Pentru o pedagogie a imaginarului folcloric

Pentru o pedagogie a imaginarului folcloric

Desi nu a existat o preocupare deosebita pentru evidentierea unei pedagogii folclorice, istoria pedagogiei confirma resurse ale pedagogiei culte in cea populara: necesitatea educatiei, posibilitatea si permanenta ei. Mediul formativ natural si spiritual se reflecta in special in basme, legende, balade si snoave si este esentializat in proverbe si zicatori.

Una din laturile importante ale eposului folcloric romanesc este valoarea educativa a experientei pe care o reflecta in materie de educatie, el nefiind doar depozitarul unor arhetipuri cognitive, relationale si de actiune ale experientei umane, ci si purtatorul unor mesaje educationale foarte actuale, insuficient explorate si valorificate. Alaturi de fantastic, fabulosul, feericul, miraculosul alcatuiesc disponibilitati ce se pot dezvolta prin intermediul imaginarului arhetipal. Opus lui, este imaginarul ideologic, care cuprinde politici, strategii si proiecte constituite intr-un curriculum virtual contemporan, creatie a noilor tehnologii informationale si de comunicare (TIC). Libertatea este anulata de simplul fapt ca elevul nu stie care sunt variantele optionale pentru ca nu mai este orientat spre criteriile selectarii: "In domeniul valorilor, se elimina reperele pentru ca modelele sa nu limiteze libertatea individului, eroii sunt demitizati, ironizati, negati si distrusi simbolic pentru a se elimina instrumentele de manipulare cultural-ideologica. In termeni educativi, rezultatul este predictibil: avem o situatie similara cu cea in care am arunca un copil in apa adanca fara a-l fi invatat mai intai sa inoate pentru ca el sa fie liber sa aleaga stilul care ii convine. In majoritatea cazurilor el se ineaca." (St. Popenici, 2001, p.11).

Imaginatia, forma de combinare si manipulare mentala a imaginilor si a simbolurilor, are ca produs imaginarul, care include ca elemente culturale de baza arhetipul si mitul. Reprezinta arhetipul eroului si traseul initiatic pe care acesta il parcurge, elemenete formative ale imaginarului educativ, modele ale dezvoltarii fiecarui individ pentru care calatoria simbolica incepe in scoala, poarta deschisa spre itinerare evolutive pe axa Frumos-Bine-Comportament?

Citind sau ascultand un basm, legenda sau balada, copilul traieste evenimente care, fara sa-si dea seama, ii intiparesc in minte structuri logice. El isi construieste un univers imaginar pornind de la un ireal verosimil, asemanator cu cel din literatura stiintifico-fantastica. Tiparul actiunii ca model organic de inceput, mijloc si sfarsit este o figura esentiala a devenirii regasibila in cauza ce genereaza actiunea si in satisfactia noului echilibru. "Praslea cel voinic" este povestea transformarii mezinului in voinic si imparat. Hotararea tatalui de a taia copacul miraculos din gradina e o provocare pentru mezin sa-i aduca parintelui sau bucuria si sa salveze pomul cu mere de aur. Pentru a reusi, trebuie sa fie lucid, sa ramana, sa stie sa-si atinga tinta, nemultumindu-se cu jumatati de masura: trebuie sa duca la capat ce a inceput, sa poata cobori singur in cealalta lume, sa omoare zmeii pentru a elibera domnitele si tot singur sa gaseasca drumul inapoi la ai sai. Toate depind de puterea gandului de a distruge viclenia, forta bruta, ghicirea relelor intentii, atragerea ajutoarelor, invingerea somnului, a durerii si a celorlalte obstacole. In asteptarea zmeului, tanarul citeste si noaptea, este dornic sa cunoasca si sa actioneze, va trimite scrisori de pe taramul celalalt. Cand, insa, trebuie sa vorbeasca despre sine, prefera cuvantului, discret, faptele.

Insasi ideea ca, de cand se stiu, copiii cresc la "scoala basmului" este dovada increderii omenirii in forta lor modelatoare, "ca, de n-ar fi, nu s-ar povesti". Iata de ce initierea in cultura e bine sa inceapa cu texte narative populare si sa se revina mereu la aceste modele ale actiunii si ale constructiei identitatii.

