Nava cisterna

Nava destinata transportului de produse lichide in vrac este denumita nava

cisterna.

In categoria navelor cisterna se includ:petrolierele;navele transportoare de gaze

lichefiate;navele transportoare de produse chimice periculoase;navele transportoare de lichide diferite (apa,vin,alcool,etc.)

Petroliere

Petrolierul este nava destinata transportului de titei si a produselor petroliere.

In functie de proprietatile produselor petroliere transportate ,se disting:

Petolierele obisnuite-care transporta produse petroliere cu temperatura de

aprindere mai mica de 60 de grade Celsius (pentru navigatia maritima) ,respectiv 55 de grade Celsius (pentru navigatia pe apele interioare) si presiunea vaporilor,dupa Reid,mai mica decat cea atmosferica;

Petrolierele>=60 de grade Celsius,care transporta pe caile maritime produse

petroliere cu temperatura de aprindere mai mare sau egala cu 60 de grade Celsius;

Petrolierele>=55de grade Celsius,care transporta pe apele interioare produse

petroliere cu temperatura de aprindere mai mare sau egal cu 55 de grade Celsius.

Produsele petroliere transportate cu tipurile de nave mentionate mai inainte au

densitatea 0.7 . 0.96 t/m cubi.

Pana la mijlocul secolului al XIX-lea,produsele petroliere nu aveau rolul

economic conferit in etapa actuala.Pentru cantitatile mici din aceste produse,ce se cereau a fi transportate pe apa, erau utilizate cargourile,Bricul Elisabeth Watts a fost prima nava care,in 1861,a transportat peste Atlantic,petrol incarcat in butoaie metalice stivuite in magaziile de marfuri.Mai tarziu,in anul 1886,s-a construit prima nava (Gluckauf de 2307 tdw,propulsata cu masini cu aburi si vele) specializata pentru transportul produselor petroliere.Ulterior,cresterea rapida a consumului de combustibili lichizi si distantele mari dintre zonele de extractie si prelucrare a titeiului si cele de consum au determinat o dezvoltare considerabila a constructiei de nave petroliere.

Dupa cel de-al doilea razboi mondial,cerintele energetice din ce in ce mai mari,ale

statelor industriale,au determinat o crestere apreciabila a transporturilor de petrol din Orientul Mijlociu catre America de N,Japonia si Europa.Distantele foarte mari ce trebuiau parcurse au impus construirea unor petroliere avand capacitati de incarcare sporite (supertancurile).Se remarca petrolierele: "Tona Onasis" de 45.000 tdw (1953), "British Admiral" de 100.000 tdw (1965), "Idemitru Maru" de 210.000 tdw (1966), "Battilus" de 554.000 tdw (1976), "Seavise giant" de 565.000 tdw (1981) urmate de altele de 500.000 . . 1.000.000 tdw.

Dificultatile de acces in porturile deservite si consecintele deosebit de grave,

determinate de aparitia unor eventuale avarii la corp,au moderat tendintele spre gigantism in constructia navelor petroliere.Etapa actuala este caracterizata prin constructia unor petroliere de 80.000 . 150.000 tdw pentru transportul titeiului brut si de 20.000 . 70.000 tdw pentru transportul produselor petroliere rafinate.

La proiectarea si constructia petrolierelor trebuie sa se tina cont si de urmatoarele:

Aparitia solicitarilor dinamice suplimentare, determinate de fortele de inertie ale maselor de lichid transportate care,pe timpul oscilatiilor navei,efectueaza miscari neuniforme;

Micsorarea stabilitatii initiale transversale si longitudinale,determinata de influenta suprafetelor libere ale lichidelor ce se transporta;

Modificarea volumului incarcaturii lichide transportate,datorita variatiilor de temperatura;

Accentuarea coroziunii structurilor din tancurile de marfa;

Sporirea pericolului de incendii si explozii,determinat de prezenta amestecului format din aer si vaporii emanati de combustibilul lichid ce se transporta.

Tinand cont de cele prezentate mai inainte,in continuare,sunt descrise unele

particularitati constructive ale petrolierelor.

Sistemul general de osatura,ce se aplica in constructia petrolierelor,poate sa fie

longitudinal (la navele cu L>180 metrii) sau combinat (pentru navele cu L<=108 metrii).

