Transporturi
Prescriptii referitoare la constructia si incercarile ambalajelor pentru substantele din clasa 6.2PRESCRIPTII REFERITOARE NOTA: Prescriptiile prezentului capitol nu se aplica ambalajelor utilizate pentru transportul de substante apartinand clasei 6.2, conform instructiunii de ambalare P621 de la 4.1.4.1. Generalitati Un ambalaj care satisface prescriptiile din prezenta sectiune si de la punctul 2, trebuie sa fie prevazut cu urmatoarele marci: a) simbolul "ONU" pentru ambalaje:
b) codul ce desemneaza tipul de ambalaj conform prescriptiilor de la punctul 6.1.2; c) mentiunea 'CLASA 6.2'; d) ultimele doua cifre ale anului de fabricare a ambalajului; e) numele Statului care autorizeaza atribuirea marcii, indicat prin semnul distinctiv prevazut pentru autovehicule in traficul international ; f) numele fabricantului sau o alta marca de identificare a ambalajului specificata de catre autoritatea competenta; si g) pentru ambalajele care satisfac prescriptiile de la punctul 2.9, litera 'U', inserata imediat dupa mentiunea vizata la punctul b) de mai sus. Fiecare element al marcajului aplicat conform alineatelor de la a) la g) trebuie sa fie separat, de exemplu, printr-o bara oblica sau un spatiu, astfel incat sa fie usor identificabil. Exemple de marcaj :
Fabricantii si distribuitorii ulteriori ai ambalajelor trebuie sa furnizeze informatii privind procedurile de urmat, precum si o descriere a tipurilor si dimensiunilor dispozitivelor de inchidere (inclusiv garniturile necesare) si a oricarei componente necesare pentru a asigura ca ambalajele prezentate pentru transport pot trece cu succes incercarile de performanta aplicabile din prezentul capitol. Prescriptii referitoare la incercarile ambalajelor In cazul ambalajelor, in afara celor pentru transportul de animale si de organisme vii, trebuie pregatite esantioane din fiecare ambalaj pentru incercari conform prescriptiilor de la 2.2, apoi supuse la incercarile descrise la 2.4 la 2.6. Daca natura ambalajului o cere, sunt autorizate o pregatire si incercari echivalente, cu conditia de a se putea demonstra ca sunt cel putin la fel de eficiente. Trebuie pregatite esantioane din fiecare ambalaj ca pentru un transport, iar daca acestea contin o substanta infectioasa lichida sau solida, aceasta trebuie inlocuita cu apa sau, atunci cand este specificata o conditionare la ‑18 C, cu un amestec apa/antigel. Fiecare recipient primar trebuie umplut la 98 % din capacitatea sa. Incercari prescrise
Ambalajele pregatite ca pentru transport trebuie supuse la incercarile indicate in tabelul 2.3, in care sunt clasificate ambalajele in scopul incercarilor in functie de caracteristicile materialelor. Pentru ambalajele exterioare, rubricile tabelului trimit la carton sau la materiale analoge ale caror performante pot fi rapid modificate de umiditate; la substante plastice care risca fragilizarea la temperatura scazuta; la alte materiale cum ar fi metalele a caror performanta nu este modificata de umiditate sau temperatura. Cand un recipient primar si un ambalaj secundar ce constituie un ambalaj interior sunt fabricate din materiale diferite, materialul recipientului primar este cel care determina incercarea adecvata. Daca recipientul primar este constituit din doua materiale, materialul cel mai susceptibil sa se deterioreze este cel care determina incercarea adecvata. a) Esantioanele trebuie supuse la incercari la cadere libera de la o inaltime de 9 m pe o suprafata rigida, neelastica, plana si orizontala. Daca au forma de cutie, se lasa sa cada succesiv cinci esantioane: i) direct pe fund, ii) direct pe partea superioara, iii) direct pe latura cea mai lunga, iv) direct pe latura cea mai scurta, v) pe un colt. Daca au forma unui butoi, se lasa sa cada succesiv trei esantioane: vi) in diagonala, pe elementul de legatura de deasupra, centrul de greutate fiind situat direct deasupra punctului de impact, vii) in diagonala, pe elementul de legatura inferior, viii) direct pe o parte. Dupa seria de caderi indicata, nu trebuie sa se constate nici o scurgere ce provine din recipientul sau recipientele primare, care trebuie sa ramana protejate de catre un material absorbant in ambalajul secundar; NOTA : Esantionul trebuie lasat in pozitia indicata, insa se admite ca, din motive aerodinamice, impactul sa nu se produca in aceasta pozitie. b) Esantionul trebuie supus la o
incercare de pulverizare cu apa care simuleaza expunerea la o
precipitatie de circa c) Esantionul trebuie conditionat la o temperatura de cel putin ‑18 °C minimum 24 ore si supus la incercarea descrisa la alineatul a) in cele 15 minute care urmeaza retragerii sale din aceasta atmosfera. Daca esantionul contine zapada carbonica, durata de conditionare poate fi micsorata la patru ore; d) Daca ambalajul trebuie sa contina zapada carbonica, trebuie sa se procedeze la o incercare suplimentara, ce se adauga la cele specificate la a), b) sau c). Un esantion trebuie asezat astfel incat zapada carbonica sa se disipeze si apoi supus la incercarea descrisa la alineatul a). Ambalajele
care au o masa bruta de cel putin a) Esantioanele trebuie asezate pe
o suprafata plana si dura. O bara cilindrica
din otel, avand o masa de cel putin b) Esantioanele trebuie sa
cada pe extremitatea unei bare de otel cilindrice, care trebuie
dispusa vertical pe o suprafata plana si dura. Bara
