Ghiocelul fermecat - compunere scolara

Ghiocelul fermecat

Este o frumoasa zi de sfarsit de iarna. Victor iese afara.

In timp ce se plimba prin curtea casei, observa langa un copacel primul ghiocel, alb ca spuma laptelui, care era aproape acoperit de zapada alba ca vata.

Ca prin minune, la apropierea lui Victor, ghiocelul prinde glas si ii spune acestuia:

Cine esti tu? intreaba mirat ghiocelul.

Eu sunt copilul care locuieste in aceasta casa, a raspuns politicos baiatul. Dar tu cine esti?

Eu sunt un ghiocel, dar nu orice fel de ghiocel, ci unul fermecat!

Victor s-a apropiat mai mult de ghiocel si a inceput sa-l analizeze:

Ce frumos esti! Ai petale foarte albe, esti dragut si simpatic, cu toate ca esti doar un mic si firav ghiocel!

Dupa ce si-au mai povestit unul altuia cateva intamplari din viata fiecaruia, cei doi au ajuns sa se imprieteneasca. Atat de mult s-au bucurat de noua lor prietenie, incat nici nu au bagat de seama ca noaptea se lasa incet peste ei.

Atunci Victor i-a promis ghiocelului:

Promit ca voi veni in fiecare zi, de dimineata, sa te vad cat esti de gingas, ca sa imi umpli sufletul de bucurie si dragoste.

Cei doi prieteni si-au urat unul altuia "Noapte buna!" si s-au despartit.

Cand s-a culcat, Victor a visat ca ghiocelul s-a transformat intr-un print curajos, calare pe un cal alb.