Planseele de fund (cu simplu fund sau dublu fund) din zona tancurilor de marfa

se construiesc in sistem de osatura longitudinala.Pana nu demult,in zona destinata tancurilor de marfa,planseele de fund erau cu simplu fund (pentru evitarea spatiilor in care s-ar fi putut acumula vapori de produse petroliere in amestec cu aer).Recentele reglementari IMO ,cu privire la poluarea marina,impun obligativitatea utilizarii in zona mentionata mai inainte a planseelor de fund cu dublul fund.

Planseele de bordaj se pot construi in sistemele de osatura transversal sau

longitudinal (cu simplul bordaj sau cu dublu bordaj).

Planseele de punte sunt construite in sistem de osatura longitudinal.Petrolierele

moderne au prevazuta o singura punte continua in zona magaziilor de marfa (puntea principala).Gurile de incarcare a marfii au sectiunea circulara sau eliptica,de arie maxima 1m².Ramele gurilor de incarcare au o inaltime de circa 0.75 metrii,deasupra puntii.Capacele gurilor de incarcare trebuie sa fie metalice si sa asigure inchiderea ermetica a tancurilor de marfa.Fiecare capac este prevazut cu doi robineti:unul pentru montarea capsulei dinamometrice necesara masurarii presiunilor interioare, iar celalalt pentru cuplarea tubulaturii de aburi necesara incalzirii marfii.

Peretii transversali si longitudinali asigura o compartimentare riguroasa si pot

fi plati sau gofrati.De regula,peretii transversali se construiesc in sistem de osatura vertical,respectiv cu gofre orizontale sau verticale.Peretii longitudinali se pot construi in sistem de osatura orizontal( la navele cu L>160 metrii) sau vertical( la navele cu L<=180 metrii) respectiv cu gofre orizontale.Numarul peretilor longitudinali depinde de marimea navei,astfel:la petrolierele mici se prevede un singur perete,dispus in PD;la petrolierele mijlocii si mari sa prevad doi pereti,dispusi lateral;la petrolierele foarte mari se prevad trei pereti, dispusi unul in PD si doi lateral.Peretii longitudinali indeplinasc urmatoarele roluri:micsoreaza efectul negativ al suprafetelor libere, asupra stabilitatii initiale transversale;participa la marirea rezistentei corpului navei la incovoierea longitudinala;contribuie la o repartizare mai uniforma a tensiunilor normale ,pe latimea puntii fundului.

In scopul usurarii operatiunilor de curatire a tancurilor de marfa ,osatura peretilor

longitudinali laterali este plasata spre borduri (in interiorul tancurilor laterale).

La majoritatea petrolierelor actuale,suprastructurile si rufurile sunt concentrate in

castelul pupa,acestuia adaugandu-i-se ,in mod obligatoriu,teuga extinsa pe cel putin 0.07L (aceasta conditie este impusa prin regulile de bord liber).Prin concentrarea tuturor incaperilor de locuit in castelul pupa,se scurteaza mult conductele diverselor instalatii ce le deservesc.Totusi,mai exista inca multe petroliere in exploatare care dispun si de un castel central destinat amenajarii unor incaperi de locuit si a cabinei de navigatie.

Deoarece,gurile de incarcare a marfii au dimensiuni reduse si sunt asigurate cu

capace etanse,inaltimea bordului liber la petroliere este mai mica decat la celelalte tipuri de nave.Din acest motiv,puntea este des inundata de valuri.Pentru a se usura evacuarea apei de pe punte,parapetul a fost inlocuit cu o balustrada metalica (exceptie fac portiunile ocupate de suprastructurile de la prova si pupa).De asemenea ,la unele petroliere,se prevede o pasarela care asigura circulatia echipajului intre castelul pupa,castelul central si teuga.De regula,pasarela este dispusa PD la inaltimea puntilor suprastructurilor pe care le leaga.Ea sustine o punte insemnata din reteaua de tubulaturi a instalatiilor de incarcare-descarcare si de incalzire a marfii.

Viteza economica a petrolierelor este v=16 . 22 Nd.Instalatia de propulsie

foloseste ca masini principale motoare cu aprindere prin compresie (Diesel),lente sau semi rapide,iar in unele cazuri turbine cu aburi,care antreneaza elice cu pale fixe.

