Conceptia curriculumu-lui de limba romana pentru scolile alolingve

1. Ideile de baza

1.1. Gindirea si vorbirea

Limba este un sistem de comunicare alcatuit din sunete articulate, sistem specific oamenilor, prin care acestia isi exprima gindurile, sentimentele si dorintele. in scopul predarii-invatarii unei limbi noi se impune, printre altele, constientizarea relatiei gindire-vorbire pentru a solutiona la timp contradictia psihologica indusa de influenta limbii materne. Acest moment poate fi prevazut daca se ating si se intrepatrund obiectivele si continuturile curriculum-ului disciplinei, dar si prin tehnicile adoptate de catre profesori.

Insusirea perfecta a unei limbi inseamna cunoasterea modului de gindire, specific poporului - creator si purtator al limbii respective (I. G. Herder, V. Humbold). Stiinta psiholingvistica analizeaza si recomanda citeva strategii menite sa faciliteze acumularile in invatarea unei limbi straine.

. fixarea cuvintului strain dupa imagine sau notiune prin raportarea la cuvintul corespunzator al limbii materne;

. invatarea, insusirea nemijlocita, fara a recurge la traducere;

. raportarea cuvintului si sintagmelor invatate la obiectele si fenomenele realitatii inconjuratoare.

Aceste metode presupun un proces de invatare intensiv, iar rezultatele sint pe masura conceptului.

1.2. Corelatia limba - vorbire

Orice limba are sistemul (codul) sau educational cu legile (regulile) sale de functionare, care se realizeaza in acte de comunicare: in vorbire. Realizarea competentei de vorbire este considerata actiune verbala. Conceptul de limba cuprinde totalitatea mijloacelor de exprimare a codului si a normelor lui functionale.

Cunoasterea normelor limbii presupune insusirea totalitatii mijloacelor lingvistice, a regulilor de utilizare a acestora in vorbire. Competenta de a vorbi in limba a doua presupune insusirea modelelor lingvistice si realizarea lor in procesul comunicarii.

1.3. Emiterea, receptarea si producerea enunturilor verbale sint acte de realizare a functionalitatii deprinderilor fundamentale: intelegerea dupa auz, vorbirea, lectura si scrierea. In timpul comunicarii orale, apare vorbitorul, iar in calitate de receptor-ascultatorul. In procesul comunicarii functiile lor se pot schimba, insa pentru elevul alolingv este important sa poata sesiza diferenta dintre activitatea verbala, actiunile si operatiile efectuate de vorbitor si cele efectuate de ascultator, fapt ce permite constientizarea comunicarii.

1.4. In procesul insusirii unei limbi noi un rol decisiv il are textul literar si nonliterar. El este un factor-reper m procesul studierii limbii si literaturii in baza deprinderilor integratoare, fiind un puternic liant al disciplinei la diferite niveluri de predare / invatare:

. asigura exersarea deprinderilor de limba si insusirea celor noi in baza unui material factologic concret si bogat in situatii, servind drept model lingvistic si artistic;

favorizeaza cunoasterea intregului sistem al limbii prin elemente de civilizatie si intregeste competenta socio-culturala a elevului;

. este factorul decisiv al atragerii la lectura - una dintre cele patru deprinderi integratoare;

. asigura atit conditia functionala a lecturii, cit si pe cea a placerii. (R. Barthes). Fiind si un generator de "placere", textul literar, selectat conform principiilor didactice modeme, produce delectarea intelectuala (bucuria cunoasterii, descoperirii) si atractia estetica (bucuria trairii emotional-senzoriale) a elevilor.

Prin selectia textelor de limba pe criterii valorice, i se poate crea elevului alolingv dorinta de a-si aprofunda si perfectiona cunostintele si capacitatile chiar si dupa absolvirea scolii, ceea ce constituie un obiectiv important.

1.5. Particularitatile predarii/invatarii unei limbi nematerne

Abilitatile verbale in limba nematerna se formeaza la elevi in procesul activitatii verbale, in comunicarea reala sau in cea programata, condusa de profesor. in acest caz, datorita unei motivatii care sa genereze participarea activa la actul comunicarii si nevoia de a se face inteles, se formeaza competenta lingvistica necesara si se efectueaza transferul spre vorbirea spontana.

Eseu: Fise de desenat - lumea acvatica Proiect: Evaluare semestriala - toamna - iarna - grupa pregatitoare

Este important ca actul comunicarii sa contribuie la inlaturarea blocarilor ideatice si verbale, orientind dominanta elevului nu atit spre "cum" spune, cit spre "ce" spune.

