ELEMENTE DE CONSTRUCTIE A NAVEI

1. ELEMENTE DE CONSTRUCTIE. COMPARTIMENTE DESCHIDERI IN PUNTE SI BORDAJ

Corpul navei numit si coca navei, este construit in asa fel incat sa asigure etanseitatea navei, rezistenta la actiunea fortelor naturii si sa asigure spatiile necesare marfii, instalatiilor, combustibililor, personalului de deservire.

Corpul se imparte in doua parti mari, osatura si invelisul exterior.

Osatura cuprinde totalitatea elementelor longitudinale si transversale care alcatuiesc structura de rezistenta a navei. Dupa dispunerea si felul in care sunt alcatuite, fata de principalele plane de referinta, osatura se imparte in osatura longitudinala si osatura transversala. Aceasta poate fi confectionata din lemn sau metal in functie de felul si destinatia navei.

Osatura longitudinala este compusa din piese de rezistenta care sunt dispuse longitudinal pe nava. Principalele piese care compun osatura longitudinala sunt: chila, etrava, etamboul, contrachila, carlingile laterale, curentii de punte si de bordaj.

Chila este piesa de rezistenta principala a oricarei nave si este situata in plan diametral, pe fundul ei, intinzandu-se pe toata lungimea ei.

Chilele, in functie de forma si constructie, pot fi de mai multe tipuri:

a)     chila tunel, confectionata din otel laminat de profil dreptunghiular sau patrat, fiind gol in interior;

b)     chila plata, confectionata dintr-o fila de tabla groasa, cu latimea intre 60 si 90 cm, fiind unul din tipurile cele mai folosite la nave;

c)      chila masiva, confectionata din otel masiv, laminat, avand profil dreptunghiular;

Etrava este piesa de rezistenta a extremitatii prova, fiind de fapt prelungirea chilei pana la imbinarea cu puntea principala de la teuga.

Etamboul este piesa de rezistenta de la extremitatea pupa, constituind prelungirea chilei pana la imbinarea cu puntea principala pe duneta.

Contrachila, numita si carlinga centrala este dublura chilei pe toata lungimea ei, in scopul intaririi rezistentei fundului navei.

Carlingele laterale sunt elemente de rezistenta paralele cu carlinga centrala si sunt dispuse pe fundul navei simetric fata de axul ei. Carlingele formeaza o retea de rezistenta a fundului navei impreuna cu varangele pe care le leaga intre ele.

Curentii de bordaj numiti si stringheri, sunt elemente de intarire longitudinale, dispuse de-a lungul bordurilor. Acestia au acelasi rol ca si carlingele laterale, legand coastele intre ele. Stringherul care leaga capetele superioare ale coastelor si se afla la o cota mai inalta decat puntea se numeste murada.

Curentii de punte, ca elemente de rezistenta longitudinala sustin si intaresc puntile, leaga traversele intre ele formand o retea de rezistenta a puntii.

Structura de rezistenta a navei este completata de osatura transversala care este compusa din elemente de rezistenta dispuse paralel cu planul cuplului maestru. Cele mai importante piese componente ale osaturii transversale sunt coastele, varangele si traversele.

Coastele, numite si crevace, sunt elemente de rezistenta transversale fixate la intervale egale numite distante intercostale. Doua coaste continute de acelasi plan transversal, intr-un bord si altul, formeaza un cuplu. Coastele aceluiasi cuplu sunt identice ca forma, simetrice ca asezare fata de planul diametral al navei, ele determinand prin forma lor curbata, forma finala a navei (a corpului navei). Urmarind asezarea lor de la prova la pupa, vom avea cupluri de forme ascutite, numite coaste stelate (forma de V), la prova. Coastele care formeaza partea mediana a navei au forma de U, iar spre pupa formele devin mai rotunjite si se numesc coaste deviate.

Coastele se compun din trei parti principale in functie de imbinarea cu alte elemente:

a)     capatul inferior, care este extremitatea de imbinare cu chila

b)     genunchiul coastei, fiind portiunea curbata in zona care delimiteaza fundul navei de bordaj;

c)      capatul superior, este extremitatea care se afla la imbinarea bordajului cu puntea.

