Introducere in expertiza si in expertiza caltatii marfurilor

Aspecte generale ale expertizei

1.1.1. Definirea expertizei si locul expertizei calitatii marfurilor

Relatiile, uneori conflictuale, dintre partenerii din diverse domenii si problemele complexe pe care organele judiciare le au de solutionat obliga partenerii si in special organele judiciare la consultarea specialistilor si la mijloacele de proba oferite de acestia pentru stabilirea adevarului. Cu alte cuvinte se apeleaza la expert si expertiza.

Termenul de 'expertiza' deriva din latinescul 'experior' (a incerca, a proba) si are semnificatia de cercetare a unei probleme de catre un specialist intr-un anumit domeniu. Scopul cercetarii este de a elucida unele chestiuni de fapt in fata unor organe judiciare sau in fata partenerilor unui contract.

Expertiza foloseste mijloacele stiintei si tehnicii pentru a furniza organelor judiciare, agentilor economici sau partenerilor in litigiu probe concludente pentru ca acestia sa poata lua hotarari juste.

Expertiza se poate defini ca mijlocul de proba prin care, in baza unei cercetari metodice folosind procedee stiintifice, expertul aduce la cunostinta organului care l-a imputernicit concluzii motivate stiintific cu privire la faptele pentru a caror elucidare sunt necesare cunostinte specializate

Subliniind importanta expertizei, trebuie totusi mentionat faptul ca opinia expertului nu are o forta probanta absoluta, ci doar ajuta organul judiciar sau partenerii sa isi formeze o opinie proprie in vederea luarii unei hotarari juste. Luarea deciziei este supusa liberei aprecieri a organului judiciar care nu este obligat sa isi intemeieze decizia numai pe baza opiniei expertului.

Expertul trebuie sa isi limiteze competenta la domeniul specialitatii sale, in domeniul judiciar instanta fiind pe deplin competenta. Dreptul de a judeca si hotari este atributul exclusiv al instantei in baza principiului fundamental al intimei convingeri a judecatorului.

Rezulta, deci, doua concluzii importante:

- Expertiza se dispune pentru a prezenta o opinie fundamentata stiintific, pentru a executa o operatie materiala pe care instanta nu o poate efectua, ori pentru descoperirea si punerea in evidenta a unor date si fapte importante pentru obiectul cauzei si comensurarea unor probe.

- Nu se poate dispune o expertiza careia sa i se transfere sarcina de a judeca fondul litigiului.

Progresul stiintei si tehnicii si extinderea relatiilor umane potential generatoare de litigii a dus la cresterea numarului de expertize si la extinderea experizei in aproape toate domeniile. Importanta expertizei este subliniata de faptul ca exista obligativitatea legala a efectarii ei in anumite situatii. Totusi, trebuie subliniat ca expertiza este necesara numai in acele cazuri in care exista posibilitatea de a interpreta in mod diferit probleme a caror solutionare necesita cunostinte specializate.

Importanta pe care schimburile comerciale le au, volumul si varietatea mare a marfurilor care fac obiectul comertului, precum si importanta care se da problemei calitatii marfurilor care se afla in circuitul comercial au facut ca expertizarea calitatii marfurilor sa devina un domeniu important de expertiza.

In cadrul ei, expertiza merceologica este expertiza utilizata pentru cercetarea si clarificarea unor probleme controversate privind practica comertului cu marfuri.

1.1.2. Clasificarea expertizelor

Expertize se intalnesc in foarte multe domenii ale activitatilor umane, astfel ca este dificila o clasificare unitara, desi incercarile de clasificare ale diferitelor tipuri de expertiza sunt numeroase.

Astfel, exista clasificari ale expertizelor functie de domeniile stiintifice abordate si carora le apartine specialistul care le executa: expertize tehnice, medicale, medico-legale, criminalistice, contabile, financiare, comerciale, merceologice, sanitare, sanitar-veterinare etc.

Uneori experizele pot avea obiective care exced domeniile strict delimitate ale unor specializari stiintifice si necesita o abordare interdisciplinara, caz in care expertiza pote fi efectuata, in colaborare, de mai multi experti din domenii diferite.

