Riscul in transporturi

Riscul in transporturi

Conceptul de risc.

Daca nu ar exista risc, nu ar exista asigurari. Riscul este obiectul oricarui contract de asigurare si reprezinta elementul specific al asigurarii.

Definirea riscului este inca o problema larg dezbatuta in literatura de specialitate, intalnim, astfel, multe definitii ca: „obiect al asigurarii, fie o persoana sau un lucru', „sansa unei pierderi', „nesiguranta privind rezultatul unei activitati'.

Incheierea unui contract de asigurare este o metoda de a tine sub control aspectele financiare ale unei situatii viitoare necunoscute.

Daca o persoana cumpara o polita de asigurare, el schimba o situatie de risc (in cadrul careia sunt posibile diferite consecinte financiare) cu o situatie de siguranta (certitudine) financiara, deoarece compania de asigurari garanteaza celui ce a cumparat asigurarea ca, in conditiile respectarii anumitor clauze, prevazute in contractul de asigurare, situatia sa financiara nu va fi afectata de aparitia sau neaparitia unor anumite evenimente specificate.

Au fost scrise tratate cuprinzand multe pagini care se ocupa exclusiv de risc, iar toate cursurile de asigurari au rezervate capitole distincte in care este abordat riscul ca element important al contractului de asigurare. Din aceasta perspectiva, voi prezenta in continuare cateva aspecte legate de⁶ : natura riscului, tipuri de risc, relatia dintre risc si asigurare, aversiunea fata de risc.

Natura riscului Riscul este prezent ori de cate ori fiintele umane sunt incapabile sa tina sub control sau sa prevada in mod perfect viitorul.

⁶ Galiceanu M., „Managementul Riscului II', in „Finante, Banci, Asigurari”, nr. 4, , ed. Tribuna Economica, Bucuresti, aprilie 2003, p. 62-64.

De exemplu, riscurile legate de detinerea unei locuinte provin din faptul ca nimeni nu poate sti cu siguranta daca casa respectiva va fi sau nu arsa din temelie, lovita de trasnet, inundata sau jefuita; casa nu poate fi asadar protejata complet impotriva acestor evenimente neprevazute.

In mod asemanator exista riscuri legate de derularea unei afaceri, deoarece nici un om de afaceri nu poate garanta ca el va realiza profituri si nu pierderi.

Tipuri de risc:

Exista cateva moduri de a privi riscul⁷:

1. Din punct de vedere al efectelor pe care le produc exista

riscul fundamental afecteaza fie societatea, in general, fie grupuri de oameni si nu poate fi tinut sub control, nici macar partial, de catre o singura persoana. Acest risc este prezent in cazul fortelor din natura (calamitati naturale etc.) sau din economie (inflatia, somajul etc). Dat fiind extinderea foarte mare a efectelor in spatiu si, de cele mai multe ori, in timp, se considera ca ele sunt probleme ale societatii intregi care trebuie rezolvate la nivelul guvernelor sau chiar la nivel international.

riscul particular se refera la acele evenimente viitoare pe care le putem tine partial sub control, desi nu le putem prevedea. Ele provin, de exemplu, din deciziile individului de a conduce/sau nu un autovehicul cu motor, de a conduce un autocamion, de a traversa o strada. Deoarece riscurile particulare intra in responsabilitatea indivizilor, fiecare dintre acestia trebuie sa le suporte consecintele si cele mai multe riscuri asigurabile sunt riscuri particulare.

2. Ca abordare specifica, avand impact asupra asigurabilitatii, riscurile se pot clasifica in doua mari categorii:

1) Riscuri asigurabile adica acelea pe care asiguratorii le preiau si pentru care ofera protectie asiguratilor. Ele se subdivid in:

riscuri generale cum ar fi: incendiu, explozie, naufragiu, esuare, etc.

riscuri speciale - ce se pot produce ca urmare a actiunii oamenilor.

2) Riscuri neasigurabile (excluse) sunt acele riscuri pe care asiguratorii nu le accepta; aici sunt incluse acele evenimente a caror producere este certa sau se apropie de

⁷ Ciurel Violeta „Asigurari si reasigurari: abordari teoretice si practici internationale', ed. AII Beck, Bucuresti 2000, p. 33-36.

certitudine, sau cele care sunt cauzate de catre asigurat, cunoscute de catre acesta si ascunse asiguratorului, cum ar fi: viciile ascunse ale bunului asigurat, ambalarea necorespunzatoare a marfii asigurate, consecintele energiei atomice, faptele savarsite cu intentie.

Riscurile sunt grupate si sunt oferite de cele mai multe ori in 'pachet' sub forma 'conditiilor de asigurare' care poarta diferite denumiri, in functie de natura bunurilor asigurate si de riscurile incluse in asigurare.