Coastele la nava sunt numerotate de la prova spre pupa, fiecare avand marcat numarul pe puntea principala sau pe prelungirea coastei deasupra puntii principale.

Varangele sunt elemente de rezistenta transversale care imbina capetele inferioare ale coastelor, avand rolul de intarire a legaturii chila-coasta – carlinga si de a da rezistenta mai mare fundului navei.

Traversele ca elemente de rezistenta unesc capetele superioare ale coastelor ce formeaza un cuplu si care impreuna cu curentii de punte, formeaza reteaua de rezistenta pe care se sprijina puntea. Randurile traverselor existente la o nava sunt dictate de numarul de puntii.

INVELISUL EXTERIOR AL NAVEI

Reteaua de rezistenta longitudinala si transversala care alcatuieste osatura navei este acoperita cu un invelis exterior, formand astfel corpul etans al navei. In functie de destinatia si felul navei, acest invelis poate fi de lemn sau metalic. La navele de lemn se foloseste lemnul de esenta tare (stejar, tek, cedru, mahon), iar la navele metalice se foloseste tabla groasa de otel, care se asambleaza cu ajutorul niturilor (metoda invechita) sau prin sudare.

Fiecare rand de lemn sau tabla care formeaza invelisul exterior se numeste fila. Locul de imbinare a tablelor se numeste cusatura.

Invelisul exterior al navei se compune din bordaj si punte, acestea concurand la etanseitatea navei.

Bordajul navei este construit din invelisul partilor inferioare si laterale ale corpului, care incepe de la chila spre tribord si babord, continuandu-se pana la extremitatea superioara a coastelor, la imbinarea cu puntea. Partea din bordaj care este cuprinsa intre chila si genunchiul coastei, in ambele borduri, se numeste bordajul fundului sau fundul navei. Foile de tabla care invelesc bordajul fundului se numesc file de fund, iar cele de langa chila se numesc filele chilei sau filele galbordului. Fila care inveleste zona de curbura a coastelor, la nivelul genunchiului coastelor, se numeste gurna, iar foile de tabla dispuse la partea superioara poarta denumirea de file de bordaj.

Zona aflata in vecinatatea liniei de plutire, se numeste bordajul braului, iar partea care inveleste zona unde coastele sunt verticale se numeste bordaj lateral. Ultima fila de bordaj aflata la locul de imbinare a bordajului cu puntea superioara poarta denumirea de centura.

Bordajul prelungit deasupra puntii principale poarta denumirea de parapet, acesta la unele nave fiind inlocuit cu o balustrada de protectie. Parapetul are montata la partea superioara o piesa numita copastie, care poate fi confectionata din lemn sau metal.

Pe partea exterioara a bordajului se monteaza cate o fasie de otel cu latimea de 20-25 cm, care au rolul de a reduce amplitudinea ruliului si de a-i mari perioada. Aceste fasii de tabla de otel se numesc chile de ruliu, fiind dispuse in planul longitudinal al navei pe aproximativ o treime din lungimea ei.

Daca am vazut ca bordajul navei este construit din invelisul partilor inferioare, invelisul exterior al partii superioare este numit puntea navei. Aceasta acopera in intregime corpul navei de la prova la pupa si asigura etanseitatea navei. Puntea este compusa de regula din file de tabla de otel denumite file de punte. Fila care face legatura intre puntea principala si bordaj, imediat in apropierea bordajului se numeste fila lacrimara si este mai groasa decat celelalte file de punte.

Referat: Transport in turism Referat: Prescriptii referitoare la constructia si incercarea ambalajelor

In general, navele, in functie de destinatia si marimea lor, pot avea mai multe punti sau numai una. La navele mari intalnim mai multe punti care pot apare sub puntea care inchide corpul navei. Aceste punti pot fi continue sau intrerupte, impartind in plan orizontal spatiul din interiorul navei si marind rezistenta corpului.

Puntea superioara care inchide corpul navei se numeste coverta, iar cea mai rezistenta punte se numeste punte principala. In majoritatea cazurilor puntea principala se confunda cu coverta. La navele care au mai mult de trei punti continue, ele se impart in coverta (puntea superioara), puntea principala (puntea continua de sub coverta), puntea mijlocie si puntea inferioara (sub puntea principala) si paiolul (puntea inferioara care inchide sub ea spatiul denumit dublu fund).