In functie de continut, expertizele pot fi impartite in doua mari categorii:

- Expertize cu caracter tehnic care au la baza date, fapte, constatari de specialitate, fara sa contina elemente juridice;

- Expertize la care constatarile de ordin tehnic sunt asociate cu norme speciale, de exemplu norme tehnice sau contabile.

Expertiza calitatii marfurilor, si in cadrul ei expertiza merceologica, desi nu face apel totdeauna la analize de laborator, se apropie de expertiza tehnica, dar contine in mod obligatoriu si elemente juridice. Elementele juridice se refera la luarea de catre expert a unei pozitii privind inscrierea rezultatelor tehnice in prevederile unor norme tehnice cu caracter legislativ, sau de reglementare.

In raport cu organul care dispune efectuarea ei, expertiza merceologica pote fi, in principal, de doua feluri - judiciara si extrajudiciara.

Referat: Afacere - caracteriazarea chinchileleor - cand achizitionam un chinchila Lucrare: Trustul chimiei farmaceutice - o adevarata batjocura adusa terapiilor naturiste

Expertiza merceologica judiciara se desfasoarsa din dispozitia instantelor judecatoresti si se dispune pentru elucidarea unor probleme tehnice legate de cauzele aflate pe rol. Concluziile expertizei merceologice judiciare sunt considerate mijloace de proba. Expertiza este un mijloc de probatiune de un fel deosebit, iar expertul este un auxiliar al instantei, dar nu este martor.

Expertiza merceologica extrajudiciara se efectueaza la cererea unei organizatii economice in legatura cu incheierea si derularea unor contracte, cu eficienta depozitarii, transportului, pastrarii marfurilor sau alte aspecte ale activitatii lor. Adesea, desi expertiza extrajudiciara nu are legatura concreta cu un proces sau litigiu, concluziile ei devin mijloace probatoare.

Exemple de expertize extrajudiciare sunt expertiza pietrelor pretioase, expertiza preliminara a unor instalatii sau tipuri de masini, expertize pentru cunoasterea activitatii economice sau pentru analiza situatiei unei societati etc. Expertiza extrajudiciara se poate apropia de cea judiciara si expertul poate indeplini rolul de arbitru daca partile cad de acord sa se supuna concluziilor lui (expertize contractuale sau amiabile).

Exista o tendinta de sporire a numarului si importantei expertizelor extrajudiciare, cu deosebire in domeniul asigurarilor si al contractelor economice.

1.1.3. Obiectul si metodele expertizei merceologice

Obiectul expertizei merceologice este stabilirea exacta a calitatii reale a loturilor de produse, in relatie cu conditiile, cauzele, locul si imprejurarile care au generat abateri de la calitatea prescrisa si contractata. Este necesara in toate cazurile in care pot sa apara interpretari diferite ale unor informatii importante referitoare la produs; se apeleaza la expertiza merceologica pentru cercetarea si clarificarea unor probleme controversate sau aflate in litigiu, legate de comertul cu marfuri, fie alimentare, fie nealimentare. Asadar, obiectul central si cel mai important al expertizei merceologice il constituie problemele legate de calitatea produselor.

Obiectivele concrete ale unei expertize merceologice pot fi unul sau mai multe din urmatoarele aspecte:

- identificarea unui produs sau al unui lot de produse

- stabilirea calitatii unui produs si a concordantei acesteia cu normele tehnice

- aprecierea masurii in care calitatea unui produs a suferit modificari in raport cu starea initiala si reconstituirea calitatii initiale a produsului.

- stabilirea cauzelor care au determinat abaterea calitativa a unui produs, inclusiv problemele create de eventualele ambalaje necorespunzatoare.

Expertiza se poate dispune si pentru stabilirea concordantei sau a lipsei de concordanta intre sortimenul livrat si cel contractat, respectiv a concordantei dintre sortimentatie si cerintele consumatorilor.

Expertiza merceologica se efectueaza pe parcursul sau la incheierea circulatiei tehnice a loturilor de marfuri de la producator la consumator, dar poate sa se extinda si la faze anterioare cum sunt procesele fabricatie, de omologare sau de certificare de tip, de contractare. In acest sens, se pot efectua, de exemplu, expertize preventive cu un grad ridicat de severitate la cererea firmelor de asigurare. Spetele de acest fel obliga la o abordare complexa a calitatii, pe baza cunoasterii sensurilor si ipostazelor calitatii, a criteriilor la care se raporteaza, a factorilor care determina si influenteaza calitatea si a metodelor de cercetare a calitatii.

