Metodologia instruirii - Precizari conceptuale

Proiectarea si realizarea eficienta a activitatii instructiv-educative depind de modul in care interactioneaza componentele procedurale, organi-zatorice si materiale ale procesului de invatamant. Realizarea finalitatilor pro-cesului instructiv-educativ este posibila numai in masura in care in activitatea de predare-invatare se foloseste un sistem coerent de cai, mijloace, forme de organizare, vizand realizarea sarcinilor didactice.

Formele si mijloacele folosite pentru infaptuirea sarcinilor didactice sunt definite prin termenul generic de metodologie a instruirii.

Metodologia instruirii desemneaza ansamblul metodelor si pro-cedeelor utilizate in procesul de invatamant. Termenul este folosit si in sensul de teorie a instruirii, care studiaza natura, functiile, clasificarea metodelor de invatamant, descrie caracteristicile operationale ale metodelor in perspectiva adecvarii lor la diferite situatii de instruire. Releva principiile care stau la baza utilizarii optimale a metodelor, modalitatile in care metodele se coreleaza in procesul de invatamant in conformitate cu conceptia pedagogica a unei anumite perioade.

Importanta metodelor si procedeelor folosite in activitatea de inva-tamant a fost evidentiata de tot mai numeroase cercetari psihologice si pe-dagogice (J. Piaget, B.F. Skinner, J.S. Bruner, I.P. Galperin, H. Aebli, I.K. Babanski, I.T. Radu, I. Cerghit s.a.), care au atestat ca rezultatele activitatii in-structiv-educative depind in buna masura de aceasta componenta a procesului de invatamant, aplicarea unor metode diferite avand ca efect obtinerea unor rezultate diferite in pregatirea elevilor.

Metodele de invatamant. Termenul metoda provine din cuvintele gre-cesti odos (cale) si metha (spre, catre) si are intelesul de cale catre, cale spre. In teoria instruirii, metoda desemneaza calea, drumul ce conduce la indeplinirea obiectivelor educationale. Metoda didactica este o cale eficienta de organizare si desfasurare a activitatii de predare-invatare, aflata in interdependenta cu toa-te celelalte componente ale procesului de invatamant.

Metodele de instruire isi au sorgintea in metodele de cercetare stiin-tifica, dar se deosebesc de acestea, prezentand anumite particularitati specifice, rezultate din finalitatile carora li se subordoneaza. Daca metodele de cercetare stiintifica au menirea de a conduce la descoperirea efectiva de noi adevaruri, metodele de instruire reprezinta o cale prin care elevii afla sau redescopera adevaruri cunoscute de stiinta, care pentru ei reprezinta elemente de noutate.

Din punct de vedere praxiologic, metoda are sensul unui mod eficient de lucru, al unei modalitati practice de actiune, al unei tehnici de realizare a activitatii de predare-invatare.

In sens cibernetic, metoda este tehnica de executie a actiunii, cuprin-zand elemente de programare a operatiilor, comanda si dirijare, conexiune inversa (feed-back) evaluare si corectare progresiva a inaintarii invatarii (7, p.170).

Pornind de la cele de mai sus, metoda poate fi definita:

q    drept o cale de urmat in vederea atingerii unor obiective instructiv-educative dinainte stabilite;

q    o cale de transmitere si asimilare a cunostintelor, de formare a priceperilor si deprinderilor;

q    un mod de lucru prin intermediul caruia profesorul da posibilitatea elevilor sa gaseasca ei insisi calea proprie de urmat in vederea descoperirii unor noi adevaruri, elaborarii unor noi cunostinte si forme comportamentale, gasirii unor raspunsuri la situatii problematice de invatare. Rezulta ca metoda este o cale eficienta de organizare si conducere a invatarii, un mod comun de a pro-ceda ce reuneste intr-un tot unitar activitatea celor doi factori umani ai procesului de invatamant - profesorii si elevii.