In afara de puntile continue la bordul navelor se mai gasesc si punti discontinue, dispuse deasupra puntii superioare, acestea acoperind suprastructurile navei. Puntea discontinua dispusa la prova se numeste teuga si pe ea sunt amplasate dispozitivele instalatiei de ancorare si manevra. Puntea dispusa la pupa se numeste duneta, iar puntea destinata plutelor de salvare si barcilor se numeste puntea barcilor. Pe langa aceste punti mai avem puntea de comanda, destinata comenzii de navigatie si puntea etalon situata deasupra comenzii de navigatie, pe ea instalandu-se compasul magnetic precum si alte antene corespunzatoare aparatelor de navigatie existente in comanda de navigatie.

La nava pot exista si alte punti in functie de marimea si destinatia navei.

3. COMPARTIMENTAREA NAVEI

Dupa cum am vazut, spatiul inchis de bordaj si puntea principala este strabatut de punti intermediare care compartimenteaza nava. Acest spatiu este de asemenea impartit in compartimente de catre niste pereti transversali, ele fiind etanse. Astfel se asigura nescufundabilitatea navei prin impartirea corpului navei in cat mai multe compartimente etanse, care pot fi inundate separat fara sa afecteze capacitatea navei de a pluti.

In concluzie, compartimentarea navei are rolul de a realiza nescufundabilitatea navei, imparte nava in incaperi cu destinatii diferite si un lucru foarte important, limiteaza extinderea incendiilor.

Cu ajutorul peretilor transversali etansi s-au obtinut mai multe compartimente etanse, care la nava au denumiri specifice :

a)               compartimentul dispus la prova, intre etrava si primul perete etans transversal se numeste pic prova sau forepeak, fiind folosit ca magazie si este practic un compartiment de coliziune ;

b)               corespondentul de la pupa este picul pupa sau afterpeak si este folosit ca tanc de apa (la prova, la unele nave, picul este folosit la partea inferioara ca tanc de apa iar partea superioara, delimitata de puntea principala, ca magazie) ;

c)                compartimentele etanse destinate magaziilor de marfa pot fi diferite ca numar si dimensiune, in functie de capacitatea navei ;

d)               compartimentul masini, unde sunt dispuse motoarele auxiliare, motorul principal si celelalte instalatii aferente, poate fi impartit in mai multe compartimente in functie de aceste instalatii ;

e)               compartimentele etanse realizate intre peretii transversali dubli, care despart magaziile de marfa si compartimentul masini de tancurile de combustibil, se numesc coferdamuri. Acestea sunt de regula fara instalatii intre ele, sunt inguste si au doar rolul de izolare.

Am amintit de tancurile de combustibil, care sunt de fapt compartimente etanse delimitate de bordaje, pereti transversali, punti, sau sunt obtinute prin separarea cu pereti etansi longitudinali a spatiilor dintre peretii transversali. Pe langa tancurile de combustibil mai exista la bord tancuri de ulei, lubrefianti si tancuri de apa, toate asezate de regula la fundul navei si in borduri in mod simetric fiind folosite pentru corectarea asietei navei.

Asigurarea incaperilor de locuit, spatiilor necesare instalatiilor de conducere a navei si a altor spatii suplimentare cerute de tipul navei, s-a realizat prin constructii situate deasupra puntii principale. Acestea sunt delimitate de pereti longitudinali si transversali, de punti discontinue dispuse simetric fata de planul diametral al navei. Denumirea lor este suprastructura si forma, dimensiunea acesteia este diferita de la nava la nava, putand fi continua sau discontinua. Suprastructura continua se intalneste la pasagere, la acestea puntile intermediare fiind continue si suprapuse pe 2-3 nivele.