Compartimentul masini este amplasat intotdeauna la pupa.Prin adoptarea acestei

solutii,avantajelor mentionate li se adauga si altele,astfel:

Diminuarea pericolului producerii unor incendii provocate de scanteile ce ies pe cosul de fum;

Pastrarea continuitatii peretilor longitudinali,deci si a rigiditatii grinzii echivalente,pe intreaga lungime a zonei tancurilor de marfa.

Asigurarea unei asiete corespunzatoare,pe timpul navigatiei la plina incarcare se

realizeaza in trei moduri:prin prevederea unei magazii de marfuri uscate langa picul prova (de regula,magazia de marfuri uscate ramane neincarcata);prin marirea volumului

tancurilor de marfa din pupa,suprainaltand puntea in aceasta zona;prin acceptarea unor forme geometrice ale corpului navei,cu centrul de carena deplasat spre prova.

Intre tancurile de marfa si celelalte compartimente (compartimentul masini,

magazia pentru marfuri uscate,incaperile pentru locuit,etc.) se prevad coferdamuri verticale si orizontale.La petrolierele destinate a transporta produse cu punctul de inflamabilitate sub 20 grade Celsius trebuie sa existe coferdamuri si intre tancurile de marfa si tancurile de combustibil pentru masinile principale si auxiliare.

Instalatia de incarcare si descarcare a marfii este de tip hidraulic.Petrolierele

mici si mijlocii au un singur compartiment de pompe situat in zona de mijloc a navei sau in prova compartimentului masini.Petrolierele mari au doua compartimente de pompe ,situate astfel: unul in prova compartimentului masini,iar celalalt in pupa picului prova sau in zona centrala a corpului navei.In scopul usurarii operatiunilor de incarcare -descarcare marfa este fluidizata prin incalzire,cu ajutorul aburului care circula prin serpentine dispuse la fundul tancurilor.

Pentru a se reduce riscul declansarii unor incendii si explozii ,toate instalatiile

auxiliare de bord din zona tancurilor de marfa sunt actionate de masini hidraulice sau cu abur.Din acelasi motiv,produsele cu grad ridicat de inflamabilitate sunt repartizate in magaziile din prova ,iar cele cu grad scazut de inflamabilitate in magaziile din pupa.

Incarcarea alternativa a tancurilor de marfa ,cu produse petroliere (in cursele utile)

si cu apa de mare ( la navigatia in balast),accelereaza fenomenul de coroziune a elementelor de structura.La petrolierele de constructie recenta, acest incovenient a fost inlaturat prin amenajarea tancurilor speciale de balast,in dublul fund si respectiv intre tancurile de marfa .

Tancurile de pompe si compartimentele pompe,daca nu comunica direct cu

compartimentele de masini sau cu incaperile de locuit ,pot fi considerate drept coferdamuri.

Modificarea volumului marfii transportate,datorata variatiilor de temperatura ,

necesita existenta unor spatii libere in tancuri.Aceasta masura are doua consecinte negative:micsoreaza stabilitatea initiala;prin amestecul de vapori si aer, ce se formeaza in partea superioara a tancurilor,se creaza conditii favorabile producerii unor incendii sau explozii.Aceste consecinte se inlatura prin utilizarea diafragmelor de ruliu si de tangaj,respectiv prin dotarea petrolierelor cu intalatii care introduc gaze inerte ( obtinute ,de regula prin filtrarea gazelor arse evacuate de motoarele principale sau auxiliare) in spatiile libere din partea superioara a tancurilor de marfa.

In caz de avarie la corp,apa,avand densitate mai mare decat produsele petroliere

transportate ,va patrunde pana va umple spatiile lasate libere pentru variatiile de volum mentionate mai inainte .Din acest motiv nescufundabilitatea petrolierelor este mult mai bine asigurata decat a navelor pantru transportul marfurilor uscate.

MIJLOACE PORTABILE SI TRANSPORTABILE DE STINS INCENDIU

Stingatorul

Este un aparat de stingere actionat manual,care contine o substanta stingatoare

ce poate fi refulata si dirijata asupra unui focar de ardere,sub efectul presiunii create in interiorul aparatului.Este utilizat pentru stingerea incendiilor de proportii mici sau in faza initiala.

