Asistenta si salvarea pe mare

Asistenta si salvarea pe mare

Odata cu dezvoltarea si diversificarea constructiilor de nave si implicit a transportului maritim s-a resimtit necesitatea unor reglementari uniforme in materie. In acest sens, in timp au fost adoptate o serie de conventii internationale, cum ar fi spre exemplu Conventia pentru ratificarea unor regului priviind asistenta si salvarea pe mare de la Bruxelles in 1910, Conventia internationala pentru ocrotirea vietii umane pe mare adoptata la Londra in 1974, Conventia internationala privind salvarea adoptata la Londra in 1989.

Conventia internationala privind salvarea adoptata la Londra in 1989

Scopul declarat al conventiei a fost acela de a stabili reguli internationale, uniforme privind operatiunile de salvare, dat fiind contributia pe care aceste operatiuni eficiente si rapide le pot aduce sigurantei navelor, altor bunuri aflate in pericol pe mare, precum si protectiei mediului inconjurator.

Potrivit art.1 din conventie, operatiunea de salvare desemneaza orice activitate intreprinsa in scopul acordarii de asistenta unei nave sau oricaror altor bunuri aflate in pericol in ape navigabile sau in orice alte ape oricare ar fi acestea.

Comandantul navei este prezumat agent de necesitate al armatorului si al proprietarului marfurilor transportate pe mare astfel incat acesta are posibilitatea de a incheia intelegeri pentru operatiuni de salvare. O astfel de intelegere concretizata intr-un contract de asistenta si salvare pe mare ar putea fi anulata sau modificata numai in situatia in care s-a incheiat sub influenta dolului sau pericolului si clauzele ar fi neechitabile.

Obligatiile salvatorului (art.8)

Sa execute operatiunile de salvare cu grija corespunzatoare pentru a preveni sau a reduce la minim daunele produse mediului inconjurator.

Sa solicite asistenta de la alti salvatori ori de cate ori circumstante rezonabile impun aceasta.

Sa accepte interventia altor salvatori atunci cand in mod rezonabil armatorul sau proprietarul marfurilor transportate solicita acest lucru.

In acelasi timp, proprietarul bunurilor salvate si comandantul navei aflate in pericol au urmatoarele obligatii :

Sa colaboreze pe deplin cu salvatorul in timpul operatiunilor de salvare, cu grija corespunzatoare pentru a preveni sau a reduce la minim daunele provocate mediului inconjurator.

Atunci cand nava sau alte bunuri sunt aduse intr-un loc sigur, sa accepte repredarea acestora la cererea salvatorului.

Numai operatiunile de salvare care au avut un rezultat util dau dreptul salvatorului de a primi recompensa de salvare. Conventia stabileste anumite criterii cu privire la recompensa de salvare :

Valoarea salvata a navei si a altor bunuri;

DOCUMENT ONLINE: Productivitatea autovehiculului DOCUMENT ONLINE: Transportul naval - implicatii asupra dezvoltarii economice a zonei de litoral si Delta Dunarii

Calificarea si eforturile depuse de salvator pentru prevenirea sau reducerea daunelor produse mediului inconjurator;

Masura in care operatiunile de salvare au reusit;

Natura si gradul pericolului;

Timpul folosit, cheltuielile si pierderile suferite de salvatori;

Riscurile asumate de salvatori.

Plata recompensei stabilita in raport cu aceste criterii se va face de toti cei interesati de nava si de marfa proportional cu valorile salvate.

Potrivit art.87 din OG 42/1997 privind transportul maritim si pe caile navigabile interioare republicata cu modificarile ulterioare, in cazul in care comandantul de nava care arboreaza pavilion roman primeste un mesaj care indica faptul ca o nava se afla in pericol, este obligat ca in masura in care nu isi pune in primejdie nava, echipajul, pasagerii sau marfa, sa se deplaseze cu toata viteza posibila in respectivele circumstante catre acea nava pentru a-i acorda asistenta necesara si pentru a salva persoanele aflate in pericol la bordul acelei nave.