La navele de transport marfa, suprastructurile sunt de trei tipuri :

a)               teuga este dispusa la prova navei, are un singur nivel si este folosita pentru magazii de materiale ;

b)               duneta este dispusa la pupa navei, sub ea fiind amplasate uneori cabine pentru marinari, bucatarii, cambuze si alte magazii ;

c)                castelul poate fi la randul lui amplasat in trei pozitii diferite :

castelul central, la centrul navei, poate avea mai multe punti, aici sunt amplasate majoritatea cabinelor de locuit, saloanele, statia radio, instalatia barcilor de salvare, iar la nivelul cel mai inalt se gaseste comanda de navigatie ;

castelul pupa, cuprinde toate incaperile de locuit, sub el fiind dispus compartimentul masini. La acest tip de nave restul corpului este folosit pentru magazii de marfa sau tancuri. Navele moderne tind catre o singura suprastructura dispusa la pupa sau la prova ;

castelul prova, fiind cea de-a treia forma de castel existent la noile tipuri de nave.

Un alt tip de suprastructuri sunt rufurile, care spre deosebire de castel nu ocupa toata latimea navei ci o anumita portiune centrala, fiind destinate adapostirii diferitelor instalatii de pe coverta.

4. DESCHIDERI IN PUNTE SI BORDAJ

Se observa ca insusirea principala a corpului navei este transportul marfurilor, care trebuiesc introduse si scoasa din spatiile destinate lor. Pentru aceasta operatiune sunt necesare anumite deschideri in punte sau in bordaj, in functie de tipul de nava. Aceste deschideri poarta denumiri aparte si au forme specifice in functie de scopul in care au fost create.

Gurile de magazie, deschideri in punte de forma dreptunghiulara si dimensiuni mari, permit incarcarea marfurilor si se mai denumesc guri de hambar. Ele sunt prevazute cu capace amplasate pe o rama inalta care nu permite intrarea apei in magazii.

Capacele, la navele mai vechi, sunt formate din panouri de lemn numite bocaporti, asezati la randul lor pe grinzi metalice mobile numite minginii, acestea fiind amplasate transversal pe gura de magazie. Navele moderne sunt prevazute cu capace metalice actionate mecanic sau hidraulic. Acest sistem de capace se poate imparti dupa pozitia de deschidere in trei tipuri :

capace cu deschidere pe orizontala – deschiderea se face prin ridicarea feliilor de capac si asezarea lor unul peste altul lateral, in pozitie orizontala. In ultima vreme au aparut capacele telescopice, care permit miscarea pe orizontala a capacelor glisante care se deplaseaza pe cai de rulare suprapuse.

capace cu deschidere pe verticala – deschiderea capacelor se face prin trecerea capacelor din pozitia orizontala in pozitia verticala, actionarea lor facandu-se mecanic sau hidraulic.

sistemul rotativ de deschidere – deschiderea capacelor se face prin infasurarea lor pe un tambur, capacele fiind glisante si flexibile.

Feliile de capac sunt inlocuite de mai multe file metalice inguste legate intre ele printr-un sistem elastic.

Gurile de magazie au adiacent lor alte deschideri numite tambuchi, menite sa permita accesul in magaziile de marfa. Ele au aspectul unui put cu o scara in interior, confectionate din scoabe metalice sudate de peretele magaziei.

Tambuchiurile trebuie sa permita accesul unei singure persoane si trebuie sa se inchida etans cu un capac metalic, aplicat pe o rama inalta de circa 30 cm deasupra puntii.

Alte deschideri in punte le constituie spiraiurile, destinate iluminatului si aerisitului compartimentului masini. Ele se afla amplasate pe o punte superioara avand o rama de circa 50 cm si sunt prevazute cu capace etanse cu sticla. Tot deschideri in punte sunt si gurile de ventilatie cu aspect de ciuperca sau tromba care sa nu permita intrarea apei. Acestea sunt folosite, dupa cum arata si numele, la ventilarea magaziilor de marfa sau a diferitelor compartimente aflate sub diferite punti.

Pe langa deschiderile in punte trebuiesc amintite si deschiderile in bordaj care se impart in doua categorii, deschideri in opera moarta si deschideri in opera vie.

in prima categorie intra sabordurile care sunt deschideri de forma dreptunghiulara de diferite dimensiuni. Pe vremea corabiilor, acestea serveau ca deschideri pentru gurile de tun in bordaj. La ora actuala, la nave exista saborduri de incarcare marfuri, saborduri de acces pentru persoane si saborduri pentru furtuna, prevazute cu o usa etansa, suspendata in balamale la partea superioara, care se deschide numai la exterior permitand evacuarea apei in caz de inundatie pe timp de furtuna.

