Strategii ale puterii si influentei practicate in organizatii

Strategii ale puterii si influentei practicate in organizatii

Liderii tentati de putere pot adopta diferite strategii ale puterii si influentei in functie de anumiti factori : intensitatea dorintei, trasaturile de caracter, educatia, etc. Dintre cele mai folosite in practica cotidiana se remarca doua extreme strategice ale puterii si influentei: strategia coercitiva si strategia necoercitiva.

Strategia coercitiva :

-are la baza o presiune negativa asupra subordonatului, prin care acesta este obligat sa faca sau sa nu faca ceva. Conditiile interne, interesele si motivatiile persoanei nu sunt luate in seama, iar puterea se exercita in sens negativ  printr-o supraveghere intensa, prin dominare si constrangere. Acest tip de strategie predomina la liderii cu un stil autoritar, care afiseaza autoritatea formala, nu manifesta incredere in subordonati, nu utilizeaza delegarea, comunica defectuos cu subordonatii si nu se consulta cu acestia. Chiar daca da rezultate, indeosebi pe termen scurt, aceasta strategie prezinta numeroase inconvienente, deoarece colectivul trebuie supravegheat strict de lider, apare ostilitatea subordonatilor in relatiile dintre ei si in relatiile dintre ei si lider, rezultatele se mentin pe perioada presiunii coercitive, climatul de munca este nefavorabil performantei, apar conflictele in sanul colectivului si sciziuni, pot apare opozitii impotriva liderului si de asemenea, uzeaza prematur atat liderul cat si indivizii supusi unei asemenea strategii;

Strategia necoercitiva :

se bazeaza pe influenta subordonatului prin activarea motivatiilor interne, a nevoilor, a deprinderilor, a atitudinilor si convingerilor, provocandu-se astfel dorinta de a intreprinde si de a se manifesta. Strategia necoercitiva este promovata de liderii care practica un stil participativ, care, bazandu-se pe o autentica autoritate profesionala sunt preocupati atat de rezolvarea sarcinilor cat si de solutionarea problemelor cu care se confrunta subordonatii. Un asemenea lider, antreneaza subordonati in fundamentarea si luarea deciziilor, deeaga anumite sarcini, da dovada de pricepere in relatiile interumane. El utilizeaza intr-o masura redusa sanctiunile, in schimb adopta convingerea, motivarea, recompensarea subordonatilor.

De asemenea, alaturi de aceste doua tipuri de strategii pot fi amintite si strategii mai putin            utilizate decat strategiile coercitiva si necoercitiva.

Strategia atacului zonei de confort :

- a subordonatilor, mai exact puterea exercitata de lider asupra sistemului de valori, norme, atitudini si comportamente ale subordonatilor cu care acestia se pot orienta in mediul organizational. Atacul zonei de confort a subordonatului este o strategie subtila de obtinere a puterii care nu presupune distrugerea unor comportamente ci, dimpotriva, se foloseste de acestea castigand increderea, consolidand confortul;

Strategia panzei de paianjen:

- are la baza crearea sau aderarea la retelele grupurilor informale, este similara strategiei zonei de confort dar ataca de aceasta data zona de confort a grupurilor informale. Succesul strategiei presupune patrunderea in cat mai multe grupuri si retele ale puterii, si presupune in prealabil observarea normeor, valorilor si comportamenteor de grup, identificarea si influentarea asa-zisilor paznici de retele si apoi aderarea la normele retelei;

Strategia de copiere a imaginii :

se aplica de acei lideri care doresc sa-si castige recunoasterea si acceptul superiorior sau a persoanelor considerate puternice si influente. Ei actioneaza continuu asupra zonelor de confort a celor vizati si isi adapteaza comportamentul cu al celor puternici;

Orientarea (abordarea) dezvoltarii economice a fost conturata in perioada 1950-1960 si are ca principali reprezentanti pe F. Harbinson si Myers. Are o viziune macroeconomica in care se apreciaza influenta hotaratoare si constanta a managementului asupra dezvoltarii economice, iar aceasta influenta s-a modificat in decursul istoriei, odata cu evolutia societatii. Aceasta abordare este prima observata in domeniul managementului comparat international si a valorificat rolul diviziunii internationale a muncii, cresterea interdependentelor dintre tari si economii nationale. Cu toate acestea, orientarea dezvoltarii economice are si unele minusuri, intrucat a tratat unilateral managementul, doar prin prisma factorilor economici ai mediului, a neglijat managementul la nivel microeconomic, avand aplicabilitate redusa in cadrul cercetarilor de management comparat international.

Orientarea (abordarea) mediului a fost conturata in perioada 1960-1970 si are ca principali reprezentanti pe R. Farmer si B. Richman. A tratat managementul comparat international la nivel macroeconomic, avand drept caracteristica faptul ca eficienta si eficacitatea managementului sunt dependente de mediu, context, conjunctura. Ca atare, cercetarile evidentiaza asemanari si deosebiri in ceea ce priveste managementul prin prisma influentelor exercitate de mediul exogen asupra organizatiilor. Chiar daca aceasta orientare are avantajul major ca interpreteaza mediul ca element de diferentiere in domeniul managementului, se limiteaza totusi la nivel macrosocial, ignorand managementul concret realizat la nivelul organizatiilor, dar si unele variabile endogene care il pot influenta. In fond, realitatea arata ca si managementul influenteaza unele dintre elem

Strategia eminentei cenusii:

- consta in incercarea de influentare a autoritatii formale, incercare facuta din umbra, intr-un mod extrem de rafinat, dar care prezinta un grad mare de risc. In cazul in care isi utilizeaza puterea negativa eminenta cenusie, il poate duce pe liderul pe care-l influenteaza din umbra spre dezastru;

Strategia suprimarii :

riscanta si ea, se bazeaza pe incercarea de eliminare sau indepartare din preajma puterii a unor persoane considerate incomode. Ea instaleaza neancrederea in randul subalternilor si este practicata de liderii care detin puterea legitima dar nu si pe cea profesionala

Strategia retinerii si retragerii :

se practica de lideri, in general, in anumite situatii preconflictuale sau de conflict, selectand si retinand anumite informatii pe care nu le difuzeaza si le foloseste pentru realizarea unor obiective fara sa intampine dificultati sau rezistenta din partea subordonatilor;

Strategia reevaluarii :

este folosita de liderii care si-au pierdut anumite surse ale puterii si doresc sa si le redobandeasca, incercand sa-si recastige sustinerea prin analizarea cauzelor esecului, a modului de actiune, a respectarii normelor grupului si reconsiderarea acestora.

Ca urmare a aplicarii acestor tipuri de strategii se vor putea constata o serie de schimbari ce survin la detinatorul puterii. Persoanele carora le este delegata puterea e posibil sa o foloseasca pentru a-i controla pe altii. O data utilizata puterea pentru a-i influenta pe altii, pot avea loc schimbari in perceptia despre sine a detinatorului puterii, ca si in perceptia despre subordonati. Tendintele de subevaluare a subordonatilor pot determina sentimente crescute de control asupra acestora. Detinatorii puterii tind sa creasca distanta sociala intre ei insisi si cei lipsiti de putere, sa creada ca cei fara putere nu sunt demni de incredere si din acest motiv trebuie supravegheati strict. Iar aici intervine aspectul pozitiv al leadership-ului, care poate corecta aceste alunecari ale detinatorilor de putere.