Bilingvism si invatamant bilingv

Limba pe care o vorbim ne defineste etnic, social si intelectual, este strans legata de ceea ce suntem si de ceea ce nu suntem, ne evoca cele mai adanci trairi ale identitatii.

Moartea unei limbi este echivalenta cu moartea unei specii in natura, asadar, reprezinta o tragedie care distruge echilibrul cultural al umanitatii. Pierderea diversitatii lingvistice conduce la pierderea diversitatii intelectuale: ceea ce se dezvolta este o societate amorfa, lipsita de stralucire. Pluralismul cultural este acela care garanteaza pluralismul cognitiv, prin multitudinea si diversitatea stimulentelor de perceptie si exprimare.

O limba minoritara vorbita in exclusivitate in familie, care nu se regaseste in discursul public si nu este predata la scoala, se afla pe drumul pierderii de sine, pentru ca va inceta sa se mai imbogateasca din interior, va prelua tot mai multe elemente alogene, din limba majoritara, acestea inlocuind chiar si cuvinte de baza ale limbii minoritare. Alegerea limbii majoritare ca mijloc de comunicare tine de presiunea limbii majoritare prezentata public ca avand un prestigiu mai mare si oferind posibilitati de dezvoltare mai mari. Interzisa, neglijata sau ignorata, limba minoritara incepe prin a se adapta si continua prin a-si pierde identitatea. Singura sansa de conservare a limbii minoritare este includerea sa in sistemul de invatamant fie monolingv, prin predarea in exclusivitate in limba minoritara, fie bilingv, prin predarea in ambele limbi, minoritara si majoritara. Cea de-a doua solutie este preferata de parintii minoritari, pentru ca ii elibereaza de teama ca fiii si fiicele lor si-ar putea pierde abilitatile de exprimare si comunicare in limba majoritara, care, pragmatic, le este necesara in includerea pe o piata a muncii mai larga. Optiunea pentru un astfel de invatamant tine si de schimbarea de atitudine, de cresterea stimei de sine, de incurajarea loialitatii fata de limba materna.           

Masurile de protejare a limbilor minoritare pe care statele ar trebui sa le ia, pot fi reunite sub numele de ecologie lingvistica sau ecologie culturala. Scopul fundamental al acestor masuri este sustinerea diversitatii lingvistice / culturale a lumii, la fel de valoroasa ca si bio-diversitatea. In contextul in care presiunea asimilationista a culturilor dominante este sustinuta de politicile statelor nationale, minoritarului ii este tot mai greu sa-si pastreze limba si cultura. Insa, un om se poate bucura de o personalitate sociala completa numai daca mediul in care se dezvolta ii asigura conditiile necesare cunoasterii si afirmarii identitatii etnice. Altfel, va fi intreaga viata un alienat.

Un exemplu graitor in legislatia internationala de protectie a limbilor este Carta Europeana a Limbilor Regionale sau Minoritare adoptata de catre statele membre al Consiliului Europei, la Strasbourg, in data de 5 noiembrie 1992 si intrata in vigoare la 01.03.1998.

Bilingvismul este, pe de o parte, capacitatea unei persoane de a comunica in doua limbi, iar pe de alta parte, insusi fenomenul de utilizare curenta si la acelasi nivel de cunoastere, de catre aceeasi persoana, a doua limbi.

Educatia bilingva reprezinta procesul de formare a unei persoane, pe de o parte utilizand, in aceeasi masura, doua limbi, pe de alta parte avand si ca finalitate cunoasterea, la acelasi nivel, a celor doua limbi. Exista doua forme de educatie bilingva: educatia bilingva familiala, cand procesul se petrece in mediul familial, fie datorita apartenentei respectivei familii la o minoritate lingvistica sau etnica, fie datorita aspiratiei acelei familii de a-si deprinde copilul cu o limba de circulatie si educatia bilingva scolara, cand procesul se desfasoara in mediul scolar, in contextul scolii multietnice, pe de o parte in scopul asigurarii unei egale reprezentari a culturilor si a unui dialog intercultural, iar pe de alta parte in scopul facilitarii accesului elevilor minoritari la educatia scolara prin invatarea comunicarii in limba majoritara.  

Educatia bilingva este o caracteristica fireasca a comunitatilor vorbitoare de limbi minoritare, asadar introducerea si dezvoltarea unui invatamant bilingv in asemenea comunitati devine o prelungire perfecta a educatiei familiale. Mai mult decat atat, educatia bilingva asigura un mediu cu adevarat intercultural in scoala, datorita faptului ca sustine, pe de o parte, dezvoltarea ambelor limbi si culturi, iar pe de alta parte, garanteaza dialogul echitabil intre culturi.

