Creativitatea-factor fundamental al progresului

Creativitatea-factor fundamental al progresului

1. Conceptul de creativitate

Metodele de conducere sunt cercetate si in raport cu actul de creare, de imaginatie creatoare, insusire de maxima importanta intre metodele de conducere si managementul firmei il ocupa metodele de stimulare a creativitatii - pe scurt, metodele de creativitate.Creativitatea, forma superioara a activitatii umane, a devenit, mai ales in ultimele doua decenii, o problema importanta a cercetarii stiintifice in numeroase tari. Prin preluarea de catre masini a activitatilor intelectuale repetitive, creste tot mai mult cerinta de munca creatoare si inventivitate. Progresul tehnico-stiintific nu se poate realiza fara dezvoltarea capacitatilor creatoare ale omului. De aici deriva unele sarcini importante ce revin stiintelor social-umane, cu deosebire psihologia, in studiul creativitatii.

Psihologia creativitatii urmareste, intre altele, sa puna in evidenta factorii creativitatii, procesele psihice care concura la creativitate si ponderea lor, modul in care conlucreaza constientul si inconstientul in creativitate, mecanismele psihice ale creativitatii. Ea studiaza structurile creativitatii si incearca sa explice cum apare ideea noua si originala si, in cele din urma, prin aplicarea unor metode tinde sa puna in evidenta cum putem deveni mai creativi.

Complexa societate contemporana necesita un numar tot mai mare de specialisti capabili sa rezolve probleme care solicita in tot mai mare masura un spirit creator.

J.P. Guildford mentioneaza cerinta mare de cadre cu talent creativ, subliniind 'valoarea economica enorma a noilor idei'' si necesitatea identificarii celor cu potential inventiv. In acelasi timp, stiintele sociale si umane, carora le revine sarcina studierii fenomenului extrem de complex al creativitatii, au devenit tot mai in masura sa abordeze riguros acest fenomen, atat sub aspect teoretic cat si practic-aplicativ.

Aproximativ in jumatatea a doua a secolului nostru au aparut numeroase lucrari, care s-au ocupat de "omul de geniu" din care pot fi mentionate: G. Brandees, "Le grand homme' (1903); W. Ostwald, "Grosse Maenner' (1910); W. Lange-Eichbaum, "Das genie-Problem' (1931); G. Revesz, "Talent und Genie' (1952) etc.

In general, aceste lucrari, ca si in multe altele, domina conceptia individualista despre personalitatea creatoare conform caruia orice mare descoperire, creatie este produsul unui spirit solitar, rolul societatii, al maselor, fiind de conservare a traditiilor.

Prin deceniul al III-lea al secolului nostru, problema creativitatii a inceput sa fie abordata prin studii de "selectia capacitatilor" si "selectia valorilor".  Accentul a fost pus pe identificarea cu ajutorul testelor de inteligenta a copiilor cu un coeficient de inteligenta ridicat si studierea dezvoltarii lor. Una din cele mai ample cercetari in aceasta directie a fost efectuata de catre L. M. Terman, incepand din 1922. Terman si grupul sau de colaboratori au selectat, dintr-o populatie scolara de 250 000 de elevi, un numar de circa 1500, avand un coeficient de inteligenta de peste 140. Acest esantion de subiecti a fost urmarit pe parcursul a catorva decenii pentru a se cunoaste dezvoltarea lor ulterioara si succesul lor in viata.

Desi cercetarile lui Terman, ca si alte cercetari similare au aratat o anumita relatie intre nivelul inteligentei masurat prin testele traditionale si anumite performante creative, s-a constatat ca I. Q. (coeficientul de inteligenta) nu este o conditie satisfacatoare a creativitatii.

Cercetarile lui Guilford initiaza o noua directie in studiul creativitatii. Trebuie totusi sa mentionam ca aceste studii reduc, in general, creativitatea la activitatea multilaterala a gandirii. Treptat, acest inteles a fost depasit, prin includerea in fenomenul creativ si a factorilor de personalitate.

In Romania, cercetarile asupra creativitatii, in sensul propriu al cuvantului, au inceput sa fie abordate aproximativ dupa 1956. Preocupari in acest sens au existat si inainte de aceasta data, fiind cunoscut aportul romanesc la patrimoniul universal de inventii si inovatii, in numeroase domenii ale stiintei si tehnicii (G. Constantinescu - rezultate remarcabile in domeniul sonicitatii, efectul Coanda, cibernetica lui Odobleja, avionul lui Vuia, stiloul lui Poenaru, rachetele lui Herman Oberth etc.)

