Grupa si echipa - formatiuni de lucru

GRUPA SI ECHIPA - FORMATIUNI DE LUCRU

|n conditiile anvatamantului din tara noastra, cand se fac eforturi pen-tru realizarea unui anvatamant de calitate, este necesar sa se foloseasca mij-loace potrivite pentru a-i ajuta pe toti elevii sa-si ansuseasca cunostintele co-respunzatoare si sa parcurga etapele scolare cu eficienta.

Trebuie, asadar, gasite solutiile cele mai potrivite pentru ca, respectand particularitatile de varsta si individuale ale copiilor, sa-i determinam sa-si an-suseasca cunostintele prevazute an programele scolare. |n tara noastra elevii anvata an clase neomogene, an clase care cuprind si elevi buni la anvatatura, si elevi mai slabi. Atat an interesul copiilor, cat si an interesul societatii este ca elevii nu numai sa frecventeze cursurile, ci si sa-si ansuseasca la un nivel cat mai ridicat cunostintele, priceperile si deprinderile prevazute an programele scolare. }inand seama de faptul ca nu exista clase omogene an ceea ce pri-veste dotarea intelectuala a elevilor, anvatatorii trebuie sa aiba an vedere atat ansusirea cunostintelor prevazute an programa scolara de catre toti elevii, cat si stimularea si antrenarea an activitati deosebite a celor capabili de per-formanta. Acestea sunt unele dintre motivele care conduc spre cautarea unor noi forme de organizare a procesului instructiv-educativ. Una dintre aceste cai este desfasurarea muncii didactice antr-o clasa ampartita an grupe.

|nvatatorul asi poate grupa elevii an functie de nivelul la anvatatura al elevilor la un anumit obiect de anvatamant, constituindu-se astfel grupele de nivel. Cand activitatea didactica se desfasoara pe grupe de nivel, anvatatorul alege an asa fel temele - ca dificultate si volum - ancat unele sa fie potrivite pentru elevii buni care nu au nevoie de andrumari suplimentare, altele sa fie potrivite pentu elevii care au nevoie de o oarecare andrumare, iar al treilea set de teme sa fie adecvate pentru elevii mai slabi, cu anumite lacune la obiec-tul respectiv, elevi care au nevoie de mai multe andrumari, de ajutor si de control. Activitatea de rezolvare a temelor o desfasoara cu fiecare elev an mod individual.

Grupele acestea au o oarecare stabilitate, dar anvatatorul poate trece pe unii elevi dintr-o grupa de nivel an alta, an functie de progresele realizate la obiectul de anvatamant respectiv. Dupa cum se stie, anvatamantul pe grupe organizat an acest fel este un anvatamant frontal: anvatatorul preda, conduce si controleaza munca elevilor, iar elevii anvata si executa ce le spune cadrul didactic. Educatorul este cel care hotaraste din care grupa trebuie sa faca parte un anumit elev si tot el stabileste cand un elev trebuie sa treaca la alta grupa. Cel mai mare inconvenient al acestui mod de organizare a activitatii didactice este de ordin psihomoral si familial si tine de plasarea copilului antr-o grupa etichetata ca slaba.

Didactica moderna porneste de la premisa ca anvataarea atinge rezul-tate maxime cand elevii participa activ, se implica cu toate fortele si depun efort personal an procesul instructiv-educativ. O influenta pozitiva an acest sens o are organizarea procesului de anvatamant pe grupuri de lucru nu numai frontal, ci si individual. Studii de psihologie si de pedagogie dovedesc ca grupele mici au o puternica influenta asupra dezvoltarii intelectuale si morale a elevilor, asupra randamentului scolar si a coeziunii sociale. Nu este vorba aici despre grupele de nivel, ci despre grupuri ale caror membri colabo-reaza pe baza unui plan spre a atinge un obiectiv propus, se organizeaza an acest scop, iau decizii colective, iar rezultatul muncii lor reprezinta rodul coo-perarii. Activitatile ce se desfasoara la clase astfel ampartite pot urmari si an-trenarea an munca a elevilor slabi si solicitarea la un nivel corespunzator a elevilor capabili de performanta, an cadrul grupului elevii distribuindu-si sar-cinile an functie de aptitudini si de nivelul de ansusire a deprinderilor achi-zitionate pana an acel moment. |n munca de grup activitatea este dirijata de grupul ansusi, elevii sunt raspunzatori de realizarea sarcinilor asumate. |n acest fel sunt lasate tot mai mult an urma metodele de simpla transmitere si receptare a unor cunostinte de-a gata constituite, bazate cu precadere pe me-morare si reproducere si se da prioritate metodelor de mare valoare formativ-educativa, care contribuie an cea mai mare masura la sporirea functiilor educative ale procesului de anvatamant.