Este foarte important de mentionat faptul ca fiecare societate de asigurari are libertatea de a-si grupa riscurile dupa cum considera ca este optim pentru asigurati si pentru ea insasi. Totodata, includerea unui anumit risc intr-una din categoriile mentionate (general, special, exclus) nu are neaparat un caracter permanent. in functie de criteriile de asigurabilitate mentionate, de dimensiunea posibila a daunei si de politica de subscriere a asiguratorului, este posibila trecerea acestuia dintr-o categorie in alta. De exemplu, pe piata asigurarilor din Marea Britanie, riscul de terorism a fost considerat un risc special, deci asigurabil, pana in anul 1993, cand a fost exclus din asigurare datorita frecventei acestor acte din acea perioada. S-a considerat ca nu mai este un risc pentru care se poate oferi protectie prin asigurare deoarece nu mai indeplinea conditiile de asigurabilitate, devenind, in optica asiguratorilor, un risc fundamental.

Masurarea riscului.

Masurarea riscului este dificil de realizat si chiar expertii nu sunt de acord asupra modului exact in care ea trebuie facuta. in consecinta, au fost elaborate mai multe metode de masurare a riscului, insa ma voi limita doar la analiza a doua dintre cele mai simple:

Prima metoda, denumita pragul minim de risc, examineaza probabilitatea ca pagubele sa fie mai mari decat un anumit nivel dinainte stabilit.

Sa presupunem ca un individ decide ca nu vrea sa cheltuiasca mai mult de 100 mii lei pe an cu reparatiile automobilului sau. Aceasta inseamna ca el va cumpara o masina pentru care probabilitatea ca valoarea reparatiilor anuale sa depaseasca 100 mii lei este mica.

In aceste conditii va alege automobilul 'B', deoarece 80% dintre masinile modelului 'B' au costuri anuale cu reparatiile mai mici de 100 mii lei si numai 75% din masinile modelului 'A' este, in aceste conditii, probabilitatea de a avea costuri cu reparatiile mai mari decat 100 mii lei si are, in consecinta, valoarea de 25%, in timp ce valoarea acestui indicator pentru modelul 'B' are pragul minim de risc mai mic.

A doua metoda de masurare a riscului analizeaza aspectul consecintelor, considerand in esenta ca cu cat acest spectru este mai larg, cu atat riscul este mai mare.

Si in acest caz se pare ca modelul 'B' prezinta riscuri mai mici, deoarece spectrul costurilor sale de reparatii se intinde de la 0 la 300 mii lei, in vreme ce pentru modelul 'A' acest domeniu atinge 400 mii lei pe an.

In paralel cu faptul ca asigurarea tine sub control riscul, in principal, transferarea responsabilitatii privitoare de la o persoana la alta, ea poate influenta riscul si in mod direct prin influentarea probabilitatii de producere a unei pagube.

Acest lucru poate avea loc in doua moduri opuse:

a)        Asiguratorii i-ar putea incuraja pe detinatorii de polite de asigurare sa fie mai grijulii, recompensandu-i pe aceia ale caror pierderi sunt mai mici. De asemenea, asiguratorii ar putea oferi consultanta privitoare la modul de a evita pagubele.

b)        Pe de alta parte, detinatorii de polite de asigurare ar putea fie sa-si cauzeze in mod deliberat pagube pentru a obtine bani de la asiguratori, fie sa fie mai putin grijulii datorita existentei protectiei prin asigurare. Acest comportament este numit risc moral.

Riscul moral apare atunci cand contracararea unei asigurari schimba comportamentul asiguratului intr-un asemenea mod incat, fie marimea pagubei, fie probabilitatea ca paguba sa se produca, cresc. Dificultatea problemei legata de riscul moral sta in aceea ca asiguratorii nu pot sti daca asiguratul este sau nu afectat. Totusi, daca, spre exemplu, un asigurat solicita o suma mare la asigurarea facultativa de autovehicule, va fi probabil tratat cu o oarecare suspiciune. Reactia standard a asiguratorilor la existenta potentiala a riscului moral consta in a cere asiguratilor sa suporte ei insisi o parte din pagube, lucru care se realizeaza prin utilizarea fransizei.

Aversiunea fata de risc

Majoritatea oamenilor nu agreeaza riscul, ei prefera siguranta. De exemplu, ce preferati: sa pierdeti 100 mii lei sau sa aveti 50% sanse de a pierde 200 mii lei? Daca alegeti prima posibilitate inseamna ca aveti aversiune fata de risc, deoarece preferati o consecinta sigura (o pierdere de 100 mii lei) uneia riscante (fie sa pierdeti 200 mii lei, fie sa nu pierdeti nimic).

Oamenii cumpara asigurari pentru ca ei au aversiune fata de risc. De exemplu, o persoana 'X' a cumparat o asigurare fapt care a preferat o pierdere sigura de 200 mii lei, reprezentand prima de asigurare, riscului de a pierde fie nimic, fie sau autovehiculul in valoare de 80 de milioane lei.