui etaj inferior,
activ, al pesterii, inaccesibil omului.
Fauna
terestra este destul de saraca, pestera fiind
spalata periodic de torentul subteran. Mai interesanta este o
rama de pestera care traieste in apa unei marmite,
gasita in tara noastra, numai inca in doua
pesteri banatene (Tolosu si Marghitas).
Liliecii sunt rari.
Conditii de vizitare. Pestera se afla pe teritoriul ocrotit al
rezervatiei botanice Cheile Carasului. Nu este amenajata. O
recomandam turistilor antrenati si numai pana la
Pragul cu Trepte de silex. Aceste trepte, fiind foarte friabile, se pot urca
numai cu asigurare in coarda sau, si mai bine, pe o scara
speologica. Vizitarea pesterii (exclusiv Galeria Emilian
Cristea) dureaza l-2 ore. In acest scop sunt necesare casti
de protectie, salopete, cizme si o imbracaminte adecvata
(temperatura aerului variaza intre 11 si 13,5°). Se recomanda
vizitarea in grupuri mic:, numai pe timp secetos, dupa ce
cursul subteran nu mai iese prin gura pesterii, iar lacurile din sifoanele
l si 2 sunt secate.
Bibliografie. L. Botosaneanu, A. Negrea si St.
Negrea (1967), L. Botosaneanu (1971), A. Negrea si St.
Negrea (1971), St. Negrea si A. Negrea (1968, 1972, 1977), M. Bleahu,
V. Deou, St. Negrea, C. Piesa, L Povara si I. Viehmann (1976).