|nca de la sfarsitul secolului al XVIII-lea s-a facut simtita tendinta de depasire a practicarii unor procese centrate pe transmiterea si asimilarea de cunostinte, pe imitarea actiunilor, an favoarea organizarii unor procese de instruire orientate spre actiune, spre elaborarea cunostintelor prin actiunea proprie a celui care anvata. Se ancepe trecerea de la o pedagogie a "cunos-tintelor capatate" de-a gata la o pedagogie a "cunostintelor cucerite" prin eforturi personale de cautare, de tatonare, de redescoperire. Problemele anvatarii nu mai trebuie privite ca probleme exclusiv ale comunicarii, ale memoriei si reproducerii, ci mai degraba ca probleme ale implicaarii elevului antr-un efort de anvatare prin descoperire, an contact direct cu lumea obiectelor si fenomenelor de studiat. Se diminueaza importanta unui anvatamant puternic intelectualist, informativ, atasat ideii de asimilare a cunostintelor ce solicita si dezvolta procesele inferioare ale mintii si creste importanta unui sitem eurist centrat pe ansusirea proceselor care conduc la un pronuntat activism si constructivism al gandirii de mare valoare formativa.

Propunandu-le elevilor sarcini complexe de anvatare care pot fi descompuse si distribuite pe roluri, pe microgrupuri sau pe echipe se ajunge, prin eforturi comune, la un asa-zis constructivism social al cunostintelor, an sensul ca, prin raportare la altii, fiecare elev an parte are posibilitati mai bune sa-si corecteze si sa-si restructureze propriile reprezentari, sa antrevada mai usor solutii la probleme, sa devina mai motivat an efortul sau de anvatare, sa ajunga mai repede sa-si formeze, an timp, o imagine de sine. |n consecinta importanta capata acum asa-numitele metode interactive, de discutie sau de dezbateri an grup, de conversatie, de sprijin mutual, de munca an echipa.

Pe cand an cadrul activitatilor an grup elevii rezolva individual sarcina grupului, cerintele putand fi diferite de la un grup la altul, activitatea an echipa presupune rezolvarea sarcinii didactice de catre toti membrii echipei, ampreuna contribuind fiecare dupa puterile sale la realizarea sarcinii. |n cadrul activitatilor an echipa se urmareste fixarea si consolidarea cunostinte-lor sau aplicarea acestora an situatii diverse. Activitatea an echipa are si alte obiective cum ar fi: formarea deprinderilor de a lucra an echipa, de a con-tribui personal la succesul echipei, de a accepta parerile altora, de a se bucura de succesele echipei, de a trece peste greutatile acesteia, de a motiva pe cei din echipa pentru rezolvarea cerintelor formulate.

Activitatile an grup si an echipa nu sunt usor de organizat. Ele presupun o pregatire anterioara serioasa: stabilirea performantelor, fixarea sarcinilor didactice an functie de acestea, precizarea responsabilitatilor an cadrul grupu-lui de lucru, a timpului optim de rezolvare a cerintelor. Astfel de activitati organizate la antamplare pot crea o serie de probleme: conflicte an cadrul grupului, aparitia vedetismului, izolarea celor cu ritm mai lent, ampartirea gru-pului an membri activi si membri formali - care, nedescoperite la timp, influ-enteaza negativ formarea si educarea elevilor. Aceste activitati au si avantaje si dezavanteje si este necesar sa le cunoastem si sa tinem seama de ele. Avantajele sunt clare: elevii asi formeaza anumite deprinderi de comporta-ment, se formeaza pentru viata, asi consolideaza cunostintele si le aplica pentru rezolvarea cerintelor. Pentru unele cadre didactice, un dezavantaj al activitatilor an grup si pe echipe ar fi dezordinea care se creeaza an clasa pen-tru ca elevii trebuie sa comunice antre ei, sa se contrazica daca este cazul, sa aduca argumente. Un alt dezavantaj al acestor activitati apare an legatura cu notarea. |n cazul activitatilor an echipa se apreciaza produsul acesteia si an-treaga echipa. Nu se dau calificative echipei care sa fie trecute an catalog fi-ecarui membru, pentru ca la realizarea produsului echipei nu toti membrii au avut o contributie egala. Se pot face aprecieri asupra prezentarii rezultatelor, organizarii muncii, asupra performantei de calitate si asupra colaborarii dintre membrii echipei. Mai importanta decat notarea este asigurarea unei atmosfere relaxante an timpul prezentarii, caracterizata prin situarea temei an centrul interesului. |nvatatorul trebuie sa andrume prezentarea astfel ancat rezultatul muncii grupurilor sa devina un bun comun al clasei.