Clasificare

Din punct de vedere al maselor si gabaritelor,stingatoarele se clasifica in:

Stingatoare portative;

Stingatoare transportabile.

Stingatorul portativ este stingatorul a carui masa,incarcat si gata pregatit pentru

interventie,nu depaseste 23 kg.

Stingatorul transportabil este stingatorul care avand masa si gabarit mare nu poate

fi purtat in mana pentru interventie ci trebuie instalat pe un sasiu metalic prevazut cu roti,putand fi tractat pana in apropierea locului de incendiu,furtun de evacuare de minim 5 metrii si necesita cel putin doi servanti pentru punere in functiune.Pentru tipurile mai mici tractarea se face manual pe distante scurte iar cele mai mari ,pe pneuri,pot fii remorcate si autotractate pe distante mari.

Din punct de vedere al substantei stingatoare pe care o contin,stingatoarele se

clasifica dupa cum reiese din tabelul urmator:

Tabelul 1

Substanta  de stingere	Indicativul substantei  de stingere	Culoare de identificare (fond  eticheta)
Apa	AP	Albastru
Spuma chimica Referat: Afacere - caracteriazarea chinchileleor - cand achizitionam un chinchila Lucrare: Trustul chimiei farmaceutice - o adevarata batjocura adusa terapiilor naturiste	SC	Galben
Spuma mecanica	SM	Galben
Gaz inert (dioxid de carbon)	G	Negru
Pulbere normala (pentru clasa   B,C)	P,(PF)*	Alb
Pulbere polivalenta ( clasa A,B,C)	PG	Alb
Pulbere speciala ( clasa D)	PM	Alb
Hidrocarburi halogenate (haloni)	H	Verde

*PF-pulbere normala cu eficienta marita(tip FLOREX)

Dupa modul in care se realizeaza presiunea interioara necesara refularii substantei

de stingere,stingatoarele se clasifica:

a.Cu autoevacuare

Substanta de stingere este imbuteliata sub presiune in corpul stingatorului,energia

de refulare fiind asigurata de presiunea vaporilor substantei,la temperatura normala de functionare.Ex.:Stingatorul cu CO2.

b.Cu autogenerare

Presiunea necesara refularii este generata ca rezultat al unei reactii chimice care

are loc in momentul punerii in contact a doua substante chimice aflate in corpul stingatorului ,atunci cand este pus in functiune.Ex.:Stingatorul cu spuma chimica.

c.Cu butelie

Gazul,de regula CO2,este imbuteliat separat intr-un recipient (butelie) din care,la

punerea in functiune,este eliberat in corpul stingatorul.Ex.:Stingatoare cu spuma macanica,apa pulverizata,pulberi stingatoare.

d.Cu presiune permanenta

Gazul,de regula azot,se afla sub presiune in corpul stingatorului aflandu-se in

contact direct cu substanta de stingere.Ex.:Stingatoare cu pulberi sau haloni.

Simbolizare si notare

Simbolizarea stingatoarelor se face printr-un indicativ compus din litere si cifre

,prin care se precizeaza:

Natura substantei stingatoare,prin simbolul literal;

Cantitatea de substanta stingatoare continuta,exprimata printr-un numar care arata cantitatea de litrii pentru substante in stare lichida si respectiv in kilograme pentru substante in stare solida(pulbere),gazoasa sau lichefiata.

Exemple de simbolizare:

SC9-stingator cu spuma chimica,continand 9 litrii solutie.

P3-stingator cu pulbere normala,continand 3 kg pulbere.

Notarea unui stingator se face indicand in ordine:denumirea(stingator),substanta

de stingere continuta,simbolizarea si numarul standardului de produs.

Exemplu de notare pentru un stingator cu pulbere polivalenta,continand  6kg

pulbere:Stingator cu pulbere PG6 STAS 4918-84.

Domenii de utilizare recomandate

Domeniile pentru care se recomanda utilizarea diferitelor tipuri de stingatoare,

precum si indicatiile de folosire,in functie de clasa de incendiu si de substanta de stingere folosita sunt prevazute orientativ in tabelul 1

Observatii la tabelul 1

Stingatoarele cu apa pulverizata pot fi utilizate cu rezultate satisfacatoare pentru

stingerea lichidelor combustibile cu temperatura de inflamabilitate a vaporilor mai mare de +55grade Celsius,unsorilor,grasimilor,cerurilor si altor substante solide care se topesc usor .