trebuie sa aiba un diametru de Autoritatea competenta poate permite incercarea selectiva a ambalajelor care difera numai in aspecte minore fata de un model deja incercat, de exemplu, ambalaje care contin ambalaje interioare de dimensiuni mai mici sau cu masa neta mai mica, sau ambalaje cum ar fi butoaiele, sacii si cutiile care au una sau mai multe dimensiuni exterioare usor reduse. Sub rezerva obtinerii unui nivel de performanta echivalent, urmatoarele modificari ale recipientelor primare asezate intr-un ambalaj secundar sunt autorizate, fara a fi necesara supunerea completa a coletului la noi incercari: a) recipiente primare de dimensiune echivalenta sau mai mica decat cea a recipientelor primare incercate pot fi utilizate, cu conditia: i) ca recipientele primare sa aiba o conceptie similara cu cea a recipientelor primare incercate (de exemplu, forma: rotunda, rectangulara etc.); ii) ca materialul de constructie al recipientului primar (sticla, material plastic, metal etc.) sa ofere o rezistenta la fortele de impact si de stivuire, egala sau mai mare decat cea a recipientului primar incercat initial; iii) ca recipientele primare sa prezinte orificii de dimensiuni egale sau mai mici si ca principiul de inchidere sa fie acelasi (de exemplu, capac insurubat, capac incastrat etc.); iv) ca un material de umplere suplimentar sa fie utilizat, in cantitate suficienta, pentru a se umple spatiile goale si a impiedica orice miscare apreciabila a recipientelor primare; si v) ca recipientele primare sa fie orientate in acelasi mod ca si ambalajul secundar din coletul incercat; b) Este posibil sa se utilizeze un numar mai mic de recipiente primare incercate, sau alte tipuri de recipiente primare definite la alineatul a) de mai sus, cu conditia de a se adauga suficient material de umplere pentru acoperirea spatiilor goale si a impiedica orice deplasare apreciabila a recipientelor primare. Recipientele interioare de toate tipurile pot fi asamblate intr-un ambalaj intermediar (secundar) si transportate fara sa fie supuse la incercari in ambalajul exterior, in urmatoarele conditii: a) combinatia ambalaj intermediar/ambalaj exterior trebuie sa fi trecut cu succes incercarile la cadere prevazute la 2.3, cu recipiente interioare fragile (sticla de exemplu); b) masa bruta combinata totala a recipientelor interioare nu trebuie sa depaseasca jumatatea masei brute a recipientelor interioare utilizate pentru incercari la cadere, vizate la alineatul a) de mai sus; c) grosimea stratului de umplere dintre recipientele interioare si intre acestea si exteriorul ambalajului intermediar nu trebuie sa fie inferioara grosimilor corespunzatoare ale ambalajului ce a suferit incercari initiale; in cazul utilizarii unui singur recipient interior la incercarea initiala, grosimea de umplere intre recipientele interioare nu trebuie sa fie mai mica decat cea de umplere intre exteriorul ambalajului intermediar si recipientul interior de la incercarea initiala. Daca s-au utilizat recipiente interioare, fie in numar mai mic, fie de dimensiuni mai mici fata de conditiile incercarii la cadere, trebuie sa se utilizeze material de umplere suplimentar pentru acoperirea golurilor; d) ambalajul exterior trebuie sa fi trecut cu succes incercarea de stivuire prevazuta la 6.1.5.6, la vid. Masa totala a coletelor identice trebuie sa fie in functie de masa combinata a recipientelor interioare utilizate in incercarea la cadere de la alineatul a) de mai sus; e) recipientele interioare care contin lichide trebuie inconjurate cu o cantitate suficienta de material absorbant pentru a absorbi in totalitate lichidul continut in recipientele interioare; f) ambalajele exterioare destinate sa contina recipiente interioare pentru lichide si care nu sunt ele insele etanse la lichide, si cele care sunt destinate sa contina recipiente interioare pentru substante solide si care nu sunt ele insele etanse la agenti pulverulenti, trebuie prevazute cu un dispozitiv care sa impiedice orice imprastiere de lichide sau de solide in caz de scurgere, sub forma unei dubluri etanse, unui sac din material plastic sau de orice alt mijloc la fel de eficient. g) in plus fata de marcile prescrise la alineatele 1.1 a) la f), ambalajele sunt marcate conform prescriptiilor de la alineatul 1.1 g). Raport de incercare Trebuie completat un raport de incercare ce contine cel putin informatiile de mai jos si care trebuie pus la dispozitia utilizatorilor ambalajului: Denumirea si adresa laboratorului de incercari; Numele si adresa solicitantului (daca este necesar); Numarul de identificare unic al raportului de incercari; Data raportului de incercari; Fabricantul ambalajului; Descrierea modelului tip de ambalaj (de exemplu, dimensiuni, materiale, inchideri, grosimea peretelui etc.) , inclusiv metoda de fabricatie (de exemplu, formare prin suflare), care poate fi insotita de desene si/sau fotografii; Capacitatea maxima; Caracteristicile continutului de incercare, de exemplu, viscozitate si densitate relativa pentru lichide si granulometrie pentru solide; Descrierea si rezultatele incercarilor; 10. Raportul de incercare trebuie sa fie semnat, cu indicarea numelui si a functiei semnatarului. Raportul de incercare trebuie sa contina declaratia prin care se atesta faptul ca ambalajul pregatit pentru transport a fost incercat conform prescriptiilor aplicabile din prezentul capitol si utilizarea altor metode sau componente de ambalare poate invalida raportul. Un exemplar din raportul de incercare trebuie pus la dispozitia autoritatii competente.
|