Hublourile, sunt prevazute cu doua sisteme de inchidere etanse si sunt folosite pentru iluminarea naturala si aerisirea compartimentelor interioare. Ele sunt construite dintr-o rama metalica care incadreaza un geam gros, rezistent la presiunea apei care poate fi acoperit cu al doilea capac de obturare care are si rol de camuflaj. Orificiile de scurgere sunt deschideri in bordaj destinate evacuarii apelor sanitare si a apelor de racire de la motoare, iar urechile sunt deschideri in parapet pentru dirijarea paramelor. Acestea din urma pot fi prevazute cu somare sau turnicheti, care ajuta la dirijarea paramelor si le protejeaza impotriva frecarilor.

Turnichetii si somarele sunt cilindrii verticali si orizontali in interiorul urechilor, ei rotindu-se in jurul axului pentru a usura trecerea paramei.

Deschiderile in opera vie le constituie sorburile, prizele de apa, etambreul carmei si deschiderile practicate pentru instalarea aparatelor de navigatie.

Sorburile sunt deschideri destinate apei de mare necesare racirii motoarelor, instalatiei de stins incendiul, instalatiei sanitare si balastarii. Prizele de apa sunt folosite la inundarea anumitor compartimente sau la debalastarea tancurilor.

Etambreul carmei este o deschidere circulara prin care trece axul carmei si este prevazut cu un dispozitiv de etansare numit presotupa.

5. ARBORADA SI GREEMENTUL NAVELOR CU PROPULSIE MECANICA

Arborada

Totalitatea constructiilor amplasate deasupra puntii principale si suprastructurilor, care servesc pentru instalarea diferitelor posturi de observare, montarea luminilor de semnalizare, fixarea antenelor de radio si radiolocatie, ridicarea pavilioanelor si luminilor de semnalizare vizuala, precum si pentru manevrarea greutatilor se numeste arborada si greement.

Arborada unei nave este alcatuita din totalitatea pieselor confectionate din lemn sau din metal si care la bordul navei poarta una din denumirile: catarge sau arbori, vergi, pic, ghiu, bompres.

Catargul este un stalp vertical asezat in planul diametral al navei si fixat in osatura de rezistenta a navei.

Numarul de catarge difera de la o nava la alta in functie de marimea si destinatia acesteia. Toate petrolierele, mineralierele si cargourile au in mod obligatoriu doua catarge pentru montarea luminilor de semnalizare pe timp de noapte. Acestea poarta urmatoarele denumiri: catarg prova, care prin traditie mai este numit si trinchet si catarg pupa, care poate fi denumit si arborele mare.

Verga este o traversa orizontala, incrucisata pe catarg. Ea serveste pentru sustinerea saulelor pe care se ridica pavilioanele sau felinarele de semnalizare optica, sau pentru montarea antenelor radio.

Ghiul este o grinda orizontala, fixata cu un capat de partea de jos a catargului, iar la celalalt capat sustinuta de o balansina (este un element de arborada specific navelor cu vele).

Picul este un baston (asemanator cu o jumatate de verga) asezat oblic spre pupa in partea superioara a catargului pupa. Picul este prins cu un capat intr-o articulatie la catarg si este sustinut la celalalt capat cu o balansina. El este un element de arborada prezent la toate navele care au cel putin un catarg pentru ca la pic se ridica pavilionul national al navei pe timpul navigatiei.

Bompresul este un arbore inclinat, fixat la prova navei (se intalneste la navele cu vele). Sub bompres, la iesirea acestuia din nava, exista de obicei o figura care se numeste galion.

5. Greementul

Greementul este reprezentat de ansamblul manevrelor fixe si curente de la bord.

Manevre fixe sunt denumite toate paramele metalice sau vegetale fixate permanent cu un capat de arborada si cu celalalt capat de corpul navei.

