utilizarea analizei lanTului valorii
Avind in vedere elementele
discutate anterior prin raportare la modelul lui Porter, analiza lantului
valorii parcurge urmatoarele etape principale:
1).Descompunerea procesului in activitati
specifice generatoare de valoare. Se descompune procesul firmei in
activitati specifice produsului studiat, urmarindu-se
identificarea celor generatoare de valoare. Identificarea se face cu ajutorul
specialistilor proprii, dar poate fi ghidata sau corectata
si de rezultatele unor cercetari de piata prin care sa
se introduca in algoritm si parerea clientului. Descompunerea
implica si arondarea activitatii identificate la una dintre
activitatile primare sau de sustinere schematizate de model.
Gradul de detaliere a identificarii se adapteaza
complexitatii procesului.
2).Atribuirea costurilor sau activelor.
Activitatilor identificate la punctul anterior li se asociaza
costurile generate de realizarea produsului. Pentru aceasta este necesara
crearea unui sistem adecvat de urmarire a costurilor, diferit de cel care
se utilizeaza in mod curent in contabilitate. Exprimarea costurilor
activitatilor se face sub forma procentuala din pretul
produsului, luandu-se in calcul si rata profitului.
Activitatilor identificate li se pot asocia si active (elemente
specifice de capital tehnic, eventual echipamente), evaluandu-se ponderea
acestora raportata la totalul folosit pentru produsul respectiv.
Conventiile contabile privind activele trebuie cunoscute ca si modul
tehnic in care se produce uzura capitalului. Daca exista deja o
adaptare a structurii organizationale, in sensul unei suprapuneri
produs/entitate organizationala (de exemplu, divizie sau unitate strategica
de afaceri), atribuirea de costuri sau capital tehnic poate fi facilitata
intr-un mod semnificativ. In caz contrar trebuie evitate "alunecarile" de
costuri si capital, care ar putea oferi o imagine deformata a
realitatii, dar conforma cu parerile preconcepute ale
managerilor.
3).Identificarea activitatilor critice. Se identifica
activitatile critice pe care se bazeaza avantajele
concurentiale. Aceasta etapa presupune o comparatie cu
principalii concurenti pentru relevarea activitatilor care se
constituie ca puncte forte. Trebuie avut in vedere faptul ca doar o parte
a acestor activitati sunt critice pentru generarea valorii. Procesul
de comparare se poate baza pe date aproximative, dat fiind faptul ca este
de presupus ca elementul de comparatie poate fi putin
transparent.
4).Identificarea colaboratorilor valorosi. Se face o
identificare a colaboratorilor din "aval" si din "amonte" si a
modului in care acestia contribuie la realizarea valorii percepute de
consumatorul final. Evaluarea contributiei la realizarea valorii impune
estimarea costurilor colaboratorilor respectivi, estimare facuta pe
baza pretului de achizitie, respectiv a pretului de desfacere
estimat in cazul colaboratorului din amonte. In cazul colaboratorilor din aval
pretul este cel platit de organizatia de referinta. In
cazul colaboratorului din amonte, deducerea pretului se complica
daca mai urmeaza verigi intermediare pana la consumatorul final.
Situatia cea mai simpla este cea a produselor de larg consum cu
pret afisat. In finalul etapei se face o triere a colaboratorilor in
functie de modul in care acestia contribuie la consolidarea
avantajului vizat prin strategia aleasa.
5).Identificarea legaturilor generatoare de valoare. Se identifica
legaturile generatoare de valoare intre diferitele categorii de
activitati, inclusiv cele cu colaboratorii din aval sau din amonte.
Sesizarea sinergiilor care exista sau care pot aparea presupune
crearea unui sistem de referinta. Acest sistem poate avea ca elemente
de baza situatia anterioara a firmei, situatia unor firme
concurente (eventual a celor mai bine plasate) sau o medie pentru industria de
interes. In oricare situatie dintre cele anterioare exista un grad de
relativitate care trebuie acceptat.
6).Optimizarea legaturilor. Optimizarea legaturilor
dintre diferitele activitati necesita o ierarhizare a acestora
dupa impactul presupus asupra generarii unor avantaje competitionale.
Uzual acesta contine numai activitatile generatoare de valoare
ale firmei studiate.