Potrivit legii romane, contractul de asistenta si salvare poate fi intocmit in forma scrisa sau transmis prin orice mijloc de comunicatie, cu conditia ca intelegerea sa fie consemnata in jurnalul de bord. tinand cont de conditiile concrete in care se desfasoara o astfel de actiune, se admite ca dovada incheierii contractului de salvare se poate face prin orice mijloc de proba.

Daca nava aflata in pericol intarzie in mod nejustificat incheierea unei intelegeri cu privire la asistenta si salvare, capitania de port in a carei raza se afla nava poate ordona interventia institutiilor specializate si a altor nave disponibile. In aceasta situatie, capitania de port are obligatia sa intocmeasca un document care trebuie sa cuprinda situatia de pericol in care se afla nava, operatiunile de salvare ordonate, numele navelor si a persoanelor care au participat la salvare, cheltuielile justificate de participarea la salvare. Acest document aprobat de ANR (Autoritatea Navala Romana), constituie titlu executoriu pentru recompensa de salvare cuvenita fiecarui participant.

Recompensa de salvare

Documentele de confirmare a operatiunilor de salvare intocmite si insotite de calcule justificative privind cheltuielile ocazionate de efectuarea acestor operatiuni constituie titlu executoriu. Au dreptul la recompensa de salvare, comandantul si echipajul navei care participa la operatiunile de asistenta si salvare, angajatii unitatilor de pe uscat, participante, care au contribuit efectiv la aceste operatiuni si personalul din cadrul Autoritatii Navale Romane si personalul operativ din cadrul capitaniilor de port care coordoneaza si participa direct la aceste operatiuni.

De regula, drepturile si obligatiile partilor participante la salvarea maritima sunt prevazute intr-un contract tip. Pe plan national, contractul tip de asistenta si salvare cuprinde clauze referitoare in principal la modul in care se executa salvarea, plata recompensei de salvare, solutionarea eventualelor litigii, portul de refugiu in care trebuie dusa nava si marfa. Toate serviciile de salvare sunt oferite si acceptate in temeiul principiului „neindeplinirea cu rezultat util a operatiunilor de salvare nu da dreptul salvatorului la renumeratia de salvare”.

Scoaterea navelor scufundate sau esuate in apele nationale navigabile

Daca o nava esueaza sau se scufunda in apele nationale navigabile, proprietarul sau operatorul navei are obligatia de a dezesua nava si de a curata albia. In aces sens, capitania de port in a carui jurisdicție s-a produs evenimentul va notifica in scris proprietarului navei termenul de efectuare a acestor operatiuni (10-60 de zile de la notificare). Daca proprietarul nu isi indeplineste aceasta obligatie, capitania de port va solicita administratiei portuare sa efectueze aceste operatiuni in contul si pe cheltuiala proprietarului. In aceasta situatie, administratia portuara este indreptatita sa vanda bunurile recuperate care nu se pot pastra sau care necesita cheltuieli mari de conservare. In vederea instiintarii persoanelor interesate, capitania de port va face publicitate in ziare locale,nationale si prin mijloace electronice sau prin afisare la sediul capitaniei. Daca in termen de 90 de zile cei interesati nu se prezinta pentru a-si lua in primire bunurile salvate, administratia portuara va proceda la vanzarea acestora. Sumele primite vor fi tinute la dispozitia proprietarilor, mai putin partea ce reprezinta cheltuielile de scoatere la suprafata si de vanzare. Daca in termen de un an persoanele interesate nu se prezinta, sumele devin venit la bugetul de stat.

Activitatea de cautare si salvare a vietii omenesti

Aceasta activitate se organizeaza de minister (Ministerul Transporturilor) in conformitate cu acordurile si conventiile internationale la care Romania este parte si se efectueaza in mod gratuit, indiferent de nationalitatea persoanei. Avand in vedere importanta deosebite a acestei probleme, Organizatia Maritima Internationala (IMO) a adoptat in anul 1879, Conventia privind cautarea si salvarea pe mare. Statele parte la aceasta conventie sunt obligate sa se asigure ca de-alungul coastelor lor (statele cu iesire la mare) sunt luate masurile necesare pentru asigurarea serviciilor de cautare si salvare adecvata pentru persoanele aflate in pericol pe mare. Deasemenea, s-a prevazut obligatia statelor de a infiinta centre de coordonare a operatiunilor de salvare.