Sistemul decizional

SISTEMUL DECIZIONAL

Sistemul decizional - componenta majora a managementului organizatiei - cuprinde ansamblul deciziilor microeconomice si mecanismele de fundamentare, adoptare si aplicare a acestora. Dat fiind faptul ca exercitarea proceselor de management si a fiecarei functii in parte se concretizeaza in adoptarea si aplicarea de decizii, consideram necesara acordarea unei atentii majore acestei componente manageriale.

1. Decizia de management

Decizia poate fi definita drept modalitatea aleasa din mai multe posibile pentru realizarea unui (unor) obiectiv (obiective).

Decizia de management - concretizare fireasca a exercitarii procesului de management si a fiecarei functii a acestuia - este decizia ce influenteaza comportamentul decizional si operational al altor persoane. Adoptarea de decizii de management reprezinta elementul esential al muncii managerilor, de calitatea lor depinzand decisiv realizarea obiectivelor asumate in conditii de eficienta.

2. Procesele decizionale si elementele de conditionare

Decizia de management este produsul unor procese decizionale, mai simple sau mai complexe, marcate de existenta:

decidentului individual (manageri amplasati in diverse pozitii ierarhice) sau de grup (organisme participative de management sau grupe de manageri constituite ad-hoc pentru rezolvarea decizionala a unor probleme complexe).

obiectivului sau obiectivelor decizionale (de pilda, asigurarea unei anumite dinamici indicatorilor economico-financiari).

multimii variantelor decizionale, constituita din modalitati diverse de realizare a obiectivelor decizionale.

multimii criteriilor decizionale, in care se includ puncte de vedere ale decidentului, niveluri corespunzatoare diferitelor variante si/sau stari ale conditiilor obiective.

multimii consecintelor decizionale, ce cuprinde rezultatele economice ale fiecarei variante decizionale, influentata de un anumit criteriu decizional.

mediului ambiant, constituit din ansamblul factorilor exogeni organizatiei, ce se manifesta in mai multe stari ale conditiilor obiective.

3. Tipologia deciziilor

Un manager adopta o varietate de decizii pentru rezolvarea problemelor cu care se confrunta. Astfel, daca ia in considerare orizontul de timp si implicatiile asupra organizatiei, deciziile pot fi:

strategice, cu orizonturi mari de timp, grad mai redus de detaliere a obiectivelor si impact nemijlocit asupra organizatiei, in ansamblul sau.

tactice, cu orizonturi variabile de timp, de la o luna la un an, grad de detaliere a obiectivelor, invers proportional cu orizontul de timp.

curente, cu orizonturi mici de timp si impact asupra unei componente procesuale sau structurale a organizatiei.

Daca are in vedere natura variabilelor implicate si posibilitatile de anticipare a rezultatelor, deciziile sunt

certe, in care variabilele sunt controlabile, iar anticiparea rezultatelor se face cu precizie.

incerte, cu variabile partial necontrolabile si anticiparea cu aproximatie a rezultatelor.

de risc, in care variabilele sunt necontrolabile, iar stabilirea rezultatelor se face cu o anumita probabilitate.

Un alt element important in delimitarea deciziilor il constituie amploarea decidentului, criteriu dupa care deciziile sunt

individuale, adoptate de manageri individuali, amplasati pe diferite niveluri ierarhice.

Proiect: Infiintarea filialelor si sediilor secundare ale societatii comerciale pe actiuni Lucrare: Analiza rentabilitatii

de grup, adoptate de organisme participative de management.

Amploarea competentelor decidentului permite abordarea a doua tipuri de decizii

avizate, ce nu pot fi operationalizate fara acordul unor manageri amplasati pe un nivel ierarhic superior.

neavizate (independente), specifice unui manager, individual sau de grup, cu deplina autonomie decizionala.

In fundamentarea si adoptarea deciziilor poate fi luat in considerare si numarul de criterii decizionale, in raport de care deciziile se delimiteaza in:

multicriteriale, cand problema decizionala ce urmeaza a fi rezolvata are la baza o multitudine de criterii.

unicriteriale, situatie in care adoptarea deciziei se face in functie de un singur criteriu decizional (de maximizat ori minimizat).

Frecventa adoptarii deciziilor conduce la regasirea mai multor tipuri de decizii

aleatoare, adoptate functie de aparitia unor probleme ce necesita interventia managerului.

unice, adoptate de regula, o singura data in "viata" organizatiei.

periodice, adoptate la intervale regulate de timp (an, semestru, trimestru, luna etc.)

Amplasarea decidentului intr-un anumit "etaj" al managementului permite delimitarea a trei tipuri de decizii:

de nivel superior, adoptate de organisme de management participative sau de manageri din esalonul superior (manager general, manageri executivi).

de nivel mediu, adoptate de manageri ai unor compartimente functionale si operationale.

de nivel inferior, adoptate de manageri din esalonul inferior al managementului (maistri s.a.).

