Principiul caracterului intuitiv al invatamantului

Principiul caracterului intuitiv al invatamantului

Este prezentat in literatura de specialitate si sub denumirea de principiul corelatiei dintre senzorial si rational, dintre concret si abstract, principiul intuitiei.

Esenta acestui principiu exprima cerinta de a asigura o baza perceptiva, concret - senzoriala invatarii, cerinta potrivit careia actul cunoasterii realizate de elevi trebuie sa se bazeze pe contactul nemijlocit cu realitatea obiectiva, pe activitatea directa a elevului cu obiectele si fenomenele. Evidentiaza nece-sitatea unitatii dintre intuitiv si logic, senzorial si rational, concret si abstract, prin asigurarea unui substrat concret, intuitiv invatarii.

Necesitatea intuitiei ca suport al activitatii de invatare a fost surprinsa inca din antichitate si relevata ulterior de cei mai multi pedagogi si oameni de scoala. J. A. Comenius a considerat intuitia ca fiind "regula de aur a inva-tamantului", I. H. Pestalozzi, drept "baza obiectiva a oricarei cunoasteri", iar K. D. Usinski a argumentat necesitatea sa, subliniind ca "natura copilului cere intuitia".

De-a lungul timpului, acest principiu a fost reconsiderat, si-a imbogatit continutul, fiind fundamentat stiintific, pornindu-se de la abordarea cunoasterii ca proces unitar in care interactioneaza concretul sensibil cu abstractul si concretul logic. Invatarea, fiind in esenta un proces de cunoastere, presupune o baza senzoriala, intuitiv concreta. Necesitatea intuitiei este sustinuta si de caracterul concret al gandirii copilului aflat intr-o anumita etapa a dezvoltarii ontogenetice.

Intuitia trebuie sa fie prezenta pe tot parcursul procesului de cunoastere/ invatare, nu trebuie inteleasa numai ca moment initial al acelui proces. Imaginile perceptive trebuie sa stea la baza conceptualizarii datelor realitatii, la formularea generalizarilor si structurarea unor operatii mintale. Ele trebuie sa sugereze operatiile mintale, constituindu-se in produse ale unei actiuni cog-nitive complexe de selectie, organizare si prelucrare a datelor percepute (4, p.132).

Potrivit acestui principiu in procesul de invatamant trebuie respectate cateva cerinte importante.

Procesul de invatamant trebuie sa se organizeze astfel incat repre-zentarile, notiunile, ideile, rationamentele pe care si le insusesc elevii sa se intemeieze pe perceperea nemijlocita sau mijlocita a obiectelor si fenomenelor studiate. Atunci cand posibilitatile de percepere sau observare nemijlocita sunt reduse - indepartare in timp sau spatiu a obiectelor si fenomenelor, dimensiuni care le fac invizibile, dinamism accentuat - se recurge la substitute ale realitatii (gama larga de materiale didactice) - intuitie indirecta.

Intuitia se foloseste nu numai pentru cunoasterea de catre elevi a con-cretului imediat, ci si pentru a impleti cunoasterea senzoriala cu cea logica, abstracta, pentru formarea gandirii logice. De aceea, este necesar ca materialele didactice, atat prin structura cat si prin modul lor de utilizare, sa contina elemente care sa stimuleze operatiile gandirii, sa sugereze generalizari, sa motiveze elevii pentru activitatea de cunoastere.

Intuitia in procesul de invatamant trebuie astfel realizata incat sa indeplineasca diverse functii didactice (9, p.354):

izvor de informatii, sub forma reprezentarilor, in vederea prelucrarii si elaborarii generalizarilor, pentru a se trece de la concret la abstract;

concretizarea, verificarea datelor la care s-a ajuns prin abstractizare, in care caz gandirii i se imprima drumul de la abstract la concret. Conceptele elaborate pe calea abstractizarii sau pe cale pur logica sunt in aceasta situatie aplicate obiectelor si fenomenelor reale, cazurilor particulare, ceea ce adanceste procesul cunoasterii.

Pentru ca intuitia sa contribuie la dezvoltarea operatiilor gandirii nu este suficienta o simpla percepere/contemplare a materialului intuitiv, ci este necesar ca acesta sa fie manuit, prelucrat, transformat, intr-un cuvant, elevii sa opereze obiectual cu el, in concordanta cu anumite cerinte didactice.

Principiul intuitiei formuleaza si cerinta ca alternarea concretului cu abstractul sa se faca in concordanta cu particularitatile materialului si in-formatiei ce trebuie asimilate. La anumite discipline, socio-umane de pilda, intuitia nu presupune contactul direct cu obiectele si fenomenele, ci il obliga pe profesor sa faca apel la un inventar de exemple concrete, imagini cu forta sugestiva si de influentare a elevilor. De asemenea, intuitia poate fi realizata prin intermediul limbajului plastic, expresiv, al inducerii unor stari de spirit prin povestiri, descrieri, s.a. (5, p.64)

Eficienta intuitiei impune sa se ia in considerare si particularitatile obiectului educatiei, nivelul de dezvoltare ontogenetica a elevului. De aseme-nea, este necesara selectarea atenta a materialului potrivit functiei pe care trebuie sa o indeplineasca, dozarea raportului dintre cuvant si intuitie, anga-jarea elevului in activitati complexe de observare, selectare, analize, sinteze, comparatii, verbalizare, dirijarea elevilor pentru a surprinde elementele con-stante, invariabile. In felul acesta intuitia nu se reduce la a vedea sau a atinge ceva, ci il ajuta pe elev sa ajunga la intelegere, sa treaca de la intuitia exterioara la o intuitie interioara.

Acelasi principiu ne atrage atentia asupra pericolului pe care-l poate prezenta folosirea nejudicioasa a intuitiei in procesul de invatamant. Se va avea in vedere ca abuzul de imagini, apelul exagerat la cunoasterea senzoriala, ca si absenta materialului concret pot constitui deopotriva o sursa principala a formalismului. Exista cu alte cuvinte un nivel optim de folosire a intuitiei pentru a-l ajuta pe elev sa treaca de la gandirea obiectuala la cea abstracta si invers.

Respectarea acestui principiu prezinta o importanta deosebita pentru ca dezvolta spiritul de observatie, gandirea, imaginatia, creeaza premisele pentru inlaturarea formalismului, a invatarii pe de rost.