Practici pozitive in domeniul invatamantului bilingv: Belgia, statele Unite

Belgia

Rezumat al studiului "Plurilingvismul individual si multilingvismul social intr-un context oficial bilingv, al unei tari trilingve. Educatia belgiana din perspectiva istorica si europeana" al lui Piet Van de Craen, Vrije Universiteit Brussel, Belgia

Introducere

In Belgia exista trei limbi oficiale: limba germana, limba franceza si limba olandeza. Exista trei comunitati: comunitatea in care se vorbeste limba germana, comunitatea de limba franceza si cea in care se vorbeste limba olandeza. Belgia cuprinde trei regiuni: regiunea valona, regiunea flamanda si regiunea capitalei Bruxelles si are nu mai putin de sapte guverne. Acestea sunt, in ordine aleatoare, (1) guvernul federal, (2) guvernul comunitatii de limba germana, (3) guvernul comunitatii de limba franceza, (4) guvernul comunitatii flamande, (5) guvernul regiunii valone,
(6) guvernul de la Bruxelles si (7) Consiliul regiunii capitalei Bruxelles. Dat fiind ca Belgia are o suprafata de aprox. 30.000 km², inseamna ca are un guvern pentru fiecare 4.286 km². Cred ca acesta este un record mondial. Regiunea franceza si cea olandeza au adoptat principiul teritorialitatii lingvistice, limba franceza si cea olandeza fiind singurele limbi oficiale in aceste regiuni.

Regiunea germana este bilingva (germana si franceza), ca si regiunea capitalei Bruxelles (franceza si olandeza). Teoretic, aceasta inseamna ca, in zonele bilingve, ar fi de asteptat ca multilingvismul social sa coincida cu plurilingvismul individual. Prin multilingvismul social intelegem acele societati care accepta legal doua sau mai multe limbi oficiale, iar plurilingvismul individual se refera la cunoasterea acestor limbi de catre cetateni. In aceasta lucrare, va fi analizata relatia dintre plurilingvismul individual si societatea multilingva, in contextul belgian. Vom arata ca actuala cerere a societatii de plurilingvism individual, in special in Bruxelles, poate fi vazuta ca o reactie pozitiva fata de evolutia europeana.

1. Evolutia istorica

Din punct de vedere istoric, flamanzii din Est si din Vest, fief-ul regelui Frantei, au adoptat de facto multilingvismul social inca din Evul Mediu. In Brabant si Limbourg, domenii ale imparatului german, Franta a devenit importanta cand ducii de Burgund au desemnat Bruxelles-ul drept capitala lor nordica, in secolul al XV-lea.

Multilingvismul social a determinat plurilingvismul individual. Cel mai bun exemplu in acest sens il constituie anecdota despre imparatul Charles al V-lea, care vorbea italiana cu doamnele, spaniola la Curte, franceza cu diplomatii, germana cu soldatii si olandeza cu servitorii si caii!

Plurilingvismul individual instalat in Belgia in Evul Mediu a fost accentuat in secolul al
XV-lea de prestigiul Frantei din timpul regelui Louis al XIV-lea si a determinat inceputul unei mutatii lingvistice in secolul al XIX-lea si inceputul secolului XX, in Bruxelles. Acest proces, numit si francofonizare, s-a incheiat la inceputul anilor 1960. In acel timp, un organism legislativ a fost infiintat pentru a promova multilingvismul social si a descuraja plurilingvismul individual (timpuriu). In ultima decada a secolului XX, a crescut interesul pentru plurilingvismul individual, in special datorita internationalizarii capitalei Bruxelles.

Evolutia regiunii valone a fost complet diferita. Evolutia lingvistica a acestei regiuni a urmat, de la distanta, ceea ce s-a intamplat in Franta. Ca si in Franta, multe dialecte au pierdut teren dupa Revolutia franceza si a avut loc un proces rapid de standardizare a limbii franceze.

2. Multilingvismul social versus plurilingvismul individual

Este interesant de observat ca, pana nu demult, in societatile in care multilingvismul a dus la plurilingvismul indivizilor, principalul factor care a actionat in acest sens a fost mobilitatea crescanda a populatiei. Belgia nu a facut exceptie. Pe de o parte, in special la sfarsitul secolului XIX, in Bruxelles, aceasta strategie a fost chiar institutionalizata, organizandu-se invatamant bilingv pentru copiii vorbitori de limba olandeza, cu scopul de a le facilita acestora accesul ulterior la invatamantul din Franta.

In Flandra si in Bruxelles, plurilingvismul indivizilor a fost vehement contestat de membrii miscarii flamande din secolele XIX-XX, care se temeau ca plurilingvismul insemna, de fapt, francofonizarea, iar aceasta era considerata o amenintare la existenta limbii olandeze. Politica lingvistica din Flandra a condus, in cele din urma, la un set rigid de legi privind limbile, intre anii 1962-1963, care continua sa afecteze atitudinile si modul de gandire.