2.Posibila aparitia de reactii periculoase.

3.Pentru stingerea alcoolilor si lichidelor combustibile hidrofile (produse polare) se

utilizeaza spume speciale,rezistente la efectul de distrugere a bulelor.

4.Pentru incendii din clasa A,stingatoarele cu bioxod de carbon sau cu pulbere normala(B,C) ori FLOREX pot fi folosite numai asupra unor focare mici,situate in spatii inchise.

5.Scurgerile de gaze combustibile sub presiune pot fi stinse numai daca exista siguranta posibilitatii de intrerupere rapida a sursei de alimentare (pentru evitarea pericolului de explozie ca urmare a acumularii de gaze in zona).

6.Refularea dioxidului de carbon asupra componentelor electronice trebuie facuta de la distanta,in asa fel incat acestea sa nu fie deteriorate prin racire in urma contactului direct cu particule inghetate de gaz (zapada carbonica).

7.Stingatoarele cu spuma sunt insuficiente in cazul incendiilor tridimensionale din clasa B (care se desfasoara in unul sau mai multe planuri orizontale si pe verticala) cum sunt:curgere de lichide,picurare,lichide care tasnesc cu presiune,etc.

8.Bioxidul de carbon nu lasa reziduuri si nu contamineaza produsele alimentare.

9.In spatii inchise cu volum redus,bioxidul de carbon si halonii trebuie folositi cu precautie pentru a evita pericolul de axfisiere-sau intoxicare in cazul halonilor (halonii in prezenta flacarii dau nastere la fosgen)-care apare la concentratii periculoase.

10.Bioxidul de carbon este imprastiat rapid sub actiunea curentilor de aer,folosirea sa in aer liber sau incaperi cu ventilatie intensa nefiind recomandata.De asemenea fiind mai greu decat aerul,bioxidul de carbon este insuficient in situatiile in care se poate scurge in spatiile situate sub nivelul incendiului.

11.Stingatoarele cu pulbere nu pot fi utilizate in urmatoarele cazuri:

In spatii in care se afla echipamente electronice sau aparatura,in componenta carora intra relee sau contacte sensibile la particule de praf (calculatoare electronice,centrale de telecomunicatii,tablouri de comanda,etc.)sau in spatii in care praful poate patrunde la asemenea echipamente.

In spatii cu echipament electric, in care curatirea pulberii dupa lichidarea incendiului nu mai este posibila sau este foarte greu de realizat datorita numarului mare de aparate.

12.In spatii cu dimensiuni reduse,stingatoarele cu pulberi trebuie utilizate cu precautie pentru a evita eventualele efecte novice ale gazelor rezultate din termodescompunerea pulberii.

Inscriptionare

Inscriptionarea stingatoarelor se efectueaza in vederea recunoasterii usoare a

tipului de aparat si a informarii personalului de folosire cu date care sa permita utilizarea acestora cu eficienta si in conditii de siguranta.Inscriptionarea se realizeaza prin inscriptii care nu se pot sterge,pe etichete autoadezive executate din materiale durabile,aplicate la loc vizibil pe corpul stingatorului.

Pentru identificare fiecare stingator se marcheaza suplimentar,prin poansonare ,cu

anul si luna de fabricatie a stingatorului (de exemplu XII-82).Poansonarea se executa pe recipientul stingatorului,in locuri in care nu se reduce rezistenta mecanica a acestuia.

Corpul stingatorului se vopseste in culoarea rosu de securitate,iar etichetele

autoadezive vor avea culoarea de fond corespunzatoare substantei de stingere.

Inscriptiile destinate caracterizarii tipului de stingator si informatii asupra modului de utilizare si intretinere a acestuia trebuie sa contina urmatoarele:

• Notarea (simbolizarea) stingatorului;
• Indicarea prin simboluri grafice a:

-claselor de incendiu la care poate fi utilizat stingatorul,inclusiv precizarea posibilitatii de utilizare asupra instalatiilor electrice sub tensiune,precum si a focarelor tip pentru care a fost certificat ;

-simbolurile grafice privind posibilitatea sau interdictia de utilizare a stingatorului asupra echipamentelor electrice aflate sub tensiune.Pe simbolul grafic se va preciza(cu exceptia stingatoarelor cu haloni care pot fi utilizate la orice tensiune),tensiunea maxima la care poate fi utilizat stingatorul(de exemplu maxim 1000V).

