Didactica
Tipuri de strategii discursive in didactica psihologicadidactica psihologica curs Tipuri de strategii discursive O alta modalitate de a determina o personalitate: se pot face liste cu trasaturile personale facute de catre elevi si apoi se trag concluzii. In predarea proceselor afective se cere elevilor sa descrie in cuvinte sau propozitii trairile lor subiective atunci cand sunt confruntati cu anumite situatii concrete - te prezinti nepregatit la o teza; castigi o suma mare de bani la loto; vizionezi un film horror; te desparti de un prieten; esti pedepsit pe nedrept. Raspunsurile elevilor vor fi folosite ptr a arata ca evenimentele cu care se confrunta nu ne lasa indiferenti ci ne provoaca anumite stari afective. Natura acestor trairi subiective este strans legata de trebuintele, aspiratiile unei persoane. Procedand astfel profesorul poate conduce gandirea elevilor spre a intelege faptul ca prin afectivitate noi traim subiectiv relatiile cu mediul inconjurator. Fiecare individ reflecta propriile trairi si de aici se ajunge la diversitatea trairilor afective. Dezvoltand elevilor continutul psihologic al relatiilor ii provocam la o gandire profunda si la emiterea judecatilor personale. Una din conditiile receptivitatii discursului didactic este asigurarea preciziei si diversitatii conceptelor. Folosirea unor termeni ambigui nu face decat sa diminueze interesul elevilor. Profesorul trebuie sa fie atent la aspectele terminologice si conceptuale, sa fie receptiv la oricare indiciu de neintelegere a terminologiei, trebuie sa ia in considerare toate situatiile posibile de precizare a sensului termenilor utilizati. Logica procesului de predare a psihologiei presupune alternarea permanenta a demersurilor inductive cu cele deductive. Astfel se schimba contextul in care este utilizat un concept si astfel sensul acestuia poate fi mai bine precizat. Procesul de predare a unui proces psihologic nu se poate limita la un demers empiric, inductiv. Descrierea si sistematizarea faptelor empirice este numai o latura a acestui proces; el trebuie completat cu reveniri la concret ( in sensul progresiv ). Un elev stapaneste un concept numai daca poate sa identifice instantele ca apartinandui, daca poate sa utilizeze denumirea conceptului respectiv intr-un mod semnificativ, daca poate sa il utilizeze in rezolvarea diverselor probleme sau sa il transforme. Ptr ca elevul sa atinga acest nivel de stapanire a unui concept, o etapa obligatorie in predarea conceptelor psihologice este definirea lor operationala. Definirea operationala: un proces in care conceptele sunt descrise sau specificate prin elemente observabile care trimit la aspecte concrete ale vietii psihice ( conceptele sunt specificate prin seturi de operatii ). Aceasta definitie operatiionala permite conectarea planului teoretic cu realitatea empirica. Conceptele cu care operam in psihologie nu au numai o baza teoretica cat si una concret intuitiva care pune in relatie abstractiile conceptuale cu faptele psihice observabile. Operationalizarea reprezinta un ansamblu de etape prin care un concept este pus in relatie cu realitatea empirica. In psih. necesitatea operationalizarii conceptelor se impune si datorita faptului ca fenomenele psihologice pe ansamblu nu sunt direct observabile. Prin specificarea unor indicatori concreti fenomenele psihologice vor putea fi mai usor identificabile. Se utilizeaza descrierea ptr a preciza, a ilustra si a face accesibil un concept. In predarea psihologiei profesorul trebuie sa recurga in mod frecvent la operationalizarea conceptelor in specificarea unor indicatori empirici care sa permita o mai buna intelegere a fenomenelor psihologice studiate.
START I. Cutremure de pamant. Calamitatile naturale si catastrofele de mari proportii, sunt fenomene ale naturii sau accidente( defectiuni) de ordin tehnic care se declanseaza brusc, uneori fara avertisment si imposibil de detectat in timp, cu urmari grave si uneori dezastruoase asupra oamenilor, animalelor si bunurilor materiale. Calamitatile naturale sunt acele fenomene dezastruoase de origine geofizica, geologica sau meteorologica ce se produc, in marea lor majoritate, prin surprindere, ca manifestari naturale. Din categoria acestora fac parte Cutremurele de pamant. Alunecarile de pamant. Inundatiile. Inzapezirile. Avalansele. Eruptiile vulcanice. Cicloanele si uraganele. Tornadele. Descarcarile electrice. Caderile de meteoriti. Seceta. Catastrofele sunt evenimente tragice, de mari proportii, provocate indeosebi de anumite defectiuni sau accidente cu caracter tehnic. a) Cauze ale producerii cutremurelor de pamant : cele 12 placi pe care se afla dispuse continentele si oceanele, au o usoara miscare laterala, datorita plutirii lor pe stratul de magma. Miscarea este constanta si este provocata de forte interne; in locurile de intalnire se produce o frecare a placilor(care sunt blocate temporar), iar cand fractura rocilor elibereaza placile, permitandu-le sa-si reia miscarea, se produce acea uriasa energie care sta la baza cutremurelor; producerea cutremurelor in cadrul aceleiasi placi, in locurile unde structura ei a fost slabita in timpul unei perioade mai vechi; atunci cand esantioanele de roca, supuse unor forte de frecare, se afla pe punctul de a ceda si isi maresc volumul datorita numarului mare de rupturi anterioare. Gradul de intensitate seismica este stabilit pe baza scarii MSK-76. Numarul victimelor in randul populatiei este conditionat de : ora producerii seismului; densitatea populatiei; gradul de rezistenta al constructiei( coeficientul antiseismic) densitatea constructiilor conditiile meteorologice. Replicile sunt cutremure mai mici, care au loc in momentul in care placile tectonice se re-asaza intr-o noua pozitie. Replicile pot avea loc din cand in cand, dupa socul initial. Odata cu trecerea timpului, ele sunt tot mai slabe. b) Tipuri de cutremure
|