Functiile metodelor de invatamant

Metoda are un caracter polifunctional, contribuind simultan sau suc-cesiv la realizarea mai multor obiective instructiv-educative. Literatura de specialitate evidentiaza ca metodele de instruire indeplinesc mai multe functii (4, p.15-18):

. Functia cognitiva. Activitatea de invatare, fiind in esenta o forma specifica a  cunoasterii umane, metoda de invatamant reprezinta pentru elev o cale prin care afla, cerceteaza, descopera adevaruri noi, isi insuseste stiinta, cultura, tehnica si comportamente specific umane, printr-o experienta proprie, mai mult sau mai putin dirijata de profesor. Prin intermediul metodei, profesorul il conduce pe elev in mod sistematic si planificat in directia imbogatirii experientei personale cu noi achizitii de ordin cognitiv, afectiv, psihomotor.

. Functia formativ - educativa. Procesul de invatamant este un proces informativ, dar si formativ-educativ. Aceasta face ca metodele de invatamant sa nu reprezinte numai o cale de acces spre cunoastere, ci si cai de modelare si dezvoltare a tuturor componentelor personalitatii. Prin metodele de invatamant se exerseaza functiile fizice si psihice ale elevilor, se construiesc noi structuri cognitive, se formeaza priceperi si deprinderi de munca intelectuala, se cultiva noi convingeri, atitudini, aptitudini si capacitati, comportamente, trasaturi ca-racteriale, se imbogateste viata afectiva, intr-un cuvant se transforma intreaga personalitate a celui educat. J. Bruner afirma in acest sens ca dezvoltarea personalitatii elevului se afla in dependenta directa de metodele folosite.

. Functia instrumentala -operationala. Evidentiaza faptul ca metoda serveste drept tehnica de executie, instrument de lucru , "unealta" de care se folosesc profesorii si elevii in indeplinirea obiectivelor informative sau for-mativ-educative. Aceasta conduce la necesitatea ca metodele utilizate intr-o anumita situatie de instruire sa fie gandite in raport de obiectivele spre care tinde aceasta.

. Functia normativa, de optimizare a actiunii. Releva ca metodele de invatamant evidentiaza cum trebuie sa se predea, cum sa se invete, cum trebuie sa se procedeze in desfasurarea procesului instructiv-educativ pentru a se obtine rezultatele dorite. Prin intermediul metodei, profesorul stapaneste actiu-nea instructiv-educativa, o dirijeaza, o corecteaza si o regleaza continuu in directia impusa de finalitatile actului instructional (4, p.18) si in felul acesta creeaza premise eficiente pentru progresul, succesul scolar al tuturor elevilor.

. Functia motivationala. Consta in aceea ca metoda se constituie intr-un factor motivational eficient, potentand energiile cu care se implica elevul in activitatea de invatare. Aceasta se realizeaza in masura in care prin metodele folosite reusim sa facem activitatea de invatare atractiva, sa stimulam curio-zitatea epistemica, sa trezim interesul elevilor pentru ceea ce invata, sa cultivam dorinta de instruire si autoinstruire. Folosite cu pricepere metodele de instruire pot cultiva motivatia intrinseca, pozitiva, cognitiva care conduc dupa cum este cunoscut la imbunatatirea randamentului scolar.

Pe langa aceste functii cu caracter general, fiecare metoda indeplineste si o functie specifica prin care se deosebeste de celelalte metode si dobandeste identitate.

Activitatea instructiv-educativa este extrem de complexa, ingloband o serie de actiuni care la randul lor sunt alcatuite din mai multe operatii mentale sau fizice, ordonate si ierarhizate intr-o anumita logica. Corespunzator aces-tora, metoda include in structura ei mai multe procedee, ceea ce face ca aceasta sa se constituie intr-un ansamblu organizat de procedee.

Procedeele reprezinta tehnici mai limitate de actiune (M. Debesse), un detaliu, o componenta, o particularizare a metodei la o situatie concreta de instruire.

Relatia dintre metoda si procedeu este o relatie dinamica, existand posibilitatea ca o metoda sa devina procedeu component al unei alte metode si un procedeu sa se impuna ca metoda intr-un alt context. De exemplu, demonstratia poate fi metoda de sine statatoare, dar si procedeu in cadrul metodei exercitiului.