Didactica
Definirea mijloacelor de invatamantDefinirea mijloacelor de invatamant Din cele mai vechi timpuri, scoala a folosit anumite resurse materiale, in diferite scopuri: pentru a pune elevii fata in fata cu realitatea autentica, ori pentru a o substitui, orientand procesul de percepere al elevilor, urmarindu-se astfel eficientizarea procesului de invatare. Pedagogii au subliniat necesitatea asigurarii contactului elevilor cu realitatea concreta ca si asocierea corecta a cuvintelor cu obiectele si fenomenele din lumea inconjuratoare. S-a demonstrat, in cele din urma, necesitatea imbinarii cunoasterii senzoriale cu cea rationala, logica. Putem spune ca resursele materiale sunt la fel de vechi ca si scoala. Aparitia si dezvoltarea industriei a dus la diversificarea si perfectionarea lor, caci incepind cu a doua jumatate a secolului XIX a inceput sa creasca preocuparea pentru realizarea intentionata a unor obiecte materiale in scopuri didactice pentru a substitui obiectele si fenomenele reale, originale. In secolul XX acestea s-au diversificat, iar o treapta superioara in dezvoltarea resurselor materiale ale lectiei a constituit-o aparitia mijloacelor moderne audio-vizuale. Pedagogii au constatat ca elevii intampina dificultati in a defini, compara, clasifica sau ordona in timp si spatiu realitatile despre care profesorul doar le-a vorbit si cu care ei nu au avut un contact direct sau indirect. Pentru ca nu sunt suficiente intotdeauna cuvintele pentru a distinge notele particulare ale unor obiecte si fenomene, "s-a recurs din totdeauna la diferite resurse materiale cu scopul de a aduce in campul de observatie al elevilor realitatea inaccesibila sau greu accesibila unei perceptii firesti, de a sprijini procesul de invatare in sensul informativ si formativ si de a perfectiona capacitatile de insusire, prelucrare si aplicare creatoare a cunostintelor in viata.Din acest punct de vedere, resursele materiale ale lectiei sint instrumente care sprijina predarea si invatarea." De altfel, psihologii au aratat ca imaginea are o importanta deosebita in procesul cunoasterii umane, "imaginea fiind mijlocul originar de comunicare a mintii umane cu lumea externa" , iar experienta pedagogica demonstreaza valoarea principilui intuitiei. Subliniez inca o data faptul ca limbajul nu poate crea singur notiuni, caci acestea trebuie sa aiba o acoperire in realitate, de unde si importanta utilizarii mijloacelor de invatamant in procesul instructiv-educativ. Bineinteles, valoarea mijloacelor de invatamant nu se rezuma doar la atat, ele avand o importanta deosebita si in formarea intregii personalitati a elevului, prin influenta pe care o pot exercita asupra motivatiei, aptitudinilor si intereselor. Insa, despre toate acestea voi vorbi mai pe larg in capitolul dedicat virtutilor mijloacelor de invatamant. Despre evolutia resurselor materiale ale procesului de invatamant trebui spus ca ele au progresat de la obiecte naturale la cele concepute si realizate intentionat in scopuri didactice, in acord cu sarcinile si continutul invatamantului in diferite etape ale dezvoltarii societatii, cu cuceririle stiintei si cu progresele tehnicii, ale psihologiei si pedagogiei, cu practica didactica. Asadar, in conditiile in care societatea evolua, se moderniza si se imbogatea cu descoperirile stiintifice, invatamantul nu putea face abstractie de aceste schimbari, confruntandu-se cu un flux tot mai mare de informatii si existand riscul sa fie considerat depasit. In consecinta, pedagogii s-au preocupat de imbunatatirea si "modernizarea invatamantului, ceea ce inseamna actualizarea lui, stabilirea unei concordante intre scoala si cerintele sociale, pe de o parte, si intre scoala si nivelul de dezvoltare al stiintei si tehnicii contemporane pe de alta parte."