Psihologii au abordat probleme cum sunt particularitatile gandirii creative, creativitatea individuala si de grup etc.Creativitatea este o aptitudine speciala a spiritului de a reorganiza elementele din campul perceptiei intr-un mod original, astfel incat sa poata da nastere la operatie intr-un domeniu oarecare de fenomene.A crea ceva nou inseamna, deci, a porni de la anumite elemente si a descoperi solutii originale, de a inventa metode noi, a propune explicatii inedite.

In ciuda literaturii foarte bogate consacrate creativitatii asupra conceptului de creativitate nu s-a ajuns la cristalizarea unui punct de vedere acceptat de majoritatea specialistilor.

Din analiza definitiilor elaborate de diversi specialisti se desprinde concluzia ca principalul definitoriu al creativitatii este generarea de idei noi. Inovarea, in schimb, se caracterizeaza atat prin aparitia de idei noi, cat si prin efectuarea de schimbari pe baza acestora.

Raporturile dintre creativitate si inovare in cadrul firmei sunt prezentate grafic in figura 1.1.

Fig.1.1 Raporturile dintre creativitate si inovare

Procesul inovational are o sfera larga de cuprindere. Practic, se manifesta in toate activitatile, ce se desfasoara in intreprinderi, nerezumandu-se la produse si la tehnologii, el vizand si sisteme informationale, metode economice, structuri organizatorice, procedee decizionale. Se face aceasta precizare deoarece exista tendinta de a limita creativitatea si inovarea la activitatile de productie.

Aptitudinea de a fi creativ, adica de a genera noi idei, se intalneste la orice fiinta umana. Evident, capacitatea de a fi creativ variaza de la o persoana la alta sub influenta unui ansamblu de factori dintre care se mentioneaza ca deosebit de important educatia primita. Dupa Lehman, imaginatia cea mai bogata o au oamenii in jurul varstei de 15 ani; iar puterea de creatie maxima - depinzand si de ramura de creatie-intre 20 si 30 de ani; el explica decalajul dintre curba imaginatiei si cea a capacitatii de creatie (figura1.2) prin "interventia acumularilor de cunostinte si al experientei".

Fig.1.2.Graficul decalajului dintre curba imaginara si cea a capacitatii de creatie Lehman[2]

Dupa studiile lui Lehman, varsta optima de creatie este cu atat mai timpurie cu cat in activitatea respectiva intervine mai mult judecata de "mana stanga' astfel: in poezie, muzica, matematici, arte plastice, varsta optima se plaseaza la intervalul 20-25 de ani pe cand in medicina, chimie, stiinte economice, ea poate atinge chiar 35-40 de ani.

2. Metode de stimulare a creativitatii

Concepand creativitatea ca arta de a combina elemente vechi pentru a face lucruri noi, in scopul maririi cantitatii si originalitatii ideilor si in vederea realizarii acestui lucru in cel mai scurt timp, este nevoie de anumite metode, care sa puna in stare activa, de creatie, aptitudinile de inovare ale grupurilor sau ai indivizilor, inlaturand barierele psihosociale, care impiedica, prin inhibitie, manifestarea efectiva si, deci, din plin a acestor aptitudini. Prin aceasta cale, metodele de stimulare a activitatii isi aduc aportul la:

redefinirea unor probleme pentru a avea o viziune noua asupra lor

depasirea metodelor proprii de mentalitate si gandire

Proiect: Infiintarea filialelor si sediilor secundare ale societatii comerciale pe actiuni Lucrare: Analiza rentabilitatii

sensibilizarea si receptivitatea fata de initiative si idei noi

Menirea cea mai importanta a metodelor de stimulare a creativitatii consta in aceea ca ele constituie baza pentru creatia stiintifica; se poate realiza si o corelatie intre regulile, criteriile sau directiile de dirijare a spiritului si metodele de creativitate.

Regulile de care este necesar sa se tina seama in utilizarea metodelor de stimulare a creativitatii sunt diverse, numeroase si se refera la[3]:

conceperea persoanei umane in mod integral si total;

admiterea structurii mentale, acceptand relativitatea cu toate implicatiile ei;

actualizarea si largirea schemelor de perceptie si gandire;

sporirea modalitatilor de intelegere, de realizare si comunicare ce se pot angaja autentic in lumea reala si in cea posibil de realizat;

cresterea imaginatiei prin stimularea jocului de combinatii si ipoteze;

stimularea posibilitatilor senzoriale, de gandire si de imaginatie ale indivizilor;

dezvoltarea capacitatii de integrare a elementelor noi ce provin din culturi si universuri diferite;

folosirea modalitatilor senzoriale, imaginative si rationale.