Realizarea scopului principal in procesul de insusire a limbii nematerne depinde de respectarea unui principiu important, cel de orientare spre comunicarea permanenta. Prin urmare, raportul dintre cunostintele si deprinderile de vorbire, din cadrul instruirii la limba nematerna, este altul decit cel prevazut pentru limba materna, exercitiile de vorbire fiind predominante. Acest pronuntat specific al didacticii predarii-invatarii limbii-tinta implica si anumite particularitati specifice:

. materia gramaticala se insuseste in baza elementelor sintactice ale comunicarii: imbinari de cuvinte, propozitii, fraze si texte;

. in scopul improvizarii unui mediu lingvistic real, exercitiile orale imita anumite situatii concrete de comunicare: la magazin, o seara la teatru, o convorbire telefonica, la culesul strugurilor etc.;

. selectarea materiei se face in conformitate cu prioritatile de comunicare;

. elementele de gramatica sint insusite in contextul unei comunicari.

2. Definitia termenilor-cheie

Activitatea profesorilor necesita si abilitatea operarii cu anumite categorii modeme, care sa fixeze notional elemente ale sistemelor educationale, proceselor si tehnicilor novatoare.

2.1. Curriculum: ansamblul documentelor scolare de tip orientativ, in cadrul carora sint cuprinse datele esentiale privind procesele educative, experientele de invatare si modelele de organizare specifica pe care scoala i le ofera elevului. (Crisan Al.)

2.2. Curriculum pe discipline: cuprinde curriculum-urile concepute intr-o maniera inter- si transdisciplinara.

2.2.1. Obiectivele educationale generale constituie o categorie curriculara esentiala. Ele consemneaza asteptarile societatii vizind atit parcursul scolar in ansamblul sau, cit si performantele cele mai generale atinse de catre elevi la capatul scolarizarii. Obiectivele generale reprezinta expresia optiunilor politicii educationale, precum si a tipului de personalitate care urmeaza a fi format.

2.2.2. Obiectivele de referinta se elaboreaza pe baza obiectivelor generale ale disciplinei si se exprima in termeni de actiune concreta, ce se refera la o situatie educationala. Cu alte cuvinte, acestea reprezinta etape partiale si succesive ale realizarii obiectivelor generale. Obiectivele de referinta trimit spre rezultate concrete, recomandate a fi atinse de catre elevi: cunostinte, capacitati, si atitudini. Obiectivele de referinta se elaboreaza, de obicei, pe discipline, pentru fiecare an de studiu si sint structurate pe cunostinte, capacitati si atitudini.

2.2.3. Obiectivele operationale definesc un nou comportament al elevului dupa o experienta de invatare, ele reprezinta performante concrete, masurabile. Obiectivele operationale, de regula, se elaboreaza de catre profesor si vizeaza unitati de continut aplicate la lectii.

2.3. Evaluarea este parte integrata a curriculum-ului, care asigura evidentierea cantitatii cunostintelor si capacitatilor dobindite, valoarea acestora la o anumita etapa. Ea poate fi curenta, periodica, finala. (Apud Ioan Bontas).

Obiectivele operationale, de regula, se elaboreaza de catre profesor si vizeaza unitati de continut aplicate la lectii.

2.3.1. Evaluarea curenta se efectueaza dupa predarea / invatarea unei teme sau compartiment.

2.3.2. Evaluarea sumativa este efectuata la sfirsit de capitol semestru, clasa, ciclu etc.

2.3.3. Evaluarea finala are loc la finele anului scolar sau al treptei de scolarizare.

2.4. Continuturile educationale: ansamblul de valori ideatice si de abilitati practice de cunostinte, priceperi si deprinderi, selectat din tezaurul cunoasterii si practicii umane, care se transmit si se invata pentru dezvoltarea si formarea profesionalitatii generatiilor tinere in vederea integrarii lor socio-profesionale. (Apud Ioan Bontas)

2.5. Motivatia invatarii este orientarea activa, persistenta si selectiva a unei persoane catre un obiect, fenomen sau situatie preferata care ii dinamizeaza si directioneaza invatarea. Motivatia este generata de un ansamblu de trebuinte, dorinte, interese, sentimente, convingeri, aspiratii si idealuri, manifestate m atitudini si actiuni.

2.6. Metodele de invatamint sint modalitati de organizare si realizare a procesului de predare/invatare si evaluare a cunostintelor, deprinderilor in functie de obiectivele didactice.

2.7. Strategiile didactice sint modalitati complexe de organizare si desfasurare a procesului de instruire pe baza imbinarii metodelor, mijloacelor de invatamint si a formelor de invatare a elevilor in scopul realizarii obiectivelor.

2.8. Activitatea comunicativa se desfasoara in baza deprinderilor integratoare: intelegerea dupa auz, vorbirea, lectura, scrierea.

Metodele comunicative pun accent pe invatarea activa, interactiva a limbii.

2.9. Sistemele limbii: fonetic, lexical, gramatical si stilistic.

2.10. Educatia lingvistica presupune formarea capacitatilor de comunicare la elevi prin cunoasterea sistemelor limbii.

2.11. Educatia literara (educatie literar-artistica) presupune formarea orientata a cititorului de literatura artistica prin depistarea si cunoasterea valorilor literare, prin intelegerea limbajului poetic al operelor literare. Educatia literara are ca obiect de cunoastere texte literare, unele notiuni si categorii teoretico-literare, elemente de cultura.