Expertiza merceologica presupune o verificare retroactiva a calitatii marfurilor, adica reconstituirea faptelor atat din etapele circulatiei marfurilor, cat si, daca este necesar, din fabricatia lor.

Metodele de investigare folosite in acest scop sunt metoda istorica, metoda observatiei si experimentului si metoda statistica.

Metoda istorica consta in reconstituirea pe cale deductiva a parcursului unui produs in timp si spatiu, cu modificarile calitative negative care apar in acest timp. Reonstituirea parcursului produsului in timp si in spatiu permite cunoasterea naturii si intensitatii transformarilor suferite de produs pe acest parcurs, transformari care pot influenta negativ calitatea produsului.

Metoda observatiei si experimentului constituie sursa cunoasterii stiintifice a calitattii marfurilor. Observatia se executa astfel incat sa fie repetabila si sa poata fi reconstituita teoretic. Experimentul trebuie sa fie reproductibil.

Experimentul stiintific se deosebeste de observatie prin aceea ca in cazul experimentului procesul studiat este provocat, in conditii date, care trebuie sa asigure reproductibilitatea.

In expertiza merceologica se utilizeaza metode de examinare organoleptica (analiza senzoriala), metode de analiza fizica, fizico-chimica si instrumentala, metode chimice de analiza, metode de analiza microbiologica etc.

Metoda statisticii se foloseste pentru prelucrarea numarului mare de date obtinute prin observatie si experiment sau in alte faze ale expertizei. Metoda permite detectarea si eliminarea erorilor de masurare si a subiectivismului inerent metodelor organoleptice precum si evaluarea calitatii loturilor de produse pe baza rezultatelor obtinute pe esantioane.

1.1.4. Calitatea de expert

Cuvantul "expert" desemneaza specialisti de inalta calificare intr-un anumit domeniu, capabili sa inteleaga si sa rezolve probleme complexe din domeniul lor de specialitate. Instanta sau partile implicte intr-un litigiu, ori interesate in prevenirea unui posibil litigiu, pot sa recurga la sprijinul expertilor pentru a clarifica probleme din domeniul lor de specialitate.

Asadar, expertiza (judiciara) este un mijloc de proba, de un fel deosebit, iar expertul este un auxiliar al instantei, dar nu este martor. Deosebirea consta in aceea ca martorul este o persoana care expune imprejurari, legate de cazul respectiv, care au fost percepute de ea direct, pe cand expertul, din contra, nu cunoaste in prealabil imprejurarile si faptele in cauza, ci le reconstiuie prin mijloacele specifice specialitatii sale.

Expertul, ca specialist al domeniului respectiv, poate clarifica anumite probleme in speta in cauza si expertiza si concluziile sale au putere probatorie, dar dreptul de a judeca este un atribut exclusiv al instantei, in baza principiului intimei convingeri a judecatorului.

In Romania pot fi experti, in principiu oricare persoane care poseda cunostinte de specialitate in domeniul in care urmeaza sa se efectueze expertiza, cu exceptia celor pentru care legea dispune altfel.

Potrivit legislatiei, pot functiona ca experti persoane care au studii superioare de specialitate in domeniul impus de expertiza, au un stagiu in cercetare, invatamant sau productie si au o reputatie profesionala si morala nestirbita.

Mai pot avea apriori calitatea de expert, pe langa cei selectati dupa criteriile de mai sus, cadrele didactice din invatamantul superior si persoanele cu titlurile stiintifice de doctor docent sau doctor in stiinte.

In cadrul unui proces sau litigiu, expertiza se poate efectua la cererea uneia din parti, la cererea ambelor parti sau din oficiu, adica din initiativa instantei. Daca expertiza este ceruta de parti, instanta este aceea care stabileste daca este necesara sau nu o expertiza ca mijloc de probatiune. Odata incuvintata cererea de expertiza, persoana expertului se stabileste cu acordul partilor, sau din oficiu. Instanta are dreptul de a se pronunta asupra persoanei expertului, in privinta capacitatii si impartialitatii lui.

