Maine a fost o zi deosebita - compunere

Osteniti si insetati. Plini de praf si transpiratie. Uzi leoarca. Asa sunt cei trei, Radu, George si Gabriel, dupa cel mai fenomenal meci de fotbal al noului mileniului. Din pacate acela a fost la TV acum cateva ore, dar cel pe care l-au jucat impreuna cu grupa universitatii lor contra fotbalistilor universitatii clujene a fost chiar mai presus de cel pe care nu l-au urmarit in ciuda tuturor promisiunilor ca o vor face.

Acum cei trei eroi-marcatori-de-goluri sunt tolaniti pe scaunele pana mai devreme curate de straluceau ale unei cofetarii din mijlocul Clujului. Avand in fata ochilor obositi de joc dar relaxati de lumina inserarii cate o duzina de sticle de suc si halbe bere goale si pe masa cate o sticla de suc pe jumatate plina, nu-si pot permite sa bea suc si bere in acelasi timp. Nu din cauza banilor, isi pot permite, dar s-au nascut doar cu o singura gura si un singur gat. Si cu deosebitul bun simt de a nu amesteca bauturile, berea va urma imediat. Stai numai sa vina chelnerul.

- Cand vine trenul? intreaba Gabi la un moment dat.

Este ingrijoratul grupului. Oricare ar fi situatia nu se poate opri sa nu se ingrijoreze pentru ce va fi mai departe, uneori ingrijorarea ajunge la suprafata molipsindu-i chiar si pe cei din jur.

- Fi linistit, ba! Mai avem timp.

Acesta este Radu, flegmaticul. Intotdeauna calm si sigur pe ceea ce va urma mai departe dar mai ales pe el insusi, uneori reusea sa-i sperie pe cei din jur prin reactiile sale. Dar ceea il speria pe el cel mai mult si uneori, doar uneori, in ingrozea pe ceilalti, erau ideile pe care George le scotea uneori din fundul plin de idei al mintii sale. Este cel raspunzator cu imaginatia si mai ales initiativa, uneori chiar dezastruoasa prin efectele sale, al grupului. Acum acesta tace, din fericire - o fericire umbrita doar de gandurile care cu siguranta ca-i trec dincolo de fruntea lipsita de riduri si de aparenta unei gandiri profunde - si isi sorbeste tacticos sucul.

Chiar si in ciuda acestor date, grupul a carui inima se gasea aici, era unul dintre cele mai stabile din istoria cunoscuta a universitatii. Cateva probleme vag cunoscute de toata lumea dovedisera deja acest lucru.

Dar este de ajuns, nu pentru a face descrierea unui grup de studenti ne gasim aici. Ideea este ca trei dintre ei se gasesc tocmai in acest moment intr-o cofetarie in aer liber din Cluj sorbind din suc. Ba nu! Bere, caci tocmai l-au trimis pe chelner dupa cate o halba + o sticla de bere pentru fiecare.

- Pun pariu ca se impiedica si cade, li se adresa un om singur de la o masa alaturata.

- Cum? se interesa vag curios Radu.

- Pun pariu pe o halba cu bere ca chelnerul se impiedica si cade, repeta omul.

- Tin pariul! se repezi George.

Il pierdu intr-un mod stupid. Erau chiar berile lor cand chelnerul se impiedica de geanta uriasa a lui Gabi care, prevazator ca intotdeauna, pregatise tot ce ar putea avea nevoie. Berile fura astfel trantite pe masa stropindu-i pe toti iar corpul chelnerului le urma repejor inspre pamant. Masa se rasturna spargand sticle si pahare, varsand continutul lor peste tot.

- Blestematule!

Zgomotele caderii acoperira partial strigatul, nici unul dintre ei nu indrazni sa injure intr-un loc public, dar fetele lor spusera totul. Cei trei indurara cu stoicism hainele ude de bere, oricum nu aveau cu ce sa se schimbe pana acasa, poate doar cu hainele cu care alergasera la fotbal. Oare pe cine ar deranja niste sportivi obositi pe tren?

- Nu va impacientati, sari Gabi. Am pregatit ceva ce v-ar putea ajuta.

Incepu sa scotoceasca grabit prin geanta cea uriasa - cauza accidentului - si, in cele din urma, scoase un prosop inmuiat cu apa sau cu un lichid special cu care incepu sa stearga petele de bere de pe haine. Deosebit de straniu, acestea se estompara rapid apoi disparura de parca nu ar fi existat.

- Esti pregatit pentru orice, nu-i asa?

