Didactica
Tratarea diferentiata a elevilor la obiectul limba romanaESEU Tratarea diferentiata ridica multe probleme in fata invatatorilor. Se pune intrebarea sub ce aspect trebuie privita diferentierea elevilor: din punct de vedere intelectual, al ritmului de lucru si al volumului de cunostinte ce-l pot insusi, diferentiere pe obiecte de studiu, dupa aptitudini? Din punct de vedere intelectual, este usor de impartit colectivul clasei in trei-patru-cinci grupe relativ omogene in urma unor teste de cunostinte care sa reflect puterea copiilor de reprezentare, de analiza si sinteza, de generalizare etc., precum si volumul de cunostinte insusit. Cele mai mari greutati le-am intampinat in indrumarea elevilor in activitatea lor independenta, datorita ritmului diferit de lucru al acestora. Fiecare copil are ritmul lui propriu de munca. Chiar in cadrul acelorasi grupe, copiii se deosebesc intre ei sub acest aspect. Referitor la volumul de cunostinte, observam ca un elev cu un nivel intelectual ridicat si un ritm de lucru rapid este capabil sa-si insuseasca un volum de cunostinte mai mare decat cel dat de programa, si invers, un copil cu intelect la limita si de obicei cu un ritm lent poate ramane sub nivelul programei daca nu primeste o indrumare permanenta. Aceasta problema cred ca se poate rezolva respectand programa in continut si diferentiind formele de lucru pe nivelul de dezvoltare. Din punct de vedere organizatoric, gruparea copiilor pe nivele de dezvoltare difera de la obiect la obiect, aici intervenind si aptitudinile lor; una va fi impartirea acestora in cadrul obiectului matematica si alta la limba romana, geografie sau istorie. O cunoastere atenta a copiilor de catre invatator este un factor important in progresul acestora prin tratare diferentiata. O tratare diferentiata cere si o restructurare a lectiei, o restructurare diferita de la obiect la obiect, de la lectie la lectie. La limba romana, cele mai bune rezultate in tratarea diferentiata le-am obtinut folosind activitatea in grup. Adoptand acest mod de lucru, am creat posibilitati elevilor de a se ajuta reciproc, atat in tehnica cititului, cat si in exprimarea orala sau scrisa, ca forma si continut, de a exersa actul vorbirii intr-un grup restrans, invingand astfel timiditatea si neincrederea in sine, formandu-si deprinderi de munca in colectiv etc. Pe grupe, se pot da urmatoarele sarcini: A A Grupa elevilor avansati (prima grupa): Sa imparta lectia pe fragmente dupa ideile principale. A Grupa cu elevi ce mai au nevoie de sprijin in rezolvarea unor sarcini (a doua grupa): Sa raspunda la unele intrebari ce antreneaza capacitatea de interpretare, gandire. A Grupa cu elevi ce intampina dificultati in invatare (a treia grupa): Sa citeasca si sa povesteasca (fiecare elev din grupa) cate un fragment din lectie, delimitat de invatator. B A Prima grupa: Sa formuleze ideile principale din text, in prealabil impartit in fragmente.
A A doua grupa: Sa redea oral insusirile unor personaje, sa desprinda comportamentele demne de urmat, sa povesteasca oral unele aspecte descrise de autor. A A treia grupa: Sa citeasca pe fragmente (fiecare elev cate un fragment) si sa raspunda oral al unele intrebari usoare, indicate pe tabla sau in carte. C A Prima grupa: Sa formuleze oral un alt inceput sau sa schimbe finalul unei povestiri ori sa-i introduca unele momente mai vesele sau mai interesante; pot sa-i de lecturii o noua orientare: comica, trista, imaginara, reala etc. A A doua grupa: Sa precizeze cum ar fi procedat daca erau in locul personajelor din lectura. A A treia grupa: Sa gaseasca si sa citeasca unele fragmente care redau descrierea unor personaje, aspecte din natura, intamplari, manifestari ale personajelor etc. D A Prima grupa: Sa intregeasca povestirea cu alte exemple legate de subiectul tratat, sa motiveze, pe baza experientei personale, unele manifestari ale personajelor fata de sarcinile ce le au de indeplinit, manifestari ce tin de relatiile dintre oameni etc. A A doua grupa: Sa-si aminteasca: versuri, proverbe, zicatori, cantece, jocuri, obiceiuri populare legate de subiectul lectiei. A A treia grupa: Sa citeasca lectia si sa memoreze unele versuri, ghicitori, proverbe sau expresii frumoase. Fiecare dintre temele exemplificate implica citirea prealabila a textului, actiune care ocupa locul principal in ora de citire. Se verifica la nivel de clasa toate sarcinile date pe grupe, sarcini la care sunt solicitati toti elevii. Se incepe cu discutarea sarcinilor date celei de-a treia grupe de elevi si se incheie cu discutarea sarcinilor date celor din prima grupa. Activitatile desfasurate in scoala raspund astfel necesitatilor de dezvoltare ale copiilor care participa activ la ele, transformandu-se din obiect al educatiei in subiect al propriei sale formari. Elevul achizitioneaza nu o cantitate impresionanta de informatii, ci isi formeaza un stil de munca propriu care ii asigura autocontrolul si autoinstruirea permanenta. BIBLIOGRAFIE Radu T. Ion: "Invatamantul diferentiat. Conceptii si strategii"; Bucuresti, E. D. P. 1978; Tircovnicu Victor: "Invatamant frontal, invatamant individual, invatamant pe grupe"; Bucuresti, E. D. P. 1981;
|