Fiindca au inteles chiar mai repede decat scoala importanta mitului pentru omul contemporan, industriile de succes ale erei informationale reusesc sa insereze treptat in curriculumul scolii un curriculum imaginar. Succesele "povestilor" din mass-media si ale anumitor productii cinematografice demonstreaza ca modelele pe care elevii le cauta se gasesc aproape exclusiv in afara institutiei scolare. In timp ce "povestile" scolii, marcate de rationalism ingraditor al spatiului de manifestare a imaginatiei isi permit "luxul" de a testa in timpul procesului strategii aproximative, "povestirile adevarate" ale TV ofera serii de naratiuni transpuse in imagini ce reprezinta personaje cu care spectatorul se identifica involuntar. Autosuficienta, facilitatea, lipsa de responsabilitate fata de rezultate au, deja, in scoli efecte de lunga durata: tanarul are permanent nevoie de modele si daca aceasta i se refuza institutional, este atras de eroii din alte spatii de manifestare, "eroii strazii", care refuza valorile progresului, pledand pentru violenta, eludarea legilor, dispret fata de munca, etc. Reactia este controlata si provocata de interese ideologice si de profituri economice.

Pentru a ramane vie, scoala trebuie sa regandeasca relatia profesor-elev, acceptand alternative si sugestii si renuntand la multe prejudecati. Spatii in care se descopera calea "de a fi impreuna", clasele vor deveni comunitati de invatare doar atunci cand imaginatia va fi libera si cand vor fi incurajate empatia si responsabilitatea: "se impune o educatie estetica pe deplin umana, precum si o educatie fantastica la scara tuturor fantasmelor umanitatii.se impune o pedagogie a imaginatiei" (G. Durand, 1998, p. 428). In cadrul ei, un instrument insuficient exploatat este un tip de naratiune arhaica utilizata ca text educativ initiatic prin care eposul folcloric se apropie cu greu de utopie, descriere literara a unei societati imaginare ce propune o alternativa concurenta prezentului dar, spre deosebire de aceasta, el prezinta gesturi si modele care nu apartin viitorului, ci trecutului: "vrei viitorul a-l cunoaste, te intoarce in trecut!" (M. Eminescu)

Un principiu fundamental al cercetarii eposului folcloric il reprezinta raportul sincronic-diacronic in abordarea creatiei populare. Aplicarea lui confirma concluzia lui V. I. Propp pe care le-am subliniat-o elevilor: cercetarea sincronica trebuie sa preceada obligatoriu cercetarea diacronica. Nu intamplator, lucrarea sa fundamentala, "Morfologia basmului", apare in 1928, completata fiind tocmai in 1946 de "Radacinile istorice ale basmului fantastic". Suntem astfel indrumati sa descompunem opera epica populara in partile sale componente, sa-i studiem forma, ca abia apoi sa putem compara specii, variante, sa stabilim relatii intre speciile populare epice locale, nationale sau internationale, deci sa completam analiza "morfologiei" cu cea istorica si comparatista. In 1955, tot V. I. Propp va publica "Monografia eposului eroic", in care planurile sincronic si diacronic sunt urmarite simultan, descifrarea structurii (tematica, eroi, poetica, etc) fiind posibila numai in urma imbinarii celor doua planuri ale cercetarii, noutatea lucrarii constand nu atat in obiectivul pe care si-l propune, cat mai ales in materialul cercetat si in metoda folosita: "Unitatea compozitionala a basmului nu este determinata de cine stie ce particularitati ale psihicului omenesc, nici macar de specificul creatiei artistice, ci de realitatea istorica. Ceea ce astazi se povesteste era odinioara facut in realitate sau reprezentat, iar ceea ce nu era facut era imaginat" (V. I. Propp,  1973, p. 456).

Aplicam observatia de mai sus si celorlalte specii ale eposului folcloric: balada, legenda, snoava si parca am cobori trei trepte din trecut in prezent. Si raportul mit - basm, bazat pe antinomii de tipul: caracter ritualist-neritualist, sacru-profan, veridic-neveridic, fantezia etnografica - poetica, erou mitologic-nemitologic, timpul actiunii preistoric-anistoric, prezenta sau absenta etiologicului etc. se poate extinde la intregul epos folcloric, caci numai dupa studierea formei tipice si a radacinilor este posibila descoperirea lumii ideilor filizofice, morale si estetice ale tuturor speciilor.