Educatia copilului in scoala

Educatia copilului in scoala

Scoala constituie pentru copil a doua mare etapa a fauririi educatiei sale. Dupa cei "7 ani de acasa", scoala reprezinta factorul care faciliteaza sarcinile educative ale parintilor.

Transferand o parte din sarcinile educative scolii, familia interpreteaza uneori gresit acest transfer de responsabilitati educative, lasand intreaga educatie a copilului in sarcina factorilor educationali din scoala, desi este lesne de inteles ca menirea scolii este de a completa doar educatia din familie si nu de a i se substitui acesteia din urma.

Daca in familie educatia copiilor depinde de gradul de educatie al parintilor, in scoala depinde de calitatea si competenta personalului didactic. Copilul este acum capabil sa recepteze si sa asimileze ceea ce i se explica, in special de catre persoane in care are deplina incredere, de la o autoritate in materie de educatie. Educatia data in scoala se dovedeste a fi o munca irosita si ineficace daca familia este ostila, indiferenta sau incapabila sa continue acasa eforturile educative facute de dascali in scoala. In conceptia moderna de educatie a copiilor nu se mai poate face o demarcare neta intre indatoririle scolii si cele parintesti. Pentru a da roadele asteptate, scoala are nevoie de sprijinul constient si colaborarea familiei; familia asteapta insa de la scoala completarea educatiei de acasa, dupa norme si metode psiho-pedagogice riguros concepute si aplicate[1].

I.1.1         Familia si scoala, factori esentiali in educatia copilului

Tulburarea dezvoltarii intelectuale, delicventa si alte manifestari ale inadaptabilitatii sociale ale adultului isi au originea, de cele mai multe ori in anii copilariei, cand copilul se afla sub tutela familiei si a scolii. Aceasta denota ca nici unii nici altii nu si-au facut pe deplin datoria ce le revenea in educatia copilului.

Desi sunt binecunoscute aceste precepte in masa de parinti, legatura permanenta, indisolubila si organizata care ar trebui sa existe intre familie si scoala ramane nesatisfacatoare si se rezuma in general la contacte sporadice intre parinti si diriginti. De multe ori parintii nu cunosc cu exactitate situatia scolara a copiilor lor, indeplinind rolul de "spectatori indiferenti" la evolutia nesatisfacatoare a propriilor lor copii.

Orice sistem de educatie, oricat ar fi el de bine intocmit, ramane neputincios daca se izbeste de indiferenta sau opozitia parintilor. Autoritatea parintilor si a scolii reprezinta o indispensabila garantie impotriva numeroaselor plagi sociale care ar putea afecta educatia si sanatatea copiilor: stresul, delicventa juvenila, insuccesele scolare.

Imbinarea eforturilor educative din familie si din scoala este nu numai recomandabila ci si obligatorie, pentru ca de multe ori, pe masura ce copii evolueaza, parintii au de infruntat mereu alte si alte probleme, multe din ele inedite[2], iar scoala are acumulata multa experienta in solutionarea unor probleme care se ivesc la o categorie de varsta si care se repeta la generatiile urmatoare. Factorii educationali din scoala pot astfel sa dea un ajutor pretios parintilor in intelegerea problemelor copiilor si copilariei si in solutionarea lor favorabila, prin intalniri periodice sau ocazionale intre parinti si profesori. Din nefericire la aceste intalniri lipsesc de regula tocmai cei care au cea mai mare nevoie de experienta pedagogica a cadrelor didactice.

A devenit evident faptul ca actiunea izolata a familiei sau numai a scolii nu poate rezolve in mod satisfacator problema educatiei copilului; familia, scoala si societatea in ansamblul ei sunt capabile impreuna sa desavarseasca ceea ce nu reuseste sa realizeze fiecare in parte.

Document online: Jocuri muzicale in gradinita Referat: Fisa de evaluare predictiva - evaluare predictiva a achizitiilor prescolare

Cresterea si educarea copilului "este o arta" susceptibila de perfectionare prin acumularea continua de experienta de catre cei ce o fauresc. Nu exista scheme aplicabile in educatia copiilor pentru ca fiecare reprezinta o individualitate, cu particularitati de care trebuie tinut cont in permanenta in procesul de educatie. Ceea ce este valabil si practicabil la un copil sau la o categorie restransa de copii, poate fi ineficient sau poate chiar contraindicat la altii[3].

I.1.2         Colaborarea scoala-familie in procesul educativ

Problemele educarii copiilor sunt atat de complexe, incat ele cer conlucrarea permanenta a tuturor factorilor care influenteaza procesul de dezvoltare al acestora.

De aceea, e foarte importanta initiativa colaborarii parintilor. Se vede in aceasta un rod al eforturilor scolii in implicarea parintilor in munca educativa. Din acest punct de vedere apare semnificativ faptul ca unii parinti vin la scoala pentru a capata indrumari nu numai in legatura cu activitatea scolara a elevilor ci si referitoare la comportamentul acestora.

Parteneriatul scoala - familie presupune realizarea unitatii de masuri si de cerinte educative. Adesea parintii observa deosebiri intre comportamentul copilului in familie si cel din scoala. In acest sens trebuie sa se stimuleze disponibilitatea parintilor pentru solutionarea in parteneriat a eventualelor probleme in legatura cu copilul[4].

Dialogul cu familia presupune colaborare, cooperare. Pentru optimizarea relatiei scoala - familie se pot aborda impreuna cu parintii numeroase teme care sa contribuie la ridicarea nivelului pedagogic al familiei, unde se pun in realitate bazele formarii copilului pentru viata.