Cu privire la creativitate, care are o deosebita importanta in managementul firmei, si in legatura cu metodele de stimulare a creativitatii se pot face cateva consideratii;       

creativitatea ramane o necesitate recunoscuta, mereu actuala;

ca proces psihic, semnificand combinarea originala a unor cunostinte acumulate prin studiu si experienta, ea duce la obtinerea unor bunuri materiale sau spirituale necesare progresului economic si tehnic, si nu in ultimul rand utile societatii;

o caracteristica a creativitatii este apelul nu doar la specialisti, ci si la grup;

capacitatea de creatie a unui individ este o calitate esentiala care se poate forma si dezvolta atat ca o atitudine interioara cat si in domeniul cunoasterii mecanismului procesului de creatie si utilizarii sale constiente;

posibilitatea de a gasi solutia unei probleme creste odata cu numarul si calitatea ideilor;

creativitatea nu se substituie cercetarii stiintifice, ci o poate ajuta nepropunand masuri, ci oferind metode, permitand sa se rentabilizeze cercetarea si inovarea.

Mai mult, creativitatea ar trebui sa se adauge ca un element de baza in pregatirea de specialitate si pentru conducere; in acest sens este necesar sa fie invinsa influenta negativa care exercita presiuni asupra desfasurarii gandirii creatoare.Ca fenomen multidimensional si multidisciplinar, creativitatea a generat numeroase si variate metode pentru stimularea ei. Numarul metodelor de stimulare a creativitatii a devenit atat de mare incat pentru utilizatorul neinitiat, insuficient pregatit in prealabil este greu sa aleaga pe cea mai potrivita dintre ele pentru o problema anumita, sa creeze conditii optime de rezolvare si sa aplice, cu maxima eficienta, procedeele recomandate. Cum nu toate metodele de stimulare a creativitatii au aceeasi valoare si eficacitate pentru rezolvarea unei anumite probleme, s-a constatat ca in acest scop este foarte eficienta folosirea combinata a mai multor metode de creativitate (metodele intuitive si metodele analitice). Astfel, pentru a concepe un nou produs este posibil, in principiu, sa inceapa cu aplicarea unei metode intuitive, pentru a pune in evidenta o serie de aspecte sau fapte legate de functionarea sau utilizarea produsului respectiv, urmand apoi ca aceste aspecte si fapte sa fie tratate prin utilizarea unei metode analitice.

De asemenea, e posibil sa se inceapa tratarea unei probleme pe cale analitica, cand se ajunge la un impas in incercarea de rezolvare analitica, urmeaza ca aceasta problema sa se aprofundeze prin aplicarea unei metode intuitive.Este necesar ca metodele analitice si intuitive sa fie utilizate diferentiat si combinat in functie de conditii si posibilitati.

Aplicarea metodelor de creativitate raspunde unor nevoi esentiale, cum ar fi, de exemplu, pregatirea oamenilor care sa trezeasca dorinte pentru a reconsidera activitatea, a utiliza creativitatea personala si un anumit stil de conducere, a crea un climat .pentru inovare, a favoriza introducerea de structuri mai vii, in continua evolutie. Dintre metodele de stimulare a creativitatii sunt prezentate urmatoarele: metoda Brainstorming (metoda intuitiva), Sinectica, reuniunea Philips'66, matricea descoperirilor.

2.1. Tehnica Brainstorming

Tehnica brainstorming este o metoda psihologica de creativitate, indreptata spre utilizarea si dezvoltarea initiativei creatoare a oamenilor, care se realizeaza pe baza discutiei in grup, servind la obtinerea de cat mai multe idei, solutii, sugestii, in scopul adoptarii unor decizii. Metoda Brainstorming-ului  ("asaltul de idei") este o metoda care pe calea discutiei in grup, serveste la obtinerea a cat mai multe idei, solutii, privind modul de rezolvare a unei probleme, in speranta ca in cadrul lor se va gasi si solutia optima cautata .

Brainstormingul se desfasoara in cadrul unei reuniuni formata din 5-12 persoane, eterogene din punctul de vedere al pregatirii si profesiei, condusa de un coordonator. Durata optima este de 15-45 minute.

Metoda se realizeaza in trei etape principale: pregatirea discutiei; analiza problemei in cadrul grupului; selectia ideilor emise.