Tipul care castigase pariul este un tanar cam de varsta lor, cam ponosit imbracat si cu o barba nerasa de cateva zile dar nu iese prin nimic din normalitate. Poate este un pic cam prea normal. El se apropiase de masa rasturnata iar acum se caznea sa o ridice de pe jos, reusi pe deplin. Chelnerul se scuza si le promise celor trei ca le va aduce cate o halba de bere din partea casei, sau mai precis a lui. Era de la sine inteles ca el va plati mai tarziu pentru ceea ce a distrus.

- Nu stii nici a zecea parte din adevar, il imbarbata Radu pe necunoscut in timp ce George ii ceru chelnerului o halba in plus pentru noul sosit.

- Tu trebuie sa fi Gabi, spuse strainul.

- De unde stii? se sperie acesta. Esti de la SRI?

Strainul rase.

- Da de unde! V-am auzit vorbind.

- Eu sunt Radu, se prezenta acesta, iar el este George.

- Calin, spuse strainul strangand mainile intinse.

- Vino si tu la masa noastra, il invita George.

Gabi incearca sa comenteze dar privirile celorlalti doi il intrerupsera inainte de a putea spune ceva. Chelnerul scuzandu-se se intoarse tocmai in acest moment cu un nou set de halbe, dar de data aceasta nu se mai impiedica. Din fericire. Cei patru "cei patru muschetari" se asezara la masa acum curata vorbind banalitati.

- Cum de ti-ai dat seama ca se va impiedica? intreba George dupa un timp de parca tocmai si-ar fi amintit.

- Foarte simplu. Vin din viitor.

Care ar fi reactia voastra la asa ceva? Ei bine, a mea ar fi la fel. Dar eroii nostri reactionara fiecare in modul sau specific: Gabi se uita la el de parca tocmai ar fi incercat sa-i vanda castraveti, Radu zambi cu gura la urechi, tocmai auzise o gluma buna, doar George paru sa fie singurul care-l crede.

Eseu: Fise de desenat - lumea acvatica Proiect: Evaluare semestriala - toamna - iarna - grupa pregatitoare

- Din ce perioada?

- Adica din ce an vin? 2089.

- Hm. Tu chiar crezi chestia asta?

- "Daca o masina a timpului va fi inventata intr-un moment sau altul din viitor atunci ea a fost deja inventata."

- A! Citatul tau preferat. Cine l-a spus prima oara? Dan-Marius nu-stiu-cum?

Interventia pare sa-l enerveze pe George pentru ca se grabi sa-i raspunda sec:

- Doar Dan-Marius pentru voi. Tipul s-a decis sa-si foloseasca in domeniul SF-ului doar cele doua prenume.

- L-am cunoscut pe acest Dan Marius, spuse necunoscutul. Un baiat simpatic, dar cam ciudat.

- Atunci care este numele lui complet?

- Si sa va stric voua surpriza? Nici gand!

- Si ce cauti atunci aici?

- Ma bucur de berea pe care am castigat-o si astept ziua de maine.

- Ziua de maine?! De ce tocmai ziua de maine?

- Pentru ca ziua de maine a fost o zi deosebita. Din toate punctele de vedere.

Misterul din vocea necunoscutului ii fascina pe cei trei, sau poate faptul ca s-a referit la un moment din viitor cu timpul trecut. George nu se putu abtine sa nu intrebe:

- Cum?

- Stiati ca maine oamenii vor ajunge pe Marte?

- Nici nu stiam ca avem o misiune spatiala care a trimis oameni spre Marte!

A fost Radu, raspunsul i-l va da insa George:

- Nici nu exista vreuna.

- Stiati ca unul dintre voi a fost primul om care a pus piciorul pe Marte?

Rasete.

- Zau? Cum asa?

- Ati auzit vreodata de extraterestri?

- Haideti sa plecam, veni cu ideea Gabi. Nebunul asta a luat-o razna de tot.

- Dar mai avem aproape o ora si jumatate pana la urmatorul tren!

- Veniti sau mai stati?

- Eu mai stau, spuse George.

Nici nu se puteau astepta la altceva de la el, este un adepte irecuperabil si iremediabil pierdut al SF-ului.

- Eu mai am o jumatate de halba, se scuza Radu.

- Atunci va las, ne intalnim in gara peste o ora. Salut.

Necunoscutul astepta pana cand tanarul se indeparta suficient de mult pentru a nu-i auzi:

- E mai bine asa. Nu-i puteam spune direct in fata ca va muri maine.

George tresari iar Radu se ineca cu bere. Sau cel putin asa dori el sa creada.

- Cum adica?

- Ce vrei sa spui?

- Gabi va muri maine intr-un accident de masina.

Radu se ridica de pe scaun si dori sa repeada pe urmele colegului si prietenul sau, strainul cu numele de Calin il opri, stransoarea este mai puternica decat se asteptase oricine iar studentul se opri.