Scoala monolingva ofera sanse de dezvoltare reale unei singure culturi, aceea a carei limba este limba de predare. Nu se poate vorbi despre un real multiculturalism sau despre dialog intercultural in invatamantul monolingv: ceea ce se asigura este dominatia unei culturi asupra tuturor celorlalte. Iar cultura dominanta este, de cele mai multe ori, cultura majoritara, considerata firesc superioara prin insusi faptul ca se reprezinta prin limba majoritara. In cele mai multe cazuri, aceasta este si singura limba recunoscuta ca fiind "nationala". Asadar, mediul educational in scoala monolingv-majoritara este rezervat aproape in exclusivitate dezvoltarii culturii majoritare hegemonice si autosuficiente. Acesta este contextul in care Gellner vorbea de faptul ca statele nationale aspira sa inghita "sufletul lingvistic si national al minoritatilor etnice". Dincolo de discursuri si declaratii fragile despre interculturalitate, in realitate, in scoala monolingva nu poate exista un dialog intercultural, in sensul profund al cuvantului, pentru ca acesta presupune egalitate intre culturi, fapt care acolo nu se intampla.

Eseu: Fise de desenat - lumea acvatica Proiect: Evaluare semestriala - toamna - iarna - grupa pregatitoare

O buna educatie bilingva are urmatoarele caracteristici: ofera cunostinte fundamentale despre a doua limba prin intermediul predarii in prima limba; alfabetizeaza in ambele limbi; intareste studiul primei limbi prin intemediul cunoasterii celei de-a doua.

Metodologia invatamantului bilingv presupune predarea graduala in ambele limbi: mai intai predarea materiilor din filiera umana (literatura, istorie, sociologie, filosofie, arte, muzica etc.) in limba minoritara, iar a materiilor din filiera reala (matematica, fizica, chimie, biologie etc.) in limba majoritara, apoi trecerea la predarea tuturor disciplinelor in ambele limbi.

Chiar daca cele doua limbi fac parte din familii lingvistice diferite, precum limbile rromani si romana, relationarea inter-lingvistica conduce catre concluzia conform careia exista un fond conceptual comun capabil sa transfere cunostintele dobandite dintr-o limba intr-alta, usurand asimilarea ambelor limbi. Abilitatile lingvistice sunt transferabile dintr-o limba in alta, asadar invatarea unei limbi nu face decat sa faciliteze studiul alteia.

Educatia bilingva este eficienta si in procesele de alfabetizare datorita faptului ca limba materna ofera un mediu lingvistic propice deprinderii rapide a scrisului si cititului atat in limba materna, cat si in limba majoritara. Avantajele cognitive sunt evidente. Aceasta in contextul in care, cunoasterea unei limbi nu reprezinta o abilitate unitara, ci o configuratie complexa de abilitati. Realitatea ne invata ca un individ poate "simti" semnificatia profunda a unui termen, mai ales in limba lui materna, asadar are nevoie de aceasta pentru a intelege sensul real al cuvantului in cealalta limba. Educatia bilingva asigura acest transfer de comprehensiune si egalizeaza potentele lingvistice si de comunicare in cele doua limbi. Mai mult decat atat, putem vorbi de o imbunatatire a comunicarii sociale, prin deprinderea nu numai a celor doua limbi, dar si a celor doua limbaje culturale.

Exista mai multe tipuri de invatamant bilingv:

Invatamant bilingv de tranzitie - scopul este invatarea limbii majoritare pentru integrarea ulterioara in invatamantul monolingv-majoritar;

Imersiune bilingva / bidirectionala - scopul este cunoasterea ambelor limbi in aceeasi masura si dialogul intercultural;

Invatamant bilingv evolutiv - scopul este revitalizarea limbii minoritare prin aceea ca ea devine limba de predare in scoala.

Educatia bilingva presupune un proces de invatare mutuala, imbogatire, respect reciproc si egala reprezentare a limbilor majoritara si minoritara. Astfel, invatamantul bilingv este instrumentul perfect pentru realizarea unei scoli inclusive, bazate pe integrarea si armonizarea culturilor. Fiecare elev invata limba celuilalt, invata sa se cunoasca si sa se respecte unul pe celalalt, invata fundamentul interculturalitatii: culturile, inclusiv limbile, sunt egale si numai prin egala reprezentare a acestui capital simbolic si prin dialogul dintre culturi se poate vorbi de un real schimb intercultural.

O educatie bilingva reala are doua scopuri: pe de o parte, invatarea limbii majoritare si afirmarea limbii minoritare pentru elevul minoritar, iar pe de alta parte, consolidarea limbii majoritare si invatarea limbii minoritare pentru elevul majoritar. Pentru ambii: educatia interculturala, in spiritul egalitatii culturilor si al combaterii discriminarii si oricaror forme de rasism.

Educatia bilingva salveaza limbile minoritare de la extinctie, fara a presupune predarea exclusiva in limba minoritara si a micsora, astfel, cel putin in viziunea unor parinti, sansele copilului minoritar de a stapani foarte bine limba majoritara.