Cultivarea creativitații in procesul de invațamant

     Conceptul de creativitate și dimensiunile sale Creativitatea este una din problemele centrale ale cercetarilor psihopedagogice din ultimii ani. Depistarea și stimularea creativitații la elevi reprezinta una din direcțiile cele mai importante de perfecționare și modernizare a procesului de invațamant, educației și instrucției in general.

Dezvoltarea creativitații la elevi reprezinta atat o cerința sociala, cat și o trebuința individuala innascuta (determinata de structurile biofiziologice ale organismului). Ea este și va fi ceruta tot mai mult de catre societate spre a lichida decalajul enorm intre activitațile de creație și cele rutiniere și a stimula progresul societații. 

Dar sa vedem ce este creativitatea? Deși in ultimele decenii s-au facut numeroase cercetari teoretice si experimentale in domeniul creativitatii, nu s-a ajuns la o definitie unanim acceptata a acestui concept. Din punct de vedere didactic putem defini creativitatea ca un "ansamblu unitar al factorilor subiectivi si obiectivi care duc la realizarea de catre indivizi sau grupuri, a unui produs original si de valoare (15, p.17). Din aceasta definitie rezulta si cele trei criterii de abordare si analiza a creativitatii: a) produsul creatiei; b) procesul creativ; c) persoana sau grupul creator. Cele trei criterii reprezinta perspective diferite din care este abordata creativitatea. Astfel, pentru specialistii industriei, istoriei artei, creativitatea se exprima prin produsul realizat. Specialistii din psihoterapie si multi dintre artisti abordeaza creativitatea caproces in timp ce psihologii, pedagogii, educatorii pun accentul pe personalitatea creatoare, pe modul de depistare, formare si manifestare a creativitatii. Pentru a intelege sensul si dimensiunile creativitatii vom analiza cele trei fatete ale acesteia.

Creativitatea ca produs  Privita ca produs, creativitatea poate fi abordata sub doua aspecte relativ distincte:

-    produs sau capacitate dobandita prin activitate, educatie si experienta;

-   produs al creatiei concretizat in ceva material (un proiect, o inventie, o opera de arta etc.), fie sau spiritual (o formula, o teorie, un principiu etc.).

Ne vom opri asupra celui de-al doilea aspect (produsul creatiei), urmand ca primul sa fie analizat pe larg in cadrul problematicii educarii si stimularii creativitatii elevilor. Produsul creatiei este considerat criteriul cel mai eficient de apreciere a creativitatii omului. El se defineste prin doua insusiri esentiale:originalitatea si utilitatea sociala. Originalitatea se exprima prin noutate si unicitate. Un produs poate avea valoare de noutate si unicitate in raport cu societatea ca un tot sau in raport cu individul care l-a creat. In primul caz, creativitatea ar fi proprie numai acelor persoane care aduc o contributie originala intr-un domeniu sau altul al culturii materiale si spirituale a societatii. Daca un produs este considerat original in raport cu individul, atunci creativitatea poate fi considerata o facultate general-umana. Asadar creativitatea se refera nu numai la realizarea unor produse noi si de valoare pentru societate, ci si la gasirea de solutii, idei, probleme, metode etc. care nu sunt inedite pentru societate, dar la care s-a ajuns pe cale independenta. In aceasta viziune (pe care trebuie sa o aiba in vedere educatorii in procesul instructiv-educativ) rezolvarea unei probleme teoretice sau practice, gasirea unei solutii experimentale de catre elev pot fi considerate ca fiind creatoare in cazul in care rezolvarea s-a facut pe o cale independenta, chiar daca modul de rezolvare nu este nou pentru stiinta din domeniul respectiv.

In procesul de invatamant creativitatea ca act manifestat, finalizat intr-un produs de mare originalitate ramane valabil doar pentru copii exceptionali: sub aspect educativ, formativ ne intereseaza formarea atitudinii elevului de a se manifesta spontan, independent, increzator in fortele proprii. Important este nu atat produsul cat implicarea elevului in activitate, interesul pentru munca, manifestarea curiozitatii, flexibilitatii, spontaneitatii, fanteziei in activitatea desfasurata, ca o premisa pentru viitor.

 Creativitatea ca proces. Etapele procesului creator. Creativitatea este abordata si ca proces intrucat manifestarea ei implica desfasurarea in timp, invingerea unor dificultati si obstacole etc. Numerosi psihologi si specialisti din alte domenii au cautat sa surprinda actul creator in procesualitatea sa, iar apoi sa-l prinda in anumite "modele operationale si functionale". Un astfel de model elaborat de G. Wallas a ramas in circulatie pana in zilele noastre. Acest model delimiteaza patru etape sau stadii ale procesului creator: pregatirea, incubatia, inspiratia sau iluminarea si verificarea (13).

-      Pregatirea (prepararea) acumularea materialului brut: sursele de documentare si a bazei materiale, elaborarea si experimentarea metodologiei de cercetare.

-      Incubatia - etapa in care aparent nu se produce nimic, incarcata de mister, unde principalii actori sunt alergiile abisale din sfera inconstientului, care pregatesc solutiile.

-      Iluminarea (inspiratia, intuitia) - faza in care se regaseste solutia (Evrika) problemei, se constientizeaza, fara ca problema studiata sa polarizeze explicit atentia creatorului.

-      Verificarea presupune testarea solutiilor gasite prin raportarea la mediu, concretizarea noilor idei in fapte si actiuni explicite.

    Personalitatea creatoare. Din punct de vedere pedagogic ne intereseaza mai mult creativitatea din perspectiva personalitatii, ca atribut fundamental al acesteia. Opiniile specialistilor converg spre ideea potrivit careia creativitatea este o dimensiune psihologica care angajeaza intreaga personalitate. Ea este proprie, in limitele normalului, tuturor oamenilor, indiferent de varsta (deci si tuturor copiilor), manifestandu-se intr-un grad mai mare sau mai mic in functie de interactiunea factorilor care concura la aparitia si exprimarea ei. Creativitatea ne apare astfel ca o formatiune complexa a personalitatii in care interactioneaza o multitudine de variabile sau factori. Factorii pot fi subiectivi, de natura psihica (intelectuali si nonintelectuali) si obiectivi, de natura sociala (socio-culturali, educativi etc.) si de natura biologica (sex, varsta, stare de sanatate etc.)  (18, p.43 - 46). Intrucat factorii respectivi sunt analizati detaliat in diferite capitole ale cursului de psihologie si pedagogie, ne vom rezuma la enuntarea si clasificarea lor (vezi Tabelul 5.1. - Factorii creativitatii).