Interdependenta formelor educatiei

Interdependenta formelor educatiei

Interdependenta celor trei forme de realizare a educatiei in planul evolutiei/ dezvoltarii personalitatii umane este evidenta. Important este sa asiguram convergenta celor trei modalitati de actiune, o integrare – la nivelul personalitatii umane -  a influentelor corespunzatoare fiecareia dintre acestea.

O ilustrativa abordare comparativa a celor trei forme de educatie este realizata de Pain (1990, p. 233, dupa C. Cucos, 1996, p. 35)

1. Educatia formala ofera:

introducerea individului in tainele muncii intelectuale organizate

posibilitatea de a formaliza cunostintele, pornind de la achizitii istorice si practici certificate in activitatea umana

recunoasterea achizitiilor individuale

formalizarea si concretizarea achizitiilor in alte modalitati educative in plan social

2. Educatia nonformala:

raspunde adecvat unor necesitati concrete

ofera un prim moment de abstractizare prin extragerea de cunostinte din practica

faciliteaza contactul cu cunostinte pornind de la nevoile resimtite de educati

demitizeaza functia de predare

3. Educatia informala furnizeaza:

sensibilizare la contactul cu mediul ambiant

posibilitatea declansarii unui interes de cunoastere pentru subiect

posibilitatea trecerii de la un interes circumstantial la unul stabilizat

Document online: Proiect didactic GRUPA : mare - animale mari si mici in ograda la bunici Document online: Proiect tematic-mijloace de transport- “cu ce calatorim?”

posibilitatea unei explorari personale, fara obligatii sau prescriptii ferme

marja de libertate de actiune pentru elaborarea unui proiect personal

posibilitatea de a gestiona propriul proces de formare

Pledoaria pentru integrarea celor modalitati de influentare a dezvoltarii personalitatii umane are in vedere aspecte precum:

capacitatea de a raspunde la situatii si nevoi complexe

constientizarea unor situatii specifice, noi si care u se pot ilustra/prezenta in cadrul educatiei formale, de exemplu

mai buna constientizare a unor aspiratii individuale sau/si colective

mai mare sensibilitate la situatii de blocaj care cer noi abordari si rezolvari

ameliorarea formarii formatorilor

facilitarea autonomizarii „formatilor”

conjugarea eforturilor din mai multe subsisteme sociale care au in vedere educatia

Coordonarea si articularea celor trei ipostaze ale educatiei se constituie intr-un demers dificil si complex, posibil de realizat la mai multe niveluri: al structurilor verticale, administrativ-ierarhice (complementaritate intre actiunea unitara a statului si initiativele comunitatilor locale), al structurilor pe orizontala (asigura articularea intre diferiti factori socio-culturali), la nivelul retelelor (centre de sprijin, de exemplu, care pot facilita conlucrarea dintre mai multi factori grupali sau individuali) (Hamadache, 2003, dupa C. Cucos, p. 38)

Interdependenta celor trei „educatii paralele” evidentiaza faptul ca ele se exercita corelat pe tot parcursul vietii individului, chiar daca in anumite perioade de viata, unele sau altele au o predominanta in raport cu celelalte.

Cele trei forme de realizare a educatiei (sau educatiile „paralele”), desi au un camp de actiune specific si functionalitati diferite, permit extensiuni si intrepatrunderi benefice, putand determina intarirea reciproca a influentelor specifice. Dorim sa subliniem si faptul ca incepand cu prescolaritatea asupra copilului incep sa se exercite influente cu caracter sistematic, organizat, educatia formala avand, printre altele, si menirea de a unifica experientele cognitive si comportamentale. Este evidenta actiunea simultana –cu o pondere diferentiata in functie de etapele de varsta – a celor trei tipuri de influente, ceea ce  ilustreaza o realitate care contrazice denumirea de educatii „paralele” conferita celor trei forme ale educatiei.

Eficienta educatiei formale se valideaza si prin capacitatea copiilor de a realiza  o selectie a influentelor care provin din partea celorlalte medii educationale din perspectiva valorilor promovate de scoala.