Fig. Selectia ideilor emise

Reusita metodei depinde de asigurarea unei atmosfere placute de lucru, care sa asigure dezlantuirea ideilor si se reflecta in bogatia ideilor emise. De asemenea trebuiesc admise si solicitate idei cat mai indraznete si trebuiesc evitate criticele de orice fel. Brainstormingul are o larga aplicabilitate in etapa de depistare a diferitelor variante de solutii, a problemelor discutate in organismele de conducere, iar aplicarea sa genereaza efecte colaterale pozitive ca: stimularea increderii in fortele proprii, utilizarea mai activa a potentialului creator.

2.2. Sinectica

Este o metoda de simulare, de antrenare a creativitatii unor indivizi, grupuri, echipe de cercetare, bazate pe asociatii libere de idei si folosirea principiilor si mecanismelor creativitatii indivizilor.Pentru obtinerea unor solutii se simuleaza in mod constient un proces creator care se desfasoara in urmatorii pasi: se realizeaza activitati de informare, intelegerea problemei, structurare, cautarea posibilitatilor de rezolvare (pregatirea); indepartarea de problema in timp si spatiu, urmarindu-se destinderea corporala (incubatia); alcatuirea de legaturi, asociatii intre elementele descoperite si problema de solutionat;  cercetatorul, printr-un efort intelectual, prin sclipire intelectuala, (iluminarea), cauta solutia problemei.

MEDIU

INDIVID

Fig. 1.4. Procesul creator[6]

Succesul metodei depinde de componenta grupului ce trebuie sa fie format din 5-8 persoane, cu o pregatire diversa. Majoritatea trebuie sa o constituie nespecialistii, specialistului revenindu-i rolul de a orienta grupul pe acele cai care i se par ca au cele mai multe posibilitati practici de solutionare.

Utilizarea acestei metode este mult mai pretentioasa decat cea a metodei Brainstorming. Sinectica se recomanda sa se foloseasca in obtinerea de idei noi in toate problemele majore cu care managerii din societatile comerciale si regiile autonome sunt confruntati si unde se impune analiza in cadrul grupului de cercetatori.

2.3. Reuniunea Philips

Este considerata o varianta a metodei Brainstorming, dar spre deosebire de aceasta, permite consultarea mai multor echipe functionale, formate din sase persoane, numarul participantilor la reuniune putand sa ajunga pana la 30 de participanti sau alta cifra multipla de sase.

Conducatorul grupului prezinta in cadrul unei sesiuni generale problema care necesita solutionare, obiectivele urmarite, dupa care grupul se divide in grupuri de cate sase persoane care analizeaza in mod independent problema timp de sase minute.

Conducatorul grupului retine ideile exprimate de membrii grupului si le prezinta in cadrul unei noi reuniuni generale cu argumente de sustinere a acestora. In cadrul reuniunii generale finale solutiile propuse in cadrul grupului se discuta si in final se alege solutia ce prezinta cel mai mare numar de adeziuni cel putin 50 %.

2.4. Matricea descoperirilor

Matricea descoperirilor este un procedeu care permite gasirea intr-un mod organizat de solutii pentru rezolvarea unor probleme care iau in considerare doar doi factori: unul tehnic sau unul tehnic si unul economic[7].

Matricea descoperirilor se prezinta sub forma unui tabel cu intrare dubla, a unei matrici in care factorii sau variabilele se plaseaza pe orizontala si verticala. Astfel pot fi realizate toate combinatiile posibile de cate doua elemente, chiar daca intre ele nu exista legaturi.

Pentru realizarea acestei metode este necesara parcurgerea urmatoarelor etape:

identificarea si evaluarea variabilelor ce intervin;

realizarea tuturor combinatiilor de doua sau mai multe variabile cu ajutorul unei matrici;

gruparea combinatiilor rezultate in functie de utilitate in 3 categorii: aplicabile in prezent, probabil aplicabile in viitor, neaplicabile;

analiza solutiilor aplicabile in prezent din punct de vedere al resurselor necesare;

prezentarea solutiilor obtinute conducerii firmei pentru a fi evaluate si a fi luata decizia finala.

Aplicarea acestei metode se preteaza in cadrul firmelor ce urmaresc obtinerea unui nou produs sau pentru elaborarea unor strategii de dezvoltare a firmelor, avand in vedere toti factorii economici si tehnici si combinatiile dintre acestia.

Matricea descoperirilor prezinta avantajul ca poate fi utilizata in toate domeniile de activitate ale managementului, conducand la gasirea unor solutii noi intr-un domeniu, cunoasterea posibilitatilor actuale si viitoare de inovare ale domeniului respectiv.