Rezolvand anumite cerinte an grup sau an echipa, elevul scapa de situa-tia coplesitoare de a se gasi fata an fata cu anvatatorul. Elevul nu mai este un auditor pasiv sau executantul mai mult sau mai putin constiincios al indi-catiilor cadrului didactic, ci este nevoit sa se exprime, sa ia initiative, sa devi-na activ.

Activitatile an grup si an echipa, alaturi de activitatile frontale si anvata-rea individuala, ofera posibilitati de a se obtine cele mai bune rezultate an munca didactica: deprinderi temeinice de munca intelectuala, cunostinte asi-milate precis si capacitatea de a le aplica an practica, dezvoltarea corespun-zatoare a proceselor psihice. |n cadrul acestor forme de activitate se deschid largi posibilitati pentru ajutor reciproc, pentru diviziunea muncii si organiza-rea ei rationala si pentru solutionarea cu forte comune a sarcinilor si se pot anlatura eventualele trasaturi agresive, se pot elimina conflictele latente. Un colectiv care nu rezolva judicios sarcinile an fata carora este pus nu poate fi considerat bun, oricat de bine i-ar functiona diferite compartimente si oricat de satisfacuti s-ar declara indivizii care-l alcatuiesc. |nsa nici rezolvarea corec-ta a sarcinilor nu este sufucienta daca nu se antemeiaza, daca nu asigura, pe o viata normala de grup, pe satisfactii personale.

Studiile efectuate au demonstrat ca productivitatea este mai mare an conditiile rezolvarii an grup a problemelor decat an conditiile rezolvarii indivi-duale si ca, an general, an grup gandirea este mai eficienta. Grupul ajunge la o proportie mai mare de raspunsuri corecte decat subiectii individuali, datorita respingerii an cadrul grupului a sugestiilor gresite. Desi performanta grupului este, de regula, superioara performantei individuale, performanta grupului cere mai mult timp. Timpul mai lung de lucru se explica prin faptul ca pana a se ajunge la rezultatul final se trece prin mai multe etape: prezentarea dis-cutarea respingerea si acceptarea raspunsurilor posibile. Cu cat grupul este mai numeros, cu atat timpul necesar rezolvarii unei sarcini didactice creste. |nsa timpul mai lung este compensat printr-o performanta superioara aceleia pe care ar putea-o obtine cel mai bun dintre membrii grupului, daca acesta ar fi lucrat individual. Rezolvarea an grup este mult usurata cand sarcina permite o anumita diviziune a muncii. |n acest caz se pot obtine solutii mai numeroase antr-un timp mai scurt decat an cazul rezolvarilor individuale.

|n timpul activitatii an grup discutiile si deciziile sunt influentate de motive sociale care pot avea fie un efect stimulator, fie un efect inhibitor. Ac-tivitatea cu altii sau chiar numai an prezenta altora poate stimula tendinta de afirmare si participare activa la munca grupului, dupa cum poate stimula la altii tendinta defensiva manifestata prin timiditate si precautie pentru a evita o eventuala situatie jenanta.

Se stie faptul ca organizarea activitatii didactice an grup sau pe echipe ambogateste motivatia anvatarii, antreneaza elevul la propria instruire, dezvol-ta spiritul de colaborare si prietenie, influenteaza nivelul de coeziune si de formare a colectivului clasei. |n cadrul grupului, fiecare elev asi valorifica cu-nostintele si aptitudinile, realizeaza un permanent schimb de opinii cu colegii de clasa, participa la formularea concluziilor, la definirea notiunilor, legilor, principiilor etc.

Activitatea an grup poate fi organizata pe toata durata lectiei sau numai an anumite secvente, iar grupurile pot fi omogene sau eterogene sub aspectul pregatirii elevilor. Cu cat rezolvarea sarcinilor didactice cere cunostinte mai variate si nici unul dintre subiecti nu le detine pe toate, dar ampreuna le detin, cu atat mai productiv va fi grupul. Cooperarea an grup asi dovedeste eficienta si an cazul an care membrii grupului detin aproximativ aceleasi informatii si sunt aproximativ la fel de talentati.

Activitatea an grup sau pe echipe vine an antampinarea eforturilor de cautare a unor forme organizatorice si metode de predare cu efecte indivi-dualizate si socializante care sa asigure simultan desfasurarea maxima a tra-saturilor individuale si orientarea spre colectiv.