Cu titlu de exemplu, redam mai jos o decizie adoptata de managerul general al unei societati comerciale

Incepand cu 1 iulie a.c. inceteaza contractul de munca al economistului A.N. din cadrul compartimentului MANAGEMENT, pentru grave abateri de la disciplina muncii.

O astfel de decizie este, concomitent:

tactica, certa, individuala, neavizata, multicriteriala, aleatoare, de nivel superior.

4. Calitatea deciziilor

Dat fiind impactul deosebit al deciziilor de management asupra functionalitatii si eficacitatii domeniului condus (organizatia ori componentele procesuale si structurale ale acesteia), este necesara regasirea mai multor parametri calitativi, astfel:

fundamentarea stiintifica a deciziei, asigurata prin

valorificarea unui material informational relevant si transmis operativ.

apelarea unui instrumentar decizional adecvat, functie de incadrarea problemei decizionale in una din cele trei situatii de certitudine, incertitudine sau risc.

competenta managerilor data, pe de o parte, de cunostintele, calitatile si aptitudinile profesionale si, pe de alta parte, de cunostintele, calitatile si aptitudinile manageriale pe care acestia trebuie sa le posede.

Neindeplinirea acestor conditii, integral sau partial, conduce la adoptarea unor decizii predominant empirice sau euristice, incapabile sa rezolve probleme complexe, multicriteriale.

"imputernicirea" deciziei, in sensul adoptarii sale de catre persoana sau grupul de persoane carora le sunt circumscrise asemenea competente (autoritate). Se pleaca de la premisa ca, din punct de vedere al cunostintelor, calitatilor si aptitudinilor profesionale si manageriale, decidentul indeplineste conditiile necesare pentru adoptarea unor decizii adecvate.

oportunitatea deciziei, respectiv adoptarea si aplicarea acesteia intr-un interval considerat optim. Orice depasire a acestuia poate genera ineficienta si implicit, nerealizarea obiectivelor asumate.

integrarea deciziei in ansamblul deciziilor microeconomice, asigurata prin stabilirea unor obiective decizionale integrate in sistemul categorial de obiective al organizatiei, din care fac parte obiective fundamentale, derivate, specifice si individuale.

formularea corespunzatoare a deciziei, in sensul regasirii mai multor elemente de definire a acesteia, precum: obiectivul decizional, modalitatea de realizare, decidentul, data adoptarii si aplicarii deciziei, locul aplicarii, responsabilul cu aplicarea deciziei.

5. Continutul procesului decizional

Adoptarea deciziilor strategico-tactice - cele mai importante in economia organizatiei - comporta un parcurs metodologic specific, respectiv un proces decizional complex, structurat in mai multe etape, dupa cum urmeaza:

I.         Definirea problemei decizionale

Din multitudinea problemelor cu care se confrunta organizatia se alege una de natura strategico-tactica, a carei rezolvare decizionala influenteaza considerabil domeniul condus. In acelasi timp, o astfel de problema se defineste in termeni cat mai cuprinzatori, cu ajutorul unor variabile variate.

II.       Stabilirea obiectivelor si a criteriilor decizionale

Definirea problemei decizionale este succedata de precizarea foarte clara a obiectivelor si criteriilor decizionale, elemente fundamentale ale unui proces decizional strategico-tactic. Se au in vedere sistemul categorial de obiective, corelatiile cu celelalte domenii ale organizatiei, influentele exercitate de variabilele mediului ambiant.

III.      Precizarea variantelor decizionale

Se continua cu definirea principalelor modalitati de realizare a obiectivelor decizionale, respectiv a variantelor decizionale, etapa in care creativitatea si stimularea acesteia joaca un rol extrem de important.

IV.     Alegerea variantei optime (deciderea)

Din multimea variantelor decizionale se alege una care satisface exigentele mai multor criterii decizionale si asigura realizarea obiectivelor previzionate.

Este etapa in care intervine instrumentarul decizional, cu atat mai necesar cu cat problema decizionala este mai complexa. De calitatea metodelor si tehnicilor decizionale la care se apeleaza depinde in mare masura gradul de fundamentare a deciziei.

V.       Aplicarea deciziei

Initierea de actiuni pentru operationalizarea deciziei adoptate implica demersuri adecvate in domeniul condus. In acelasi timp, pot apare noi situatii decizionale, in a caror rezolvare este necesara implicarea managerului.

VI.     Evaluarea deciziei

Compararea rezultatelor obtinute din aplicarea deciziei cu obiectivele previzionate permite determinarea eficientei acesteia si, implicit, cauzele unor abateri pozitive sau negative. Functie de acestea, managerul se implica in adoptarea de noi decizii,  asigurandu-se, astfel, continuitate proceselor decizionale.