Pretul - concept, functii si tipuri

Pretul - concept, functii si tipuri

In calitate de componenta a mix-ului de marketing, pretul este unul dintre elementele asupra caruia compania poate actiona rapid si in majoritatea cazurilor, conform intereselor proprii.

Un pret stabilit in conformitate cu  situatia existenta pe o anumita piata poate constitui diferenta intre succesul sau falimentul respectivei companii. Kotler afirma ca pretul este singura componenta a mix-ului de marketing care produce venituri, celelalte componente necesitand numai cheltuieli.

Nu de putine ori, pretul poate constitui elementul distinctiv intre un anume produs si produsele concurente, in mod special pentru produsele generice, fungibile (ex.: carbunii, cafeaua sau otelul).

Ar fi de amintit, de asemenea, in acest context si de puternica incarcatura informationala a pretului, un pret ridicat fiind cel mai adesea, pe langa mijloc de diferentiere a produselor de marcile concurente, asociat unei calitati referitoare a bunului comercializat.

Teoria economica admite ca functii ale pretului:

functia de transmitere a informatiilor privind evolutia cerintelor pietei. Prin caracterul sau comunicational, de mesaj, pretul informeaza producatorii asupra modificarilor preferintelor consumatorilor si consumatorii asupra modificarilor intervenite in cadrul procesului de productie.

functia de recuperare a costurilor si recompensare a intreprinzatorilor si distribuire a veniturilor in functie de activitati. Prin intermediul preturilor producatorii isi recupereaza costurile aferente productiei si comercializarii marfurilor. Recuperarea costurilor creeaza premisele reluarii activitatii economice.

functia de stimulare a intreprinzatorilor. Diferenta dintre veniturile in casate din vanzarea bunurilor si serviciilor si costurile aferente se constituie in profit, factorul stimulant si recompensa reluarii activitatii economice. Un profit ridicat, o rata a profitului ridicata constituie criterii de evaluare a activitatii economice desfasurate si de stabilirea unei ierarhii a competitorilor.

functia de redistribuire a veniturilor. Prin diferente intre preturile platite pentru factori de productie (intrari) si preturile primite pentru bunuri (iesiri) si produse comercializate. In cazul companiilor, pentru preturile primite din vanzarea factorilor de productie  (ex.: munca) si preturile achitate pentru achizitionarea de bunuri/ servicii, in cazul menajelor, are loc o redistribuire permanenta a veniturilor intr-o economie.

functia de masura a puterii de cumparare. Puterea de cumparare a masei monetare, unitatii monetare sau salariilor nominale intr-o economie depinde  de volumul acestora cat si de nivelul practicat al preturilor pentru bunurile/ serviciile cu destinatie finala consumul.

Pretul - conditie a schimbului

Schimbul, intr-o economie, este dictat de gradul de atractivitate pe care il exercita pentru cumparatorii lor multiplele produse existente. In mod frecvent acest grad de atractivitate este cuantificat prin expresia sa monetara si anume PRETUL.

Pretul apare astfel ca un concept ce face posibila scindarea activitatii de schimb in:

vanzare ca expresie materializata a ofertei pe o piata, pe de o parte

cumparare, pe de alta parte, ca expresie materializata a cererii manifestata pe o piata

Analiza: Diferenta dintre management si leadership Referat: Managerul de proiect

Acceptarea sau refuzarea unui proces de schimb porneste, in esenta, de la parametrul: pret.

Schematic, procesul de confruntare pe piata a cererii ca expresie a nevoilor solvabile si a ofertei in expresie a bunurilor/ serviciilor disponibile pentru vanzare in anumite conditii se reprezinta conform figurii 1:

Figura nr.8.1 Graficul cerere- oferta

Pret

Oferta

Cererea

Cantitate

Pretul de echilibru sau pretul pietei, reprezinta pretul pentru care cantitatea vanduta si cumparata pe o piata este maxima, teoretic aflata in punctul in care cererea si oferta sunt egale necesitand surplus, piata fiind in stare de echilibru. O astfel de situatie este posibila doar pe termen scurt.

Orice modificare a pretului va atrage dupa sine un dezechilibru pe piata manifestat prin modificarea aferenta cererii si ofertei. In realitate pretul nu este singurul factor ce poate modifica proportia cerere-oferta pe o piata, putand interveni in aceasta directie si factori specifici ce influenteaza cererea sau oferta.

Tipuri de pret

Se cuvine a mentiona, in primul rand, faptul ca pe multitudinea de piete existente intr-o economie pretul apare sub variate denumiri: salariu - pe piata muncii; dobanda, dividend - pe piata monetara si financiara; curs valutar - pe piata valutara; curs - la bursa; profit, renta, chirie - in tranzactiile unor factori de productie.  

Regasit sub oricare dintre aceste denumiri, pretul exprima in unitati monetare valoarea atribuita unui bun/serviciu ca obiect al schimbului.

Se poate vorbi despre:

a) - preturi reglementate - preturile determinate in totalitate sau intr-o anumita masura de conditii impuse (ex.: preturi unice, preturi cu limita de variatie, preturi formate pe baza unor reglementari);

- preturi libere -formate prin mecanismul cerere-oferta;

b) - preturi pentru bunuri de consum sau preturi pentru bunuri de productie;

- dobanzi pentru bani;

- tarife pentru servicii de consum;

- curs de schimb pentru valute;

- curs pentru titlurile de valoare;

c)   - preturi cu amanuntul;

- preturi cu ridicata.

Alte forme de schimb

In paralel cu schimbul ce implica utilizarea efectiva a banilor se practica si alte forme de schimb in care nu se folosesc intotdeauna banii.

Amintim aici cateva forme ale acestuia:

barter- ul este vorba de forma moderna a trocului;

compensatia apare in situatia in care vanzatorul primeste contravaloarea bunurilor  vandute partial in bani partial in produse

cumpararea de produse rezultate este situatia intalnita in special pe piata bunurilor de productie atunci cand vanzatorul acestora accepta ca o parte din plata bunurilor livrate de el sa fie efectuata sub forma de produse finite obtinute prin utilizarea bunurilor livrate de el.

Clearing-ul - apare in situatia schimburilor internationale cand vanzatorul isi primeste contravaloarea bunurilor livrate avand insa obligatia  sa cheltuiasca o mare parte din suma incasata in tara in care a efectuat exportul, incurajand astfel dezvoltarea respectivei economii.