Principiile procesului de invatamant (principiile didactice)

PRINCIPIILE PROCESULUI DE INVATAMANT (PRINCIPIILE DIDACTICE)[1]

Cuvinte cheie : principiu, caracter normativ, dinamic, sistematic, reglator, accesibilitate, priceperi, deprinderi, sistematizare, continuitate, senzorial si rational, scheme mintale, structuri operationale.

1. Conceptul de principiu al procesului de invatamant

In orice domeniu al activitatii umane obtinerea unor performante scontate este determinata de respectarea unor principii, a unor norme, a unor reguli.

Pe masura ce stiintele educatiei au progresat si s-au descoperit unele legitati specifice fenomenelor educationale, acestea au fost exprimate prin principii, iar aplicarea practica a lor s-a concretizat in norme sau reguli

Principiile didacticii sau principiile procesului de invatamant pot fi definite drept teze fundamentale, idei calauzitoare care stau la baza organizarii si conducerii activitatii didactice, in scopul infaptuirii optime a obiectivelor educatiei. Intr-o exprimare mai concisa ele pot fi definite norme generale de activitate didactica, care precizeaza cum anume sa se transpuna in viata scopurile didactice.

2. Caracteristici ale principiilor procesului de invatamant:

caracterul general, care rezulta din legitatile pe care le exprima, din faptul ca ele au in vedere toate componentele procesului de invatamant ca sistem unitari.

caracterul normativ, care consta in functia lor orientativa si reglatoare. Ele fac legatura intre cunoastere si actiune, intre teorie si metodele utilizate in procesul didactic. Aplicarea lor in practica educationala ofera garantia reusitei, a realizarii obiectivelor educatiei.

caracterul dinamic, care exprima faptul ca ele sunt supuse mereu unui process de perfectionare, de aducere "la zi" in functie de evolutiasolicitarile societatii. In conditiile societatii contemporane care confera activitatii didactice tot mai multa deschidere, principiile didacticii cunosc o reconsiderare continua a lor. Asa incat este firesc sa apara fie modificari in modul de formulare a lor, sa apara chiar principii noi, pe temeiul unor concluzii care ar putea ridica unele norme sau reguli la rang de principii. De asemenea, finalitatile educatiei vor putea impune formulare unor teze generale, a unor principii, a caror luare in considerare sa asigure indeplinirea a insusi idealului educational al societatii moderne la nivelul exigentelor lor.

caracterul sistematic, care se exprima prin aceea ca ele prezinta cerinte ale procesului de invatamant ca sistem ale carui componente, prin interconditionarea lor, asigura realitzarea obiectivelor educatiei.

Unii specialisti formuleaza, cu temei, functii ale principiilor didactice: orienteaza traseul educativ inspre obiectivele propuse de profesori ; normeaza practica educativa, in ideea respectarii unor reguli psihologice, pedagogice, deontologice, stiintifice ; prescrie tratamente si moduri de relationare specifice in raport cu situatiile de invatare ; regleaza activitatea didactica atunci cand performantele la care se ajunge nu sunt cele scontate.

3. Sistemul principiilor didactice

Intocmai ca si procesul de invatamant, principiile care stau la baza organizarii si desfasurarii  acestuia sunt abordate in maniera sistemica. Toate au aceeasi tinta, ceea ce inseamna ca eficienta fiecaruia depinde de masura in care a fost luat in considerare intregul sistem. Altfel, neluarea in seama a unora dintre ele diminueaza efectul pozitiv al celorlalte. Sistemul principiilor didactice statornicit converge spre clasificarea lor pe baza unor criterii general acceptate. Potrivit acestor criterii principiile procesului de invatamant se pot grupa dupa masura in care ele "actioneaza" in zona componentelor procesului de invatamant.

A. Principii generale ale procesului de invatamant

Principiul caracterului stiintific al invatamantului exprima faptul ca obiectivele si continutul a tot ce se preda si se invata in scoala, se stabilesc potrivit nivelului la care s-a ajuns in dezvoltarea stiintei si tehnicii, acesta fiind sursa de baza din care se extrage materia pentru fiecare disciplina de studiu.

Principiul caracterului aplicativ al invatamantului, este determinat in primul rand, de faptul ca unul din obiectivele fundamentale ale invatamantului contemporan il constituie formarea la elevi a capacitatii de a aplica cele invatate, in scopul unei cat mai bune integrari socioprofesionale, precum si a capacitatii de a se adapta si readapta la conditiile noi ce vor aparea. Aplicarea in practica, in intelesul strict al acestui principiu are loc, in mod direct in lucrarile de laborator, in cabinete, in operarea cu ajutorul calculatoarelor etc.

