Remedierea deficientelor motivationale ale elevilor

Remedierea deficientelor motivationale ale elevilor

Stimularea intereselor cognitive, a curiozitatii epistemice

Dezvoltarea interesului cognitiv, inteles ca o atitudine stabilizata de natura emotiv-cognitiva fata de obiecte si activitati este si expresia maiestriei pedagogice a educatorului . Capacitatea acestuia de a starni curiozitatea elevilor, suportul motivational ideal, pentru subiectele abordate este pusa la incercare in mod curent in contextul desfasurarii procesului de invatamant. Studiile arata ca materialul invatat din curiozitate se retine mai mult timp decat cel asimilat din dorinta de a-i multumi pe altii . Exista mai multe tipuri de curiozitate care pot fi valorificate in practica didactica: cea perceptiva (legata de trebuinta elevilor de a explora ceea ce ii inconjoara), cea actionala (trezita de manipularea, explorarea unor obiecte) si cea epistemica (care implica dorinta de a stii, de a rezolva probleme, de a descoperi noutati, etc). Prin intermediul unor chestionare, cercetatorii au  reusit sa identifice tehnicile utilizate de invatatori pentru stimularea curiozitatii. Iata cateva dintre cele mai frecvente tehnici invocate: crearea ocaziilor pentru experiente senzoriale (prin care elevii vin in contact direct cu lucrurile si actioneaza asupra lor, modeland, construind, etc), punerea intrebarilor (in special a celor care implica paradoxuri, contradictii, elemente surpriza sau neobisnuite), afisarea temelor sau a materialelor gen poster in clasa, utilizarea unor exemple concrete si relevante pentru viata elevilor, folosirea unor metode ca: jocul de rol, invatarea pe simulatoare, dezbaterile, crearea unui registru cat mai larg de activitati pentru elevi, incurajarea si acceptarea intrebarilor din partea elevilor, si nu in ultimul rand entuziasmul educatorului in predare. Dupa cum reiese si din exemplele de mai sus un invatator poate exploata toate formele curiozitatii pentru a-si stimula elevii. Astfel, curiozitatea perceptiva poate fi stimulata in mod special prin utilizarea la lectii a unor exponate atractive pentru elevi, a unor suporturi intuitive care sa le stimuleze cat mai multi analizatori, prin afisarea unor postere pe peretii clasei, etc. La randul ei, curiozitatea actionala poate fi satisfacuta prin crearea in lectii a unor ocazii in care elevii sa examineze diferite obiecte, instrumente, sa deseneze sau sa construiasca (modele, machete, aparate). Folosirea eficienta a tehnicii chestionarii, dezbaterea unor probleme controversate, crearea de situatii-problema sunt in masura sa intretina curiozitatea epistemica.

Relationarea continuturilor invatarii cu nevoile prezente si viitoare ale elevilor

Incercarile educatorilor de a-i constientiza pe elevi asupra finalitatii sarcinilor pe care le rezolva, a modului in care aceste sarcini ii pregatesc sa faca alte lucruri si mai ales asupra importantei respectivelor sarcini pot avea un caracter motivator. Cu alte cuvinte, elevii pot fi ajutati sa perceapa nevoia de a stii, de a stapani continuturile invatarii. De exemplu, educatorii pot ilustra cum matematica ii poate ajuta pe elevi in a face cumparaturi sau in a-si gestiona bugetul casei, cum studiul stiintelor sociale ii ajuta sa inteleaga mecanismele societatii in care traiesc sau cum ii poate ajuta sa relationeze mai bine cu semenii, cum deprinderile de exprimare orala si scrisa ii ajuta sa faca o impresie cat mai buna persoanelor cu care intra in contact (inclusiv viitorilor angajatori), cum educatia fizica ii poate ajuta sa arate si sa se simta mai bine, etc.

Implicarea elevilor in activitati variate

De obicei in clasa elevii stau in banci, asculta, citesc sau scriu. Cand nimic special nu se intampla se poate asterne o plictiseala generala. in aceste conditii in care invatarea este perceputa ca un proces pasiv mai degraba decat unul activ, se impune activizarea elevilor, ce presupune o suita de actiuni: trezirea si cultivarea interesului pentru cunoastere, exercitarea inteligentei si a celorlalte functii psihice prin efort personal, exersarea capacitatii de insusire a cunostintelor, cultivarea spiritului investigativ si a atitudinii epistemice prin antrenarea elevilor in organizarea, conducerea, efectuarea si evaluarea muncii didactice  Variind modalitatile de prezentare a materialelor de studiu (utilizand ilustratii, filme, materiale naturale, obiecte, etc), metodele folosite (apeland la problematizare, joc de rol, studiu de caz sau invatare prin cooperare) si implicand elevii in activitati diverse (ascultare, scriere, comunicare, dezbatere, experimentare, rezolvare de probleme, creatie, etc.) educatorii pot castiga atentia si interesul elevilor pentru activitate, cel putin temporar. Canalizarea excesiva care apare la unii educatori pe continutul pe care il au de transmis in defavoarea promovarii oportunitatilor pentru elevi de a explora, de a se exprima cu privire la subiect, de a reflecta, etc, poate fi paguboasa. Ascultarea unor prezentari plictisitoare, redundante, care nu ii antreneaza pe elevi nu este in masura sa stimuleze interesul pentru respectiva disciplina de studiu. Mai grav ar putea fi faptul ca educatorul poate pleca din clasa cu sentimentul datoriei implinite, iar elevul, la randul lui, poate rasufla usurat ca a mai trecut o ora. Astfel de practici creeaza fondul aparitiei monotoniei, apatiei sau a dezinteresului fata de invatarea disciplinei respective.

Comunicarea unor expectante clare

Confuziile pe care le traiesc uneori elevii cu privire la ceea ce doreste educatorul de la ei poate genera probleme ca: nesiguranta, anxietate, greseli. Elevii au nevoie sa stie ce asteapta educatorul din partea lor sa faca, cum vor fi evaluati, ce consecinte au anumite actiuni intreprinse de ei. De exemplu, in cazul in care educatorul solicita elevilor sa pregateasca fiecare un referat este necesar ca acesta sa fie foarte clar in mai multe privinte: ce se asteapta sa scrie elevii, cat anume sa scrie, cum va fi evaluat referatul, ce pondere va avea in nota finala. in aceste conditii, claritatea asteptarilor educatorului este o garantie pentru elevi ca respectarea acestora (respectiv elaborarea unui referat care respecta aceste exigente) va fi recompensata, prin note, calificative, etc. Cunoasterea modalitatilor prin care elevii pot avea succes la materia respectiva devine astfel un suport important pentru angajarea elevilor in sarcinile de lucru si pentru atingerea scopurilor, fixate de educator sau chiar de catre elevi.

Acestea ar fi cateva dintre cele mai importante modalitati de motivare a elevilor. Mentionam ca asupra aspectelor psihopedagogice relevante din perspectiva principiului stimularii si dezvoltarii motivatiei invatarii si asupra practicilor concrete prin care educatorii pot satisface cerintele acestui principiu vom reveni in contextul abordarii modelelor didactice de dezvoltare a motivatiei invatarii.