Transportul naval - impactul asupra ecosistemului Marii Negre

Transportul naval - Impactul asupra ecosistemului  Marii Negre

Incepand cu ultimele decenii ale secolului al XX-lea, Marea Neagra a suferit deteriorari puternice ale conditiilor de mediu, datorate, in cea mai mare parte, eroziunii costiere, eutrofizarii, tratarii insuficiente a apelor uzate, introducerii de specii exotice, pierderii de habitate si managementului neadecvat. Diversitatea biologica a scazut dramatic. Au avut loc accidente ale unor petroliere care au dus la poluarea cu petrol si, avand in vedere rutele transportului de petrol dinspre Marea Caspica spre Europa, acest gen de accidente va fi probabil si in viitor.

Marea Neagra colecteaza apele zonelor industriale si agricole provenind din 9 tari. Dunarea contribuie cu aproximativ 203 km³ de apa /an (mai mult decat intreaga cantitate de apa primita de Marea Nordului). In partea de est, Marea Neagra colecteaza apele fluviilor Don (28 km³/ an) si Kuban (13 km³/ an), la care se adauga alte rauri mici care dreneaza partea de sud si est a coastelor.

Marea Neagra a fost afectata din punct de vedere ecologic in urma pescuitului necontrolat la nivel international si in urma unei intense activitati navale, la care se adauga exploatarea petroliera cu puternice efecte nocive.

In Marea Neagra, in apele teritoriale ale Romaniei se efectueaza exploatari de petrol prin intermediul urmatoarelor activitati

- activitatea de explorare geologica - au fost explorate

24 de structuri geologice si s-au sapat 75 de sonde de

explorare geologica prin care au fost descoperite 8

zacaminte de hidrocarburi;

- activitatea de exploatare a zacamintelor - 7 zacaminte in exploatare racordate la un sistem de conducte submarine in lungime totala de 297 km, pentru titei si gaze;

-activitatea de foraj - 123 de sonde in care cel mai adanc foraj a atins adancimea de 5 006 m, iar adancimea cea mai mare a apei marii la foraj a fost de 87.5 m;

-activitatea de productie - urmareste eficientizarea procesului de exploatare prin recuperarea unei cantitati maxime de titei si gaze si evaluarea potentialului petrolier al sondelor de exploatare geologica sapate; o atentie deosebita se acorda si subactivitatii de protectie a mediului;

-activitatea de servicii geologice - pe mare sau pe uscat;

-activitatea de proiectare a sondelor;

-servicii anexe.

Petromar Constanta are in dotare 5 platforme mobile de foraj marin (vezi harta 3.4)8, clasa Orion - Gloria, Prometeu, Atlas, Jupiter si Saturn - construite la Santierul Naval Galati cu asistenta SUA, in perioada 1976-1988. Sucursala detine si 2 platforme de foraj marin, cu consola, tip Cantilever - Fortuna si Orizont - transformate si modernizate intr-un santier din Emiratele Arabe Unite, in perioada 1998-2000

Dunarea deverseaza anual 1000 tone de crom, 900 tone de cupru, 60 tone de mercur, 6000 tone de zinc si mai mult de 50000 tone de petrol. Dezvoltarea unor sectoare ale industriei grele au contribuit la deversarea in mare a unei cantitati apreciabile de reziduuri, neexistand nici un tratament prealabil.

Ca rezultat al catastrofei de la Cernobil, concentratia radioactiva a crescut. In nici o alta regiune a lumii apa marii nu a suferit o asemenea contaminare nucleara. Cu toate acestea, nivelul radioactivitatii are limite acceptabile pentru organismul uman. Nu in ultimul rand, poluarea cu petrol reprezinta o problema majora. Originea poluarii o constituie transportul maritim si faptul ca un numar apreciabil de porturi nu ofera servicii portuare adecvate, favorizand astfel deversarea reziduurilor, indeosebi in regiunea de vest a Marii Negre.

In Marea Neagra pana la 200 m exista viata pe toata suprafata platformei continentale. Dincolo de aceasta adancime, se afla un imens bazin al mortii, dominat de bacterii producatoare de sulf. Din acest motiv, aproape 85% din apa acestei mari este practic lipsita de oxigen si dominata de H₂S. Intre stratul de suprafata de pana la 180 m (se pare ca aceasta limita s-a ridicat cu cativa metri spre suprafata, ca urmare a poluarii, a eutrofizarii s.a.) si restul masei lichide, curentii de convectie, verticali, singurii care ar putea "aerisi" zonele adanci, sunt aproape inexistenti. Aici se acumuleaza hidrogen sulfurat, care permite prezenta unor bacterii sulfuroase la aceste adancimi (lipsa oxigenului impiedicand dezvoltarea vietuitoarelor marine).

Litoralul romanesc al Marii Negre, cu o lungime de aproximativ 254 km, se afla in prezent intr-o intensa si continua degradare prin eroziune marina. Linia de tarm se retrage anual cu aproape 15-20 m pentru litoralul Deltei (intre Sulina si Capul Midia) si cu aproximativ 0.2-0.5 m pentru litoralul cu faleze (Constanta - Vama Veche).

Procesul de eroziune a litoralului are atat cauze naturale (schimbarile climatice globale si modificarile nivelului marii) cat si antropice.

