Educatia parintilor ca necesitate

Educatia parintilor ca necesitate

Ecaterina Adina Vrasmas sublinia in lucrarea sa "Consilierea si educatia parintilor" faptul ca in calitatea de "institutie initiala de formare si educatie a copilului, familia se gaseste de multe ori in contradictie cu scoala si chiar cu comunitatea sociala sau profesionala. Ca unitate / cuplu de adulti, ea traieste astazi drama complexitatii situatiilor economice, culturale si relationare din epoca noastra. Ca grup de adulti care construiesc impreuna valori sociale, traditii si propria cultura, familia simte prima apasarea problemelor legate de recesiunea economica, de criza culturii si de dificultatile de comunicare interumana din ultimii ani." 9

Paradoxul constatat provine din faptul ca, in ciuda perfectionarii mijloacelor de comunicare in masa, se simte o lipsa de comunicare interumana in special in sensul relatiilor socio-afective, de cooperare si colaborare.

Obstacolele relatiei scoala - familie pot fi de ordin comportamental  (intalnite, atat intre parinti, cat si la cadrele didactice sau administratorii scolari) sau de ordin material (relatia scoala - familie cere un surplus de efort material si de timp).

Dificultatile pot rezulta din ideile divergente privind:

responsabilitatea statului si a familiei privind educatia copiilor;

libertatea de alegere a scolii de catre parinti sau unicitatea

invatamantului;

impactul mediului familial asupra rezultatelor scolare ale copilului;

randamentul pedagogic si datoria parentala;

participarea parintilor la gestionarea si procesul decizional din

institutia scolara.

Se considera, in general, ca problema este de atitudine; "este dificil de pretins, atat la parinti, cat si la cadre didactice, ca relatia de colaborare scoala- familie sa nu fie doar un drept deoptiune', afirma dr. Gheorghe Bunescu de la Institutul de Stiinte ale Educatiei intr-un articol intitulat "Democratizarea educatiei si educatia parintilor".

Reprosurile care li se fac parintilor privind colaborarea cu scoala sunt:

apatia (nu vin la reuniuni anuntate);

lipsa de responsabilitate (asteapta initiativa cadrelor didactice);

timiditate (lipsa de incredere in sine);

participare cu ingerinte (critica cu impertinenta scoala);

preocupari excesive (exclusive) pentru randamentul scolar (notele copilului);

rolul parental rau definit (nu inteleg corect functiile si rolurile in educatia copilului);

contacte limitate cu scoala (numai in situatii exceptionale, de criza in comportarea copilului);

Document online: Jocuri muzicale in gradinita Referat: Fisa de evaluare predictiva - evaluare predictiva a achizitiilor prescolare

conservatorism (reactii negative la idei noi).

Reprosurile care li se fac profesorilor privind colaborarea cu familiile

elevilor sunt similare dar nu identice, inclusiv privind:

dificultati de a stabili relatia cu adultii (trateaza parintii ca pe copii si nu ca parteneri in educatia copilului, decizand autoritar la reuniunile cu parintii);

definirea imprecisa a rolului de cadru didactic (oscileaza intre autonomia traditionala si perspectivele noi ale parteneriatului);

lipsa pregatirii privind relatia scoala - familie

Date fiind toate aceste probleme si revenind la necesitatea educatiei parintilor in ideea alinierii la cerintele scolii si cele impuse de idealul socio-educational, trebuie remarcate cele trei directii de actiune:

a. sprijinul emotional (a se da parintilor ocazia de exprimare a emotiilor fara critica sau condamnare);

b. sprijinul informational ( a li se da parintilor ocazia de a intelege propria situatie si cea a educatiei copilului lor)

c. sprijinul instrumental (ajutor in rezolvarea problemelor care tin de educatia copilului)

Dr. Gheorghe Bunescu remarca trei etape in evolutia relatiei scoala - familie:

a. etapa scolii autosuficiente scoala e institutie inchisa, nu influenteaza  mediul familial si nu se lasa influentata de el).

Caracteristicile etapei sunt:

q contactele cu parintii sunt rare, formale;

q parintii accepta ideea ca nu au nimic de vazut despre ceea ce se intampla in scoala;

q administratia alege scoala pentru copii;

q parintii nu participa la consiliile de administratie scolara;

q asociatiile de parinti nu sunt incurajate;

q formarea cadrelor didactice neglijeaza relatia intre familie si scoala.

b. etapa de incertitudine profesionala (cadrele didactice incep sa recunoasca influenta factorilor familiali asupra rezultatelor scolare dar parintii continua sa creada ca scoala este autosuficienta).

Caracteristici:

q tendinta de a creste acuzarea familiei pentru proastele rezultate scolare;

q administratia scolara are tendinta de a conserva atitudinea din etapa anterioara;

q contactele formale, de rutina cu parintii continua; apar experiente localizate privind comunicarea cu parintii;

q apar organizatiile voluntare de parinti;

q se constituie consilii de gestiune scolara, in care participarea parintilor are un rol minor, nedecizional;

q formarea cadrelor didactice abordeaza relatia scoala familie ca o problema de importanta secundara.

c. etapa de dezvoltare a increderii mutuale parintii si cadrele didactice descopera impreuna increderea unora fata de altii).

Caracteristicile acestei etape sunt:

q relatia cu familia este din ce in ce mai incurajata de scoala;

q consiliul scolar include reprezentanti ai (asociatiilor) parintilor, cu rol decizional in toate problemele educationale;

q organizatiile de parinti sunt acceptate si incurajate in activitatea scolara;

q profesori specializati (consilieri) trateaza problemele exceptionale ale colaborarii cu familia;

q organizatiile de profesori recunosc statutul si rolul asociatiilor de parinti;

q administratorii si politicienii educatiei insista asupra importantei relatiei familie-scoala;

q formarea cadrelor didactice abordeaza problema relatiei cu familia, ca una din problemele importante;

q se organizeaza cursuri pentru cadre didactice si parinti.