Principalele manevre fixe sunt:

sarturile: sustin arborii (catargele) in plan transversal, in ambele borduri;

straiurile: sustin arborii in planul longitudinal al navei spre prova;

pataratinele: sustin vergile in borduri;

balansinele: sustin vergile in borduri;

Prin expresia manevre curente sunt denumite toate paramele mobile, cu ajutorul carora se manevreaza vergile, velele, barcile si diferite greutati la bord.

Cele mai importante manevre curente sunt:

fungile: folosite pentru ridicarea/coborarea vergilor sau velelor;

bratele: fixate la capetele vergilor, folosesc la orientarea vergilor;

scotele: sunt parame care intind colturile de vela spre pupa;

murele: intind colturile de vela spre prova;

curentii: denumirea generala a oricarei parame care trece printr-un rai (o macara, un palanc);

Greement

1 – verga randunicii mici; 2 – balansina randunicii mici (moale); 3 – contrascota randunicii mici; 4 – verga zburatorului mic; 5 – balansina zburatorului mic;

6 – contrascota zburatorului mic; 7 – pataratinele arboretului; 8 – arboretul mic;

9 – verga gabierului mic; 10 – balansina gabierului mic; 11 – contrascota gabierului mic; 12 – arborele gabier mic; 13 – sarturile arborelui gabier mic; 14 – pataratinele arborelui gabier mic; 15 – verga trincii; 16 – balansina vergii trincii (intinsa);

17 – contrascota trincii; 18 – sarturile coloanei trinchet (mici); 19 – coloana trinchet;

20 – straiul trinchetului; 21 – straiul focului mare; 22 – straiul focului mic; 23 – straiul focului sagetii; 24 – straiul sagetii; 25 – bompres; 26 – subarba; 27 – martingala;

28 – sarturile coloanei bompresului; 29 – coloana bompresului; 30 – bastonul bompresului; 31 – sageata; 32 – arboretul mare; 33 – verga randunicii mari;

34 – balansina randunicii mari (moale); 35 – contrascota randunicii mari; 36 – bratele vergii randunicii mici; 37 – verga zburatorului mare; 38 – balansina zburatorului mare; 39 – contrascota zburatorului mare; 40 – straiul arborelui mare; 41 – bratele vergii zburatorului mic; 42 – verga gabierului mare; 43 – balansina gabierului mare;

44 – contrascota gabierului mare; 45 – pataratinele arboretului mare; 46 – arborele gabier mare; 47 – sarturile arborelui gabierului mare; 48 – straiurile arborelui gabier mare; 49 – pataratinele arborelui gabier mare; 50 – verga mare; 51 – contrascota velei mari; 52 – arboretul artimon; 53 – verga randunicii artimon; 54 – balansina vergii randunicii artimon (moale); 55 – contrascota randunicii artimon; 56 – bratele randunicii artimon; 57 – bratele randunicii mari; 58 – verga zburatorului artimon; 59 – balansina zburatorului artimon; 60 – picul pavilionului; 61 – bratele vergii zburatorului mare;

62 – bratele zburatorului mic; 63 – verga gabierului artimon; 64 – balansina gabierului artimon; 65 – contrascota gabierului artimon; 66 – straiul arboretului artimon;

67 – straiul arborelui gabier artimon; 68 – pic; 69 – ghiu; 70 – scota ghiului; 71 – verga velei in cruce/artimonului; 72 – sarturile coloanei artimon; 73 – bratul mare

Velatura

1 – farul prova; 2 – randunica mica (trinchet); 3 – zburatorul mic (trinchet); 4 – aripa zburatorului; 5 – aripa gabierului mic (trinchet); 6 – gabierul mic (trinchet); 7 – focul sagetii; 8 – focul mic; 9 – focul mare; 10 – straiul coloanei trinchet pe care se invergheaza trinchetul; 11 – trinca; 12 – farul mare; 13 – randunica mare;

14 – velastraiul randunicii mari; 15 – zburatorul mare; 16 – gabierul mare;

17 – velastraiul zburatorului mare; 18 – velastraiul mare; 19 – vela mare; 20 – farul pupa; 21 – randunica artimon; 22 – zburatorul artimon; 23 – velastraiul zburatorului artimon; 24 – gabierul artimon; 25 – velastraiul artimon (draculetul); 26 – vela in cruce (artimonul); 27 – randa