Principiul luarii in considerare a particularitatilor de varsta si individuale ale elevilor exprima faptul ca, in cadrul resurselor umane, care intra in componentele procesului de invatamant, ca sistem unitar, elevii, si in general toti cei ce invata, ocupa un loc central. Este un lucru bine cunoscut ca dezvoltarea structurii psihice a elevilor, tendintele evolutiilor, precum si modul in care procesele psihice interactioneaza in procesul instructiv - educativ sun strans legate de mecanismele activitatii de invatare si de functiile pe care le indeplineste invatarea in dezvoltarea personalitatii umane. Respectarea particularitatilor individuale, cea de a doua dimensiune a principiului pe care il avem in vedere, impun valorificarea integrala a capacitatilor de care dispune fiecare elev. Fiecare copil, fiecare adolescent este o unicitate irepetabila si, in mod firesc, solicita un "tratament" individualizat.

B. Principii generale ale continutul invatamantului

Principiul accesabilitatii cunostintelor, priceperilor si deprinderilor. Acest principiu este determinat de precedentul, si se raporteaza cu precadere la continutul procesului de invatamant. El exprima cerinta punerii de acord a cunostintelor, priceperilor si deprinderilor ce

se au in vedere cu posibilitatile intelectuale ale varstei elevilor, care se realizeaza prin selectionarea si gradarea cunostintelor si sarcinilor de invatare pe care le primesc elevii.

Principiul sistematizarii si continuitatii in invatamant

Acest principiu are la baza cerinta ca atat obiectivele formulate, cat si continutul a ceea ce se invata si mai ales metodologia si formulele de organizare a activitatii didactice sa fie concepute si desfasurate intr-o ordine logica, pe baza unui sistem ale caror componente sa asigure un proces continuu. O asemenea cerinta este determinata, in primul rand, de faptul ca insasi realitatea din natura si societate, care este reflectata in diverse stiinte si ramuri ale acestora, este ordonata si structurata, dupa criterii de natura obiectiva. Pe de alta parte, invatarea nu poate avea loc decat pe baza unei clasificari a obiectivelor, a unei ordonari a sistemelor de cunostinte, pe baza logicii fiecarei stiinte si prin abordarea lor sistematica si progresiva.

C. Principii ale metodologiei didactice si a formelor de organizare a activitatii instructiv - educative.

Principiul unitatii dintre senzorial si rational in procesul de invatamant. Acest principiu exprima cerinta ca procesul de predare - invatare sa se bazeze pe contactul nemijlocit cu realitatea obiectiva (sau cu substitute ale acesteia), sa se asigure procesului invatarii un substrat concret, perceptibil, intuitiv. De aceea acest principiu este cunoscut si sub denumirea de principiul intuitiei.

Procesul cunoasterii ce are loc in activitatea de invatamant implica in mod necesar elementele senzoriale ; in gandire este inclusiv continut senzorial, fie el cat de redus, care formeaza substratul ei ; intuitia nu trebuie insa inteleasa doar ca o etapa de inceput a invatarii, ci ca un proces unitar, activ ca are lor in interactiunea dintre acest moment si cel senzorial al cunoasterii.

Principiul insusirii active si constiente a cunostintelor

Acest principiu exprima cerinta ca actul invataturii sa se faca printr-o participare efectiva a efortului de gandire al elevilor printr-un proces activ de prelucrare si integrare a noilor achizitii in sisteme existente. In formele institutionalizate ale educatiei, atat profesorul, de pe pozitia celui care conduce, cat si elevii, care invata un rol activ, indiferent de locul in care sunt plasati. Invatamantul contemporan, fara a diminua cu nimic rolul profesorului, dimpotriva a schimbat statutul elevului, care nu mai poate ramane un simplu obiect al educatiei. Este vorba de plasarea elevului, a celui ce invata, in general, in rolul lui firesc de subiect al invataturii. Activismul elevilor in procesul invatarii trebuie manifestat nu doar ca raspuns la solicitarile exterioare, din partea profesorului sau a altor factori, ci si ca o motivatie interna.

Principiul insusirii temeinice a cunostintelor exprima cerinta ca toate achizitiile pe care le dobandesc elevii sa le poata utiliza atat in activitatea de invatare, asigurandu-i acesteia continuitatea, cat mai ales in scopul integrarii lor socioprofesionale, pe tot parcursul vietii (educatia permanenta). Temeinicia presupune durabilitatea si trainicie in timp, precum si profunzime in actul invatarii, capacitatea de a integra cunostintele in sistemele carora le apartin, de a le corela cu cele insusite anterior, atat la aceeasi disciplina cat si la altele.