-pentru marcarea interdictiei de a se utiliza stingatorul la anumite clase de incendiu ,simbolul clasei respective de pe eticheta se bareaza prin doua linii incrucisate,de culoare rosie,sau nu mai este prezent pe eticheta.

• Interdictia privind utilizarea asupra echipamentelor electrice precum si a celei privind utilizarea asupra aparaturii cu relee sensibile la actiunea pulberii,poate fi precizata suplimentar si prin texte cu urmatorul continut: "Nu se va utiliza asupra echipamentelor electrice sub tensiune"; "Nu se va utiliza asupra echipamentelor electrice cu relee sau contacte electrice la praf".
• Indicarea prin text si simboluri grafice a modului de punere in functiune si de utilizare a stingatorului.
• Inscriptii privind urmatoarele caracteristici tehnice.

-domeniul de temperaturi la care se pastreaza

-bataia jetului

-masa incarcaturii de substanta stingatoare

-presiunea de incercare

-perioadele de verificare

Eventuale indicatii suplimentare privind:

-masuri de precautie care trebuie avute in vedere la folosire (de exemplu pentru stingatoarele cu haloni "folositi cu precautie in incaperi mici" sau "ventilati incaperea dupa stingerea incendiului")

-exploaterea stingatorului (de exemplu,la stingatoarele cu spuma chimica "dupa utilizare se va clati cu apa calda")

Denumirea intreprinderii producatoare.

Buteliile cu gaze propulsoare se marcheaza prin poansonare urmatoarele date:

-felul gazului;

-masa buteliei goale si incarcate in kg (de exemplu CO2-1500/1630)

In mod analog se marcheaza si stingatoarele cu bioxid de carbon.

STINGATORUL CU SPUMA CHIMICA  "SC9"STAS 2011-81

Descriere

Se compune din urmatoarele parti:

CORPUL STINGATORULUI (1) din forma cilindrica,confectionat din tabla de otel.Are o capacitate de circa 12 litrii.

In exteriorul corpului deosebim:

-capacul metalic (5) prevazut cu garnitura de cauciuc;

-ajutajul (9) pentru refularea spumei produse in interior;

-supapa de siguranta (12) confectionata din folie de staniol care cedeaza la cresterea presiunii interioare peste valoarea de 10-12 bari;

-manerul (11) pentru agatare la post sau pentru manevrare;

-bride pentru fixare la post;

-un cerc metalic (10) la partea inferioara pentru protejarea fundului stingatorului si pentru stabilitate verticala la asezarea pe sol;

-cuiul (13) legat cu o sarma sau sfoara suficient de lunga pentru a permite desfundarea sau verificarea ajutajului.

BUTELIA DE STICLA (3) fixata in interiorul corpului stingatorului la partea inferioara prin autoghidare intr-o adancitura a fundului recipientului,iar la partea superioara cu un suport tronconic (4) cu orificii laterale care face legatura intre gatul buteliei si gura de umplere.Este confectionata din sticla transparenta si are capacitatea de 1,5 litrii

Incarcare

Inainte de incarcare se demonteaza capacul,se extrage butelia de sticla,se spala

bine cu apa calda atat butelia cat si corpul stingatorului, interior si exterior,se clateste bine pentru a fi eliminate eventualele impuritati dupa care cu ajutorul cuiului se verifica ajutajul de evacuare a spumei.

Dupa umplere,exteriorul buteliei de sticla se spala cu apa pentru indepartarea

eventualelor urme de solutie acida si numai dupa aceea se introduce butelia in corpul stingatorului ,in masa de solutie bazica iar cu partea superioara prin intermediul suportului tronconic in locasul special de la gura de umplere.

Dupa aceasta se insurubeaza capacul stingatorului pe gulerul gurii de umplere

prevazut cu garnitura de cauciuc pentru etansare.