Printre activitatile antropice cu impact deosebit asupra starii litoralului pot fi amintite lucrarile hidrotehnice de pe Dunare si de pe principalii sai afluenti, amenajarile portuare si alte lucrari tehnice costiere.

Lucrarile hidrotehnice realizate pe Dunare si principalii sai afluenti au determinat reducerea aportului de sedimente in zona litorala cu peste 50% fata de valorile inregistrate inainte de construitrea barajelor. S-a creat astfel un mare dezechilibru sedimentar in zona de coasta, ceea ce a provocat activarea procesului de eroziune.

Amenajarile portuare si alte lucrari ingineresti costiere, cum sunt: digurile de protectie a senalului navigabil Sulina, digurile de protectie a porturilor Midia, Constanta Sud si Mangalia, lucrarile de protectie litorala de pe plajele turistice determina si ele mari perturbatii ambientale.

Schimbarile climatice globale si ridicarea nivelului marii, dar si conditiile geo - ecologice regionale ce caracterizeaza geosistemul Dunare - Delta Dunarii - Marea Neagra, au dus la conturarea a doua tendinte:

-pe termen mediu - procesul de eroziune a litoralului romanesc va fi cel putin la fel de activ ca in ultimele doua decenii;

-pe termen lung - accelerarea procesului de eroziune a plajelor si aceasta mai ales din cauza scaderii in continuare a aportului de material nisipos in zona litorala, a ridicarii continue a nivelului marii, precum si a unui nivel energetic din ce in ce mai ridicat al factorilor hidrometeorologici.

Printre problemele majore cu care se confrunta Marea Neagra se numara:

. catastrofa ecologica;

. inflorirea planctonica a unor alge unicelulare;

. eutrofizarea;

. metalele grele;

. reziduurile petroliere;

. eroziunea costiera.

In plus, instalatiile militare si traficul tancurilor petroliere prin Bosfor reprezinta un motiv real de ingrijorare, in special datorita cresterii riscului de explozii in vecinatatea Istambulului.

Cu toate acestea, modificarile profunde ale ecosistemului Marii Negre au fost reduse prin eforturile sustinute ale statelor situate pe coasta acesteia. Insa, se poate aprecia ca sunt inca necesare proiecte pentru reabilitarea ecosistemului, regenerarea mediului si pentru dezvoltarea economica in zona Marii Negre.

O actiune internationala concentrata, cum este Programul de mediu la Marea Neagra (Black Sea Environmental Program, BSEP , a adus unele modeste imbunatatiri locale, dar a permis realizarea cadrului de stabilire a strategiilor regionale, nationale si locale, precum si a strategiilor de coordonare. In acest sens, o realizare importanta este stabilirea Planului Strategic de Actiune la Marea Neagra, adoptat de Ministerele de Mediu ale celor sase tari riverane, la Istambul, la 31 octombrie 1996.

Planul Strategic de Actiune la Marea Neagra reconsidera importanta participarii tuturor sectoarelor societatii la

de coordonare. In acest sens, o realizare importanta este stabilirea Planului Strategic de Actiune la Marea Neagra, adoptat de Ministerele de Mediu ale celor sase tari riverane, la Istambul, la 31 octombrie 1996.

Planul Strategic de Actiune la Marea Neagra reconsidera importanta participarii tuturor sectoarelor societatii la implementarea si aplicarea principiilor planului pentru obtinerea unei dezvoltari durabile in regiune.

Principalele probleme de lucru sunt:

-declinul stocurilor comerciale de peste in Marea Neagra;

-pierderea de habitate, in special, zone umede si plaje, arii pe care traiau importante resurse biotice;

-degradarea peisajului si reducerea valorii turistice a peisajului.

-protectia neadecvata a resurselor marine si de coasta fata de accidente maritime.

-conditiile sanitare precare ale multor plaje si zone de imbaiere;

-pierderea sau iminenta pierderii unor specii;

-inlocuirea unor specii indigene ale Marii Negre cu specii exotice.

In Planul strategic de Actiune la Marea Neagra se delimiteaza domeniile pentru care se propun actiuni:

A. Reducerea poluarii:

-mpunerea locurilor de depozitare a substantelor contaminate chimic si microbiologic din zonele costiere si marine;

-monitorizarea nivelului si efectelor poluantilor pe termen lung; observarea tendintei de evolutie;

-localizarea punctelor fierbinti si propunerea de remedii pentru aceste puncte;

-reducerea si regularizarea operatiilor de descarcare a navelor.

B. Managementul resurselor vii:

-dezvoltarea unui sistem de exploatare controlata a resurselor comerciale ale marii si dezvoltarea aqvaculturii;

-protectia biodiversitatii;

-protectia habitatelor si a peisajului.

C. Dezvoltarea umana durabila:

-managementul integrat al zonei costiere pentru zonele urbane si industriale;

-dezvoltarea durabila a turismului;

-implicarea publicului in procesul de luare a deciziilor in domeniul mediului.

Cu toate acestea, modificarile profunde ale ecosistemului Marii Negre au fost reduse prin eforturile sustinute ale statelor situate pe coasta acesteia. Insa, se poate aprecia ca sunt inca necesare proiecte pentru reabilitarea ecosistemului, regenerarea mediului si pentru dezvoltarea economica in zona Marii Negre.