- Nu o face. Nu vei reusi sa-l salvezi, nimeni nu o va putea face.

- Dar daca calatoria temporala

- Atunci cand cineva este sortit sa moara nimeni si nimic nu-l mai poate salva. Nici chiar calatoria temporala. Credeti-ma, stiu.

- Cum va muri?

Strainul, caci cei doi nu pot sa-l numeasca altfel in ciuda faptului ca-i stiu cel putin prenumele, se freaca in barba nerasa de parca s-ar gandi cum sa inceapa. Casca lung apoi soarbe din bere, halba este acum goala. Il chema pe chelner si mai ceru trei beri.

- V-am spus despre extraterestri?

In cele din urma!

- Vag. Dar poti sa se spui mai multe.

- Ei bine, ei isi vor face aparitia maine dimineata la ora 10.04 ora Romaniei si vor intra pe o orbita stationara in jurul Terrei. La 10.05 vor prelua controlul asupra emisiilor de radio-televiziune si-si vor transmite mesajul lor catre Omenire. Adica vin in numele pacii si cooperarii dintre rase, bla-bla-bla. Va puteti da seama de restul si singuri.

Radu isi privi ceasul, mai avem timp.

- Nu cred ca trebuie sa ne mai spui ce fel de reactie va fi dupa aceea. Panica, debandada, cam toate nivelele haosului.

Necunoscutul pare sa mai fi spus aceasta poveste de cel putin cateva ori, fata si mustata de spuma de bere il tradeaza.

- Da, asa va fi. Vreme de zece minute, pana cand extraterestii vor incepe sa emita un fel de unde care vor linisti populatia pentru un timp suficient de mult pentru a-i accepta.

- Si noi cum ajungem pe Marte?

- Voi nu, numai unul dintre voi. Acela pe care extraterestii l-au considerat compatibil cu tehnologia lor de pilotare a unei nave.

- Ei bine, care dintre noi doi va fi acela?

- De unde stii ca este unul dintre voi. Poate la fel de bine sa fie si Gabi.

- Dar parca spuneai ca va muri intr-un accident de masina!

Radu nu pare exasperat, probabil ca nici nu este. Dar se comporta de parca ar fi.

- Dar nu am spus ca extraterestii nu au/nu vor avea tehnologia ce le permite/le va permite resuscitarea mortilor.

O logica imbatabila, impecabila. Demna de admiratia tuturor.

- Deci vrei sa spui ca Gabi este cel care va ajunge pe Marte?

- Are tot atatea sanse ca si voi doi.

Din nou la inceput. Ce plictiseala!

- Hai sa mergem!

George se ridica brusc in picioare si se apleca dupa geanta.

- Platesti tu sau platesc eu?

- Mai bine platesc eu totul, interveni necunoscutul ce-si spunea Calin. Macar atat pot face pentru voi.

Dupa o privire scurta unul catre celalalt cei doi ridicara din umeri si luara gentile in spinare. Il salutara si s-au indepartat fara nici un alt cuvant.

- Ce zici de povestea tipului?

- Interesanta. O buna poveste SF.

- Oare de la cine o fi luat-o?

- De la Dan-Marius al tau?

- Ma indoiesc. Nici macar nu-l cunosc pe tip, nu l-am mai vazut niciodata pana acum.

- Atunci trimite-l la origini si lasa-l sa traiasca in pace.

- Ma intreb totusi un lucru.

George se opri si se uita inapoi. Masa lor abia se vede dar este acum libera, tipul plecase sau disparuse demult.

- Care?

- Daca totul este adevarat?

Radu se scarpina in cap de parca ar incerca sa dezgroape de acolo raspunsul.

- Atunci trimite-mi te rog o vedere de pe Marte daca esti tu acela care va ajunge primul.

- S-a facut. Cu conditia sa faci si tu la fel.

- Bine.

Cei trei nu aveau sa-l mai intalneasca niciodata pe necunoscut. Acesta a disparut din viata lor la fel de subit precum aparuse, un suflu meteoric al unei alte realitati. Sau a uneia viitoare.

Acum ati vrea sa aflati daca ceea ce strainul le-a spus a fost totul adevarat sau o inventie demna de povestit copiilor? Ei bine, puteti afla toate acestea printr-o singura modalitate: maine la ora 10.03 aprindeti radioul sau televizorul, orice doriti. Puneti-l pe oricare canal sau frecventa va doreste inima si asteptati vreme de doua minute. Daca apare un comunicat al extraterestrilor care au venit pe Pamant in numele pacii si al comunicarii intre rase, atunci a avut dreptate. Daca nu, poate poimaine.