In timpul operatiunilor de demontare ,preparare a solutiilor si incarcare a

stingatorului se vor lua o serie de masuri de precautie cum ar fi :

-folosirea unui echipament de protectie adecvat:salopeta,manusi de cauciuc,cizme

de cauciuc,sort impermeabil,ochelari de protectie.

-inainte de demontarea capacului se va asigura ca nu exista presiune in interior

folosindu-se in acest scop un cui sau o sarma care se va introduce in ajutaj.

-in timpul demontarii nu se va sta aplecat deasupra stingatorui,preferabila fiind

folosirea unei mese sau banc pe care sa se aseze stingatorul

Functionare

Pentru punerea stingatorului in functiune se procedeaza astfel:

-se desfunda (verifica) ajutajul cu un cui sau sarma;

-se ridica stingatorul si se agita prin rasturnare de 4-5 ori pentru ca cele doua solutii continute sa se amestece,sa reactioneze si sa formeze spuma chimica;

-tinandu-se stingatorul cu ajutajul in partea inferioara se indreapta jetul de spuma spre locul incendiului;

-daca eventual jetul de spuma chimica se intrerupe datorita obturarii ajutajului la interior ,acesta se desfunda cu ajutorul cuiului sau sarmei legate de manerul stingatorului.

Bioxidul de carbon care ia nastere in timpul reactiei chimice dintre substantele A

si B creeaza o presiune suficienta (cca. 8-10 bar) pentru eliminarea intregii cantitati de spuma produsa.Stingatorul functioneaza pana la golirea complete deoarece odata reactia inceputa nu mai poate fi oprita.

Controlul incarcaturii

Dupa cum se preciaza in "Regulile pentru clasificarea si constructia navelor

maritime" (RNR) partea a VI-a art. 5.1.9.3. pentru fiecare trei stingatoare a caror incarcare se face la nava,se vor prevedea doua incarcaturi de rezerva.Incarcaturile de rezerva  se vor pastra in locuri de depozitare e echipamentului pentru pompieri.

Firmele producatoare de incarcaturi recomanda ca locurile de depozitare sa fie

uscate ,ferite de umezeala,garantand incarcatura pentru 2 ani de la data fabricarii iar solutii preparate si introduse in stingator ,pentru cel putin un an de la data incarcarii daca pentru preparare s-a folosit o incarcatura aflata in termenul celor doi ani de garantie.

Ca urmare,solutiile chimice din stingatorul incarcat trebuie sa-si pastreze

caracteristicile minimum un an de la prepararea lor,daca se respecta intocmai conditiile de incarcare si pastrare.

Totusi se impune controlul calitatii solutiilor in primul an dupa incarcare,din 6

in 6 luni,iar dupa aceea din 3 in 3 luni,la 5% din din lotul de stingatoare incarcate la aceeasi data.

In cazul incarcaturilor nedegradate,volumul spumei obtinute este de 7-9 ori mai

mare decat volumul solutiilor din stingator sau,cu alte cuvinte,coeficientul de infoiere Ci= 7-9.De asemenea se cunoaste ca valoarea minim admisa a coeficientului de infoiere este 6.

Pentru verificarea coeficientului de infoiere se pregateste un recipient (de preferat

de sticla) gradat in volume de 70 cm cubi si o masura cu capacitatea de 10 cm cubi.

Se demonteaza capacul stingatorului si se extrage butelia de sticla cu solutia A.

Se scot 6 masuri din solutia B din corpul stingatorului si se introduc in recipientul gradat dupa care se scoate o masura din solutia A si se toarna peste solutia B din recipient.Instantaneu va avea loc reactia chimica dintre cele doua substante si se va produce spuma cu un volum care poate fi aflat dupa diviziunile de pe recipientul gradat, adica exact coeficientul de infoiere.

In cazul in care coeficientul de infoiere este sub 6,solutiile din stingator vor fi

inlocuite.

Intretinere

Stingatorul se curata de praf, se curata ajutajul de evacuare si se verifica starea

garniturii capacului si a supapei de siguranta.Capacul si inelul filetat al corpului stingatoului se ung cu vaselina.

Cand se constata ca stratul de protectie impotriva coroziunii s-a deteriorat ,se

trece la inlocuirea acestuia,dupa ce se indeparteaza stratul vechi cu ajutorul unei perii de sarma.