Eseu: Fise de desenat - lumea acvatica Proiect: Evaluare semestriala - toamna - iarna - grupa pregatitoare

Ultima decada a secolului XX a inregistrat schimbari interesante. Doua aspecte sunt responsabile pentru aceste schimbari:

1) In zonele urbane, un numar mare de copii ai muncitorilor migranti au fost inscrisi la scoala. Aceasta a dus la aparitia unor forme de invatamant bilingv. Incepand din 1982, Foyer a organizat programe bilingve, iar aceasta experienta a determinat cresterea interesului pentru plurilingvismul indivizilor, in anii '90.

2) Unificarea treptata a Europei a deschis calea spre schimbarea modului in care predarea limbilor era perceputa si evaluata. Politica lingvistica a Europei, promovand cunoasterea a cel putin doua limbi straine, pe langa limba materna, a sprijinit plurilingvismul indivizilor.

3. Plurilingvismul individual versus legislatia privind limbile

Interesul crescand pentru plurilingvismul individual vine in conflict cu actuala legislatie privind limbile. In Belgia, nu este autorizata organizarea claselor de franceza-olandeza, asa cum ar fi cazul in regiunile flamanda si valona, pana la clasa a V-a, si in regiunea Bruxelles, pana in clasa
a III-a. Cu toate acestea, in 1998, guvernul valon a emis un decret care permite scolilor primare sa organizeze, in anumite conditii, clase mixte (engl., immersion classes). Reactia fata de acest decret a fost una fireasca. Aproape 20 de scoli au reactionat pozitiv. Majoritatea scolilor au optat pentru limba olandeza ca a doua limba. Intre 20-80% din curriculum este destinat limbii a doua. In Bruxelles, numai scolile implicate in Proiectul Foyer au derulat programe bilingve, in limbile spaniola, italiana sau turca. Oficial, aceste programe nu sunt pentru copiii belgieni, dar foarte multi parinti belgieni, fara origini imigrante, au optat pentru acestea. In Flandra, nu exista in acest moment asemenea programe.

4. Plurilingvismul individual versus metodologia educatiei multilingve

Interesul fata de educatia bilingva si, prin extindere, fata de educatia multilingva, din moment ce toti elevii studiaza (sau ar trebui sa studieze) cel putin doua limbi straine, a stimulat dezbaterile privind metodologia predarii limbilor. In timp ce in regiunea valona, a fost adoptat, sub influenta experientei canadiene, termenul de clase mixte (engl. immersion classes), in restul Europei, inclusiv in celelalte provincii belgiene, este preferata sintagma « invatarea integrata a limbilor si a continutului altor discipline » (engl. content and language integrated learning). Aceasta are in vedere 5 dimensiuni: pe langa limba, sunt luati in considerare si factorii de mediu, factorii culturali, factorii de continut si factorii de invatare.

5. Plurilingvismul individual versus educatie

Se pare ca plurilingvismul indivizilor, fara a-si propune explicit cresterea mobilitatii sociale - cu alte cuvinte, separat de implicatiile politice, poate sprijini semnificativ educatia lingvistica, in special, si educatia, in general. Diferite argumente pot fi aduse pentru a sustine aceasta idee si pentru a-i reliefa importanta pentru incurajarea multilingvismului in diferite societatii.

Statele Unite

Educatia bilingva a aparut in Statele Unite in anii '60 -'70, scopul declarat fiind asigurarea, pentru limbile minoritare, a sanselor egale de dezvoltare in mediul scolar. Politica educationala bilingva urma sa inlocuiasca mai vestitul Melting Pot, in cadrul caruia minoritatile se topeau in natiunea americana, cu mai noul Salad Bowl, care aspira sa instituie un model de pluralism etnic.

Au existat si exista inca in Statele Unite, controverse legate de educatia bilingva, cercetarea si mass-media aduc interpretari si argumente pro si contra, legislatia unor state prevede reeducarea sau chiar interzicerea acestei forme de invatamant. Cu toate acestea, beneficiile educatiei scolare bilingve sunt recunoscute chiar si de catre oponenti.

In prezent, exista un consens al lingvistilor: 

• Educatia bilingva nu impiedica, ci faciliteaza invatarea limbii majoritare.
• O buna cunoastere a limbii materne nu stopeaza, ci sustine invatarea corecta a limbii majoritare.
• Bilingvismul este o abilitate deosebit de importanta, atat pentru individ, cat si pentru sistemul national de invatamant.

Vechea credinta despre faptul ca bilingvismul ar fi un obstacol in calea evolutiei cognitive a copilului a fost total dezmintita de stiinta. Inca din anii '60, cercetarile au demonstrat ca abilitatile lingvistice multiple sunt departe de a crea confuzie in spatiul mental. Este exact invers: bilingvismul asigura avantaje deosebite din punctul de vedere al dezvoltarii cognitive a copilului. 

Mai mult, studiul "O meta-analiza a eficientei educatiei bilingve" (1998) a lui Jay P. Greene, profesor la Universitatea din Texas, arata ca, dupa doi ani de formare, un student minoritar care a urmat programul educational bilingv era cu numai 2 luni in urma nivelul standard de cunoastere a limbii engleze, in vreme ce acelasi tip de student care a urmat programul educational in limba engleza se afla cu 5 luni in urma nivelului standard de cunoastere a limbii engleze.