Educatia - o relatie privilegiata

Liceul Teoretic "Aurel Lazar", Oradea

Cand vorbim de actul educativ, vorbim deja de o relatie privilegiata, de o forma exemplara de mediere inter-subiectiva. Acest lucru inseamna a vorbi, a ne privi, a ne simti asa cum suntem ori cum ne dorim sa fim. In zilele noastre aceste medieri sunt tot mai des antrenate de tehnica moderna, insa oricat de sofisticate ar fi medierile acestea, relatiile directe, nemijlocite, nu pot fi eliminate.

Relatiile bazate pe oralitate sunt cele care conteaza cel mai mult, deoarece oralitatea, in momentul actual, este din ce in ce mai diminuata. Orice discurs realizat direct, fizic, imediat favorizeaza omul complet prin stimularea gandirii sale fix in momentul interactiunii. Tot ce se transmite in scris sau ce este mijlocit prin diverse modalitati de exprimare artificializeaza si trunchiaza comunicarea.

In materie de educatie se prefera ideea de a crea, de a "naste" si nu cea care ofera produsul finit, teza compacta, incheiata. Prin urmare, oralitatea este de departe mult mai productiva decat scrisul, deoarece, vorbind cu cineva, iti vin idei si mintea ta vibreaza. Prin interactiunea directa nu doar mintile se pricep, ci si fiintele reusesc sa se perceapa. Intelectului  i se mai adauga gesturile, mimica, miscarile trupului, imbracamintea etc., care intregesc ceea ce face mintea sau substituie ceea ce nu se poate spune efectiv.

Se constata uneori ca persoana care urmeaza sa fie educata - copilul, tanarul sau chiar adultul - este supusa unor influente formative divergente, contradictorii, ce pot avea ca rezultat stresul si confuzia. Un copil, de pilda, poate invata un lucru de la parinti, insa cu totul altceva i se poate transmite la scoala. Sau, pe de alta parte, institutiile de invatamant pot propune ceva, insa altceva i se inoculeaza prin mass-media. O alta situatie mai poate fi si in cazul in care una propune un parinte copilului sau, insa altceva celalalt parinte si cu totul altceva bunicii. Insa indiferent cum ar fi, e de preferat ca toate aceste influente sa se sprijine si sa se intareasca unele pe altele.

Cheia actului educativ o constituie, in toate cazurile, cel educat, mai exact cum se pozitioneaza el fata de toate aceste provocari. E bine sa ne centram actiunea pe cel educat pentru a-l forma ca un mediator responsabil al tuturor presiunilor sau incitarilor pe care le primeste de la altii. Pedagogia centrata pe educat, pe modelearea autonomiei axiologice a acestuia este, in principiu, solutia iesirii din aceasta capcana formativa deoarece este evident ca numeroasele impulsuri externe nu doar ca nu au un rol formativ, ci si incita la destructurare si violentare psihologica sau fizica.

A sti sa identifici ceea ce e valoros, a face clasificari in cunostinta de cauza, a exersa valoarea ce ti se potriveste si care este si in beneficiul altora - acestea reprezinta cateva din tintele unei educatii autentice. Fundamentarea si fortificarea axiologica a individului constituie tinta adevaratului demers educativ. O persoana bine "construita" interior va aspira catre un "exterior" social de aceeasi factura si valoare.

Bibliografie:

Cucos, Constantin, Educatia: iubire, edificare, desavarsire, Iasi, Editura Polirom, 2008

Cucos, Constantin, Pedagogie, Editia a II - a, revazuta si adaugita, Iasi, Editura Polirom, 2006

Ionescu, Miron, Radu, Ioan (coord.), Didactica moderna, Editia a II - a, revizuita, Cluj - Napoca, Editura Dacia, 2004