Didactica
Strategii discursive utilizate in predarea psihologiei - didactica psihologicaDIDACTICA PSIHOLOGICA curs Metoda este calea prin care profesorul realizeaza impreuna cu elevii obiectele stabilite. Strategia este ansamblul de operatii, procese, procedee si metode orientate spre realizarea unuia sau a mai multor obiective determinate. sugereaza un traseu general ce trebuie parcurs dar care nu exclude modificari si ajustari ale programului initial in functie de derularea concreta a evenimentelor. are o aplicabilitate universala: strategii ale cercetarilor stiintifice, strategii politice, strategii economice, etc. Pe noi ne intereseaza strategiile educationale. Strategii de instruire - sunt o componenta principala a procesului de instruire care din perspectiva profesorului reprezinta aspectul dinamic al dirijarii efective a invatarii. ele implica elevul in situatii specifice de invatare; rationalizeaza continutul instruirii la personalitatea elevilor ( motivatia ptr invatare, nivel de pregatire, stil de invatare, etc. ) prezinta o mare diversitate; profesorul poate alege dintre aceste strategii in functie de natura obiectivului pe care il preda, natura auditoriului, in functie de specificul obiectivelor ce trebuie realizate. Strategiile discursive - modalitate in care profesorul combina in procesul de predare-invatare enunturile transmise in secvente discursive astfel incat sa'si atinga obiectivele educationale propuse. exprima gradul de libertate a profesorului ptr a'si asigura prezenta discursiva in fata auditorului. aceasta libertate nu este absoluta, el isi construieste discursul in functie de continuturile informationale stabilite de programa scolara. libertatea profesorului se manifesta in modul in care el combina mijloacele discursive ( argumentele, descrierile, explicatiile, demonstratiile) a.i. imaginea pe care o creeaza asupra temei sa fie cat mai bine receptata de elevi . Tipuriile de strategii discursive
DESCRIEREA Ca strategiie discursiva poate sa apara la diferite nivele de abstractizare si problematizare a cunostintelor. In predarea psihologiei avem 2 tipuri de descriere: a) descrierile calitative - sunt intalnite in definirea operationala a conceptelor; coceptele dobandesc referinte empirice care sunt traduse si formulate in termeni observabili si masurabili. b) descrierile cantitative - introduc relatiile cantitative in fenomenele psihice studiate; implica 2 operatii - masurarea (atribuirea unui numar sau o caracteristica) si numararea ( atribuirea unei frecvente) Cele 2 tipuri de descriere se presupun reciproc . Logica procesului de predare presupune strategii specifice descrierea ca tip de strategie discursiva are meritul de a prezenta realitatea faptelor empirice. Descrierea in discursul diactic al profesorului indeplineste functii ca : 1. descrirea poate sa intervina in constructia cunostintelor - ofera premisele sau datela empirice care constituie suportul conceptualizarii. Conceptualizarea este capacitatea de abstractizare a insusirilor unei clase de obiecte incorporate apoi intr-o imagine sau concept. 2. integrarea in ipostaza strategiilor inductive de strucurare a informatiei in care notiuniile se formeaza pe baza desprinderi notelor comune a unui grup de obiecte sau a faptelor empirice. Profesorul aduce elevilor date concrete, fapte de observatie din a caror examinare se deprinde apoi esentialul, relatiile constante dintre fapte, condensate in notiuni, legi, principii. Elevul trece de la datele perceptiei la notiuni si de la observarea datelor empirice la generalizari si principii. Atunci cand ilustrarea concreta este unilaterala se poate ajunge la ingustarea contiutului optiunii sau la largirea nepermisa a acestuia. Respectarea exigentei conceptualizarii este destul de greu de realizat in demersul didactic. Profesorul prefera calea deductiva in predarea cunostiintelor, considera ca introducerea de definitii la inceputul lectiei este mai eficienta deoarece ii asigura operarea permanenta cu insusirile esentiale si asimilarea mai rapida a cunostintelor. Aceste cai nu trebuie absolutizate, nu exista o singura strategie care sa rezolve toate problemele ( prezinta atat avantaje cat si dezavantaje ). Profesorul trebuie sa gaseasca cea mai profitabila combinatie a celor doua cai. Optiunea profesorului ptr un demers desciptiv in momentul familiarizarii elevului cu un fenomen psihic poate ridica gradul de implicare a elevului. Atractivitate fata de psihologie este ridicata daca elevul descopera faptul psihologic in spatele unor situatii de viata cu care se confrunta zilnic - exemplu : nu se poate concepe predarea cunostintelor despre personalitate fara a porni de la viata cotidiana. In predarea cunostintelor despre personalitate informatia de plecare trebuie sa fie cu precadere una observationala. Prin descriere elevul ia cunostiinta despre o serie de comportamente specifice ale omului in situatii diferite - aceste date empirice vor servi drept cadru de clasificare ptr trasaturile de personalitate.
|