Despre motivatia invatarii in scoala

Despre motivatia invatarii in scoala

O problema deosebit de importanta in derularea activitatii de fiecare zi a omului(mai mult sau mai putin modern) o reprezinta motivarea pe care el o resimte in legatura cu ceea ce face sau urmeaza sa intreprinda. Umanul insusi este caracterizat de o permanenta cautare, de invatare. La nivelul elevilor, de orice varsta, activitatea prioritara ar trebui sa fie constituita de invatare.

In ceea ce priveste invatarea scolara, se disting doua tipuri:

- invatarea senzorio-motorie - care consta in formarea de priceperi si deprinderi motorii, acte in care esential este raspunsul prin miscari adecvate la anumiti stimuli;

- invatarea verbala - care cuprinde insusirea de cunostinte si formarea de priceperi si capacitati intelectuale.

Cele doua tipuri de invatare amintite anterior sunt strans legate: in dobandirea unor deprinderi motorii este foarte important instructajul verbal; in memorare sunt utilizate schemele, scrisul, punand astfel in evidenta indisolubila relatie dintre procesele cognitive si miscare.

Eforturile necesare invatarii(si nu numai) au la baza un interes al elevilor, o motivatie fara de care nimic nu poate fi realizat. Motivatia cuprinde totalitatea motivelor care asigura dinamica in comportamentul uman. Motivul este acea structura psihica ce orienteaza, initiaza si regleaza actiunile in directia unui scop(precizat sau nu). Motivele reprezinta cauzele interne ale comportamentului, ale conduitei.

Vorbind in general de motive, regasim in aceasta categorie trebuinte, tendinte, dorinte, intentii, puternic influentate de experienta sociala, insa in procesul educativ sunt marcante atasamentul copilului fata de mama sa caruia i se opun tendintele agresive si motivatia de realizare care alaturi de dorinta de succes reprezinta aspiratii ce favorizeaza progresul copilului.

Nivelul de aspiratie este dependent de aptitudinile si forta de vointa ale individului, dar se gaseste si in raport cu ambianta sociala. La cresterea acestuia duc succesele, pe cand, firesc, esecurile au, in general, efect invers. Exista si cazuri in care motivatia prea puternica provoaca instalarea emotiilor, producand o anumita dezorganizare ce impiedica progresul sau chiar duce la regres.

Scoala, prin cadrele didactice, poate si trebuie sa contribuie la formarea unor aspiratii de nivel superior urmare a constituirii unei imagini de sine corespunzatoare. Dascalii trebuie sa-si cunoasca bine elevii si sa le consolideze, prin aprecieri bine motivate, o imagine de sine obiectiva, prevenind ajungerea la situatii de supraestimari ce condamna la esecuri sau, dimpotriva, de subestimari ce duc la ratarea de teluri realizabile.

Uneori, motivatia scolara se suprapune chiar actiunii careia ii da nastere si vorbim aici de o motivatie intrinseca, caz in care invatarea, dobandirea de cunostinte il intereseaza in mod direct pe scolar; alteori actiunea desfasurata este doar un mijloc de realizare a unui scop si in acest caz este vorba de o motivatie extrinseca: elevul se incadreaza in disciplina scolara, dar fara un interes direct pentru ceea ce se preda, ci din alte motive( pentru a primi direct sau indirect anumite recompense, in special morale).

"Inima" motivatiei intrinseci este curiozitatea, dorinta de a afla cat mai multe. Ea are la baza un impuls nativ si apare mai ales in primii ani de scolaritate, maiestria profesorului o poate mentine treaza. Daca se imbina cu convingeri si asigura o bogatie de trairi si surse de satisfactie, ea se permanentizeaza. In acelasi context motivational apare si aspiratia spre competenta.

In cadrul motivatiei extrinseci exista: dorinta de afiliere( copilul invata pentru a face placere familiei, profesorului); tendintele normative  ( el este obisnuit sa se supuna normelor); teama de consecinte( frica de pedeapsa, de repetentie etc.) sau ambitia( care-i transforma uneori pe ceilalti in rivali).

Reflexe imediate ale motivelor, atitudinile se afla si ele la baza constructiei solide a invatarii scolare determinandu-ne in acest mod sa observam stransa si permanenta relatie dintre motivatie si afectivitate.

De-a lungul perioadei de varsta a scolarului mic, exista numeroase aspecte ce dau consistenta motivatiei implicate in diferite situatii si forme de invatare. Scolarul din clasa I invata, mai ales sub influenta impulsurilor adultilor, urmand ca, treptat, in motivatie sa intervina invatatorul. Acestor lucruri li se adauga si elemente de relationare a copilului cu colegii, fapt ce impulsioneaza invatarea. In jurul varstei de 9 ani se activeaza si interesele cognitive( care impulsioneaza mai ales invatarea preferentiala).

Analiza: Toamna - fisa de activitate - toamna frumoasa, toamna bogata Referat: PROIECT DE ACTIVITATE INTEGRATA - grupa mare-pregatitoare "Stelutele" - cum planificam / organizam o activitate ?

Structura motivationala de baza la scolarii mici ramane invatarea pentru a satisface un gen de sentiment de identitate personala sau a familiei si de a pastra afectiunea si respectul celorlalti.

Rolul invatatorului(mai ales in clasele I si a II a) este foarte important. De stilul de lucru, experienta in cunoasterea copilului, cultura sa, depind atitudinea si mobilurile elevului in invatare. O invatatoare entuziasta ,calda, plina de initiativa si creativitate este mai iubita si ascultata decat cea severa, dominanta. Uneori si varsta acesteia il influenteaza pe copil.

Indiferent ca este vorba de activitati scolare sau extracurriculare, dascalul trebuie sa-si cunoasca temeinic elevii,sa-i determine pe acestia in crearea unor motive sanatoase in invatare, sa le orienteze directia in trecerea de la o motivatie extrinseca la una de natura intrinseca in invatarea scolara, prevenind astfel cazurile de esec la invatatura sau chiar de abandon scolar.

BIBLIOGRAFIE:

A.       Cosmovici - Psihologie generala, Editura Polirom, Iasi, 1996

A.       Cosmovici - Psihologie scolara, Editura Polirom, Iasi, 1999

U. Schiopu - Psihologia varstelor, Editura Didactica si Pedagogica,

E. Verza                 Bucuresti, 1995