Numarul expertilor intr-un litigiu trebuie sa fie impar, unul in procesele simple, trei sau cinci in cazurile mai complicate, concluziile formulandu-se in expresie majoritara. Daca apar diferente de opinie intre experti, opiniile separate se consemneaza in cadrul raportului de expertiza, ramanand la latitudinea instantei validarea raportului ca atare, sau ordonarea unei expertize suplimentare, ori a unei noi expertize.

Expertul este numit de catre instanta printr-un document in care se precizeaza obiectivele experizei, onorariul expertului si termenul la care trebuie sa predea raportul incheiat dupa efectuarea expertizei. Odata numit, instanta ii acorda expertului posibilitatile procedurale care sa-i asigure ducerea la bun sfarsit a sarcinii sale.

Legat de efectuarea expertizei, expertul are dreptul de a consulta materialele existente la dosarul cauzei, de a primi lamuriri de la instanta sau din partea celor implicati.

Dupa numire, expertul trebuie sa se prezinte in fata instantei pentru a prelua obiectivul expertizei, sa primeasca lamuririle necesare; din acest punct de vedere aupra expertului sunt extinse dispozitiile legale privind citarea martorilor.

Expertul poate fi recuzat numai pentru motive intemeiate, conform cu prevederile legale. Recuzarea expertului pote fi solicitata de una din parti sau de ambele si admisa de instanta, iar inlocuirea expertului poate fi dispusa de instanta.

Motive de recuzare a expertului de catre parti pot apare in situatii care creeaza prezumtia lipsei de obiectivitate si anume:

- existenta legaturilor de rudenie intre expert si una din parti;

- implicarea expertului sau rudelor sale intr-o cauza asemanatoare;

- exprimarea de catre expert, inainte de a fi numit, a unor pareri referitoare la cauza;

- primirea de daruri sau promisiuni din partea uneia din partile implicate.

Daca expertul a fost propus de parti, se pot invoca numai motive de recuzare aparute dupa numirea acestuia, deoarece se considera ca partile au cunoscut situatia persoanei respective si nu au formulat obiectii pana la numirea sa ca expert.

Daca expertul a fost numit din oficiu, se pot invoca de catre ambele parti sau de catre una din ele motive de recuzare aparute inainte sau dupa numirea expertlui.

Inlocuirea expertului poate fi dispusa de instanta in urmatoarele cazuri:

neprezentarea expertului in fata instantei;

refuzul nejustificat al expertului de a efectua expertiza, caz in care expertul va suferi si sanctiuni;

existenta unor motive de recuzare.

Efectuarea expertizei de catre expertii numiti este obligatorie. In cazul expertizei judiciare sarcina de a efectua expertiza este interpretata asemenea obligatiei martorilor, desi expertul este un auxiliar tehnic al instantei.

Cele mai importante indatoriri ale expertilor sunt: executarea personala a expertizei cu obiectivitate si constiinciozitate, respectarea termenului de depunere a raportului, furnizarea la cererea instantei de informatii suplimentare, efectuarea, daca i se impune, a suplimentului de expertiza sau refacerea expertizei, pastrarea secretului profesional privind datele de care a luat cunostinta in cursul efectuarii expertizei, aducerea la cunostinta instantei daca descopera si alte date cu prilejul efectuarii cercetarii.

Daca expertul nu isi indeplineste obligatiile, el poate fi sanctionat disciplinar, civil sau penal. Raspunderea lui poate fi angajata in cazul in care nu se prezinta la chemarea initiala a organului judiciar, refuza nejustificat sa efectueze expertiza, nu respecta termenul de depunere a raportului de expertiza, nu se prezinta pentru a da lamuriri suplimentare la solicitarea organului judiciar, sau efectueaza o expertiza necorespunzatoare.

Expertului ii sunt asigurate drepturile legate de exercitarea acestei functii: dreptul de a consulta materialele existente la dosarul cauzei, dreptul de a solicita si primi lamuriri din partea instantei si a partilor implicate, degrevarea de unele sarcini curente pe perioada efectuarii expertizei, dreptul de a primi un onorariu functie de complexitatea expertizei si de calificarea expertului.

Expertii au competenta ca pe baza aspectelor negative pe care le sesizeaza sa si sugereze solutii care pot fi recomandate pentru imbunatatirea calitatii produselor respective.