[4] Modernizarea invatamantului vizeaza atat continutul invatamantului - care trebuie sa insumeze cunostintele privind bazele stiintelor moderne- cat si procesul propriu zis de predare, cu referire directa la modernizarea metodelor si mijloacelor de invatamant, prin folosirea tehnicilor audio-vizuale moderne In lucrarile de specialitate, resurselor materiale folosite in sprijinul procesului de invatamant le-au fost atribuite diferite denumiri: material intuitiv, material didactic si mai recent mijloc de invatamant, pentru multi acesti termeni desemnand aceeasi realitate. Teodor Mucica clarifica aceasta confuzie si face distinctia intre acesti termeni.Astfel, "materialul intuitiv desemneaza acele materiale care redau in forma naturala obiectele si fenomenele realitatii ( plante, animale, minerale, aparate, utilaje, etc. )." "Materialul didactic este o notiune mai cuprinzatoare in sensul ca include atat materialele naturale (intuitive) cat mai ales pe cele realizate intentionat pentru a mijloci observatia elevilor asupra realitatii inaccesibile sau greau accesibile."[5] Este vorba despre acele mijloace (aparate si instalatii de laborator, modele, mijloace audiovizuale etc.) care substituie realitatea reproducind sau reconstituind obiectele si fenomenele reale. "Termenul de mijloc de invatamint este un concept mult mai cuprinzator decat cel de material didactic. Prin acest nou concept intelegem resursele materiale ale procesului de invatamant investite cu anumite functii pedagogice pentru a usura comunicarea, intelegerea, formarea notiunilor si deprinderilor, fixarea, evaluarea si aplicarea cunostintelor dobindite in practica, precum si consolidarea abilitatilor de munca." Aceste mijloace au un anumit potential pedagogic care se poate valorifica in cadrul lectiei pentru indeplinirea obiectivelor stabilite. De asemenea, influenteaza in mod direct gradul de participare al elevilor la desfasurarea procesului de invatamant. Ele "sunt instrumente de care se folosesc profesorii in activitatea de predare si elevii in activitatea de invatare." Astfel defineste Teodor Mucica conceptul de mijloc de invatamant.
Deoarece mijloacele de invatamant reprezinta un element important in procesul de instruire, ele s-au convertit in obiectul de cercetare al multor pedagogi. In privinta definitiei date acestei componente a procesului de invatamant nu exista diferente prea mari de la un autor la altul. In continuare, redau definitiile date mijloacelor de invatamant de catre unii autori: - Domnul profesor Constantin Cucos defineste acest concept astfel: "mijloacele de invatamant sunt instrumente sau complexe instrumentale menite a facilita transmiterea unor cunostinte, formarea unor deprinderi, evaluarea unor achizitii, realizarea unor aplicatii practice in cadrul procesului instructiv-educativ."[7] - In Manual de pedagogie realizat de Ioan Jinga si Elena Istrate gasim urmatoarea definitie: "Termenul de mijloc de invatamint este un concept nou, care desemneaza totalitatea resurselor materiale concepute si realizate in mod explicit pentru a servi profesorului in activitatea de predare si elevilor in activitatea de invatare."[8] - O alta definitie este cea data de Miron Ionescu: "Mijloacele de invatamant sunt un ansamblu de procedee-mecanice, optice, electrice, si electronice, de inregistrare, pastrare si transmitere a informatiei." - Sorin Cristea defineste si el conceptul, astfel: "Mijloacele didactice reprezinta ansamblul instrumentelor materiale, naturale, tehnice, etc., selectate si adaptate pedagogic la nivelul metodelor si al procedeelor de instruire pentru realizarea eficienta a sarcinilor proiectate la nivelul activitatii de predare-invatare evaluare."[9] Analizand aceste definitii, se poate observa ca: mijloacele de invatamant reprezinta resursele materiale folosite in sprijinul realizarii activitatii de predare-invatare,ca imbunatatesc transmiterea, intelegerea, consolidarea si evaluarea cunostintelor, precum si formarea deprinderilor, ca influenteaza participarea elevilor la lectie, ca pot fi folosite atat de profesori cat si de elevi. In plus, vreau sa adaug faptul ca, aceste instrumente au un rol si in formarea personalitatii elevilor, in motivarea lor. Mucica, Teodor, Indrumator metodic pentru folosirea mijloacelor de invatamant, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1982, p.9. Cretu, Virginia, Mijloacele moderne audio-vizuale in scoala.Opinii si realitati, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1972, p.7
|