Exploatarea comerciala a navelor

Exploatarea comerciala a navelor

In practica maritima internaționala s-au conturat doua modalitați de exploatare comerciala a navelor, respectiv navigația neregulata, efectuata cu nave tram, și navigația regulata sau de linie.

Navigația neregulata nu este legata de o ruta de transport, de porturi fixe, de expediere și de destinație. Navele utilizate in navigația neregulata colinda marile și oceanele lumii și acosteaza in acele porturi in care li se ofera cele mai avantajoase condiții de operare. Fiecare cursa a unei nave tram are la baza un contract incheiat intre armator și navlositor, contract cunoscut sub denumirea de contract de navlosire (charter-party).

Forma alternativa a navigației neregulate este navigația regulata, cu caracter regulat intre anumite porturi de expediție și de destinație dupa un itinerar și orar cunoscut de clientela prin aducerea lui la cunoștința celor interesați, de catre companiile de navigație. In acest caz contractul de transport imbraca forma de nota de rezervare a spațiului pe nava de linie (booking note) și sau conosament (bill of lading).

Corespunzator acestor modalitați de exploatare, contractele de transport pe mare se impart in contracte de navlosire prin care armatorul pune la dispoziția navlositorului o nava sau o parte din ea prin care de regula se transporta cu precadere marfuri de masa in vrac, cu ocuparea intregului spațiu de transport, și contracte de transport maritim propriu-zis care se incheie cu transportul marfurilor determinate cu bucata in colete, containere și palete.

Contracte de navlosire

Atunci cand contractul prevede transportul unei incarcaturi complete sau punerea la dispoziție a unei nave in acest scop, contractul de navlosire este incorporat in documentul numit Charter-party.

Distingem urmatoarele tipuri de contracte de navlosire :

i. Contracte incheiate pe durata uneia sau mai multor calatorii, numite contracte de navlosire pe voiaj – Voyage Charter-party – care reglementeaza raporturile juridice privind atat nava cat și marfa;

ii. Contracte incheiate pe o perioada de timp determinata sau nedeterminata, numite contracte de navlosire pe timp – Time Charter‑party – care reglementeaza numai raporturile juridice privind nava;

iii. Contracte cu remiterea totala a gestiunii, numite contracte de navlosire a navei nude – Bareboat Charter-party.

I. Navlosirea pe voiaj

Navlosire pe voiaj este contractul prin care armatorul se obliga sa transporte pe mare marfurile puse la dispoziție de navlositor, in schimbul unei sume de bani numita navlu.

A.     Caractere juridice

Contract sinalagmatic;

Contract consensual;

Caracter oneros;

DOCUMENT ONLINE: Productivitatea autovehiculului DOCUMENT ONLINE: Transportul naval - implicatii asupra dezvoltarii economice a zonei de litoral si Delta Dunarii

Contract comutativ;

Contract alternativ - armatorul are posibilitatea in anumite situații speciale de a inlocui nava prevazuta in contract;

Contract cu executare succevsiva.

B.     Forma contractului

Potrivit art.557 Cod Comercial, se incheie in forma scrisa. In practica, cel mai adesea se utilizeaza formularele tip standardizate, elaborate de organizațiile internaționale cum ar fi spre exemplu BIMCO (Conferința Internaționala a Marilor Baltice) care a elaborat și varianta care circula in prezent, respectiv ‘GENCON Charter Party’.

Contracul tip cuprinde doua parți :

a)     Partea I 26 de casete care urmeaza a se completa

b)     Partea a II-a clauze descriptive la care parțile mai pot adauga și alte clauze

Avantajul acestui sistem este ca daca parțile contractante nu doresc sa modifice clauzele din partea a II-a, ele pot completa numai prima parte, ce-a de-a doua urmand a fi incorporata prin referința.

C.     Parțile

Armator și Navlositor

Potrivit legii, armatorul este persoana care armeaza nava, desemneaza pe comandant și alege echipajul. Calitatea de armator nu este legata in mod necesar de aceea de proprietar al navei. Astfel, armator poate fi chiar proprietarul navei, respectiv persoana fizica sau juridica care a dobandit dreptul de proprietate asupra navei, in cazul in care exploatarea acesteia este efectuata direct și nemijlocit chiar de proprietar. Armator poate fi insa și o alta persoana fizica sau juridica, mandatata de proprietar sa exploateze nava in numele sau, persoana careia ii incumba obligația de a echipa nava pentru performarea voiajului.

Caraușul, deși nu apare in contractul de navlosire, este persoana care se obliga sa efectueze transportul. Carauș poate fi armatorul sau uneori navlositorul (art.413 Cod Comercial). Pentru marfurile la care se emit conosamente, regulile de la Haga prevad ca cel care se obliga sa transporte marfurile, fie proprietarul navei, fie un navlositor, poarta denumirea de carauș. Regulile de la Hamburg definesc caraușul ca fiind orice persoana cu care sau in numele careia s-a incheiat cu un incarcator un contract al transporturilor marfurilor pe mare.

Navlositorul este persoana care in schimbul unei plați numita navlu, rezerva o nava spre a transporta o marfa pe mare.

D.     Obiectul contractului

Armatorul nava și marfa

Navlositorul navlul

Potrivit art.557 al.2 Cod Comercial, contractul de navlosire trebuie sa cuprinda numele, naționalitatea și capacitatea vasului. Indicarea navei și a principalelor caracteristici prezinta importanța deosebita deoarece navlositorul trebuie sa știe chiar din momentul incheierii contractului, ce nava i se pune la dispoziție, caracteristicile tehnice ale acesteia, locul unde se gasește și data cand va fi gata pentru incarcare.

Condiția esențiala a oricarui contract de navlosire este bunastare de navigabilitate a navei și menținerea ei in aceasta stare pe intreaga durata a contractului. Armatorul are posibilitatea de a inlocui nava prevazuta in contract fara a modifica termenii contractuali, cu condiția ca nava propusa pentru substituire sa prezinte calitați nautice și capacitate de incarcare aproximativ asemanatoare celei inlocuite.

In contractul de navlosire pe voiaj, descrierea marfurilor se face in termeni generali, cantitatea de transportat fiind precizata de regula cu aproximație. Se mai poate preciza „incarcatura completa” (full cargo) pana la epuizarea capacitații navei, insa nu este admisa incarcarea parțiala. Ca excepție, se admite ca parțile sa prevada in mod expres in contractul de navlosire ca nava va fi incarcata parțial de catre navlositor, urmand a fi deviata de la ruta stabilita in vederea incarcarii altor marfuri.

Navlul este prețul pe care navlositorul il platește armatorului pentru transportul marfurilor dintr-un port in altul pe ruta cea mai directa, cu diligența rezonabila. Potrivit art.571 Cod Comercial, navlul se reglementeaza prin convenția parților, proba acestuia fiind efectuata cu ajutorul contractului de navlosire sau a poliței de incarcare.