Management
Saracia in RomaniaSaracia in RomaniaMetodologia de cuantificare Din punct de vedere teoretic masurarea saraciei presupune: v Calculul unui indicator al bunastarii indivizilor, utilizat pentru ordonarea populatiei de la cel mai sarac catre cel mai bogat individ; v Stabilirea unui prag al saraciei, exprimat ca nivel al indicatorului de bunastare care separa populatia in saraci si non-saraci; In cazul in care informatia microeconomica privind bunastarea este culeasa la nivel de gospodarie este necesara utilizarea unei scale de echivalenta intre bunastarea indivizilor si bunastarea gospodariei, in functie de caracteristicile socio-demografice ale acesteia. Cei mai utilizati indicatori ai bunastarii gospodariilor sunt v Consumul v Venitul curent Cheltuielile de consum ale gospodariilor cuprind v Consumul alimentar v Consumul nealimentar v Serviciile utilizate de membrii gospodariei in decursul unei luni, indiferent daca produsele /serviciile sunt cumparate / provin din productie proprie. S-a preferat utilizarea - cheltuielilor de consum, ca indicator de bunastare in locul venitului deoarece din punct de vedere economic, cheltuielile de consum reflecta mai bine conceptul economic al venitului permanent; ancheta realizata nu surprinde corect venitul gospodariilor - s-ar putea ca datele privind venitul gospodariilor sa nu fie raportate cu aceeasi acuratete ca si cheltuielile de consum, in special in cazul gospodariilor cu venituri mari. Scala de echivalenta - aspect particular al metodologiei de calcul al nivelului de saracie, utilizata in Romania este bazata exclusiv pe necesarul caloric al unei persoane in functie de varsta si sex. Pentru etapa actuala, scala de echivalenta este justificata deoarece cheltuielile alimentare reprezinta circa 60% din cheltuielile de consum ale gospodariilor. Pentru masurarea saraciei se folosesc ca indicatori principali: v Numarul saracilor v Rata saraciei reprezinta procentul persoanelor aflate sub pragul de saracie din totalul populatiei. v Deficitul de consum reprezinta diferenta dintre pragul de saracie si consumul mediu al populatiei sarace, ca procent din pragul de saracie. v Profunzimea saraciei - produsul dintre deficitul de consum si rata saraciei. v Severitatea saraciei - atribuie ponderi mai ridicate celor mai saraci, comparativ cu cei care sunt relativ aproape de pragul de saraciei, scotand simultan in evidenta atat profunzimea saraciei, cat si inegalitatea dintre gospodariile sarace. Trebuie spus, totusi, ca si in cazul in care rata saraciei absolute va urca de la 5,7%, in 2008, la 7,4%, in 2009, si 9-10%, in 2010, avem de-a face cu valori sensibil mai reduse decat cele de peste 20% inregistrate intre 1993 si 2003 (cu un varf de 35,9% saraci in 2000). Venind mai aproape de prezent, in urma cu mai putin de trei ani, in 2006, in plin boom economic, 13,8% din populatia Romaniei, adica peste trei milioane de persoane, aveau un nivel de trai care le situa sub limita strictului necesar traiului. Conform previziunilor actuale, in ciuda crizei, la finele lui 2010 vor fi in aceasta situatie cu 750.000 de persoane mai putin decat in 2006.Cand economia isi va reveni, unul din zece romani s-ar putea afla sub pragul saraciei absolute. Practic, numarul nevoiasilor din tara noastra aproape ca se va dubla numai in doi ani. 1 Dimensiuni si tendinte ale saracieiIn Romania saracia nu este profunda. Majoritatea celor saraci se situeaza aproape de pragul de saracie. Faptul este ilustrat de un coeficient Gini pentru populatia saraca redus (0,1) si un deficit de consum relativ mic (consumul mediu al gospodariilor sarace este cu doar 25% sub pragul de saracie). Ca urmare saracia este foarte elastica la miscarile PIB.
Populatia saraca continua sa fie concentrata in mediul rural inregistrand o valoare de 9,8% cu 7,5 puncte procentuale mai mare decat in mediul urban. Trebuie sa remarcam insa o scadere semnificativa a ratei saraciei absolute din mediul rural fata de anul 2007 cand se inregistra 15,8%. Analizand ratei saraciei absolute in functie de statutul ocupational se poate constata ca lucratorii pe cont propriu, atat cei din sectorul agricol cat si cei din sectorul non agricol, inregistreaza cele mai ridicate valori si anume 15,8%, respectiv 13,7%.Pensionarii inregistrau un numar de 3,0%, salariatii 1,0%, iar somerii 13,1%. Un alt element ce trebuie mentionat se refera la faptul ca cea mai ridicata valoare a ratei saraciei absolute se inregistreaza in randul tinerilor cu varsta cuprinsa intre 15 - 24 ani, si anume 8,4%. Pentru anul 2008, conform calculelor realizate de MMFPS, rata saraciei absolute a fost de 5,7%, ceea ce inseamna circa 1,22 milioane de saraci. Banca Mondiala a prognozat pentru 2009 o cretere a ratei saraciei absolute la 7,4%, ceea ce inseamna un numar de aproximativ 1,58 milioane persoane. Populatia urbana, care are in general venituri relativ stabile (fie ca urmare a activitatilor salariale sau patronale desfasurate, fie datorita veniturilor incasate drept pensii de asigurari sociale de stat), este expusa in mai mica masura riscului de a se situa sub pragul de saracie. Intr-o situatie mai dificila se pot considera gospodariile de someri sau cele cu un numar mare de membrii, in special cele cu multi copii in intretinere. Analiza in dinamica a saraciei, in conditiile inflatiei si ale caderii nivelului general de trai, a impus o adaptare a metodei relative. O incidenta mai mica a saraciei se constata in randul populatiei bucurestene, urmata in ordine de cea din vestul si nord-vestul tarii. Mai mult vulnerabili pot fi considerati locuitorii regiunilor din estul tarii, in cazul carora, in mod constant, rata saraciei a fost cu pana la 10 puncte procentuale mai mare decat media nationala. Rata mare a somajului inregistrata in aceste regiuni, preponderenta ocuparii fortei de munca in agricultura sau in industria usoara, rata mare a natalitatii, pot fi considerate cauze ale nivelului scazut al veniturilor populatiei din aceste zone si implicit al gradului mai inalt al saraciei. Nivelul de instruire al capului gospodariei constituie un factor semnificativ al saraciei. Gospodariile conduse de absolventi ai invatamantului primar, gimnazial sau profesional se plaseaza in mai mare masura sub pragul saraciei, riscul membrilor acestei categorii de a se situa in categoria celor saraci fiind dublu fata de al celor din gospodariile conduse de persoane cu studii liceale. Cei mai putini afectati de saracie sunt membrii familiilor in care persoana de referinta are studii superioare de lunga sau de scurta durata, aproape constant rata saraciei la aceste gospodarii fiind de circa 5-7 ori mai mica decat media pe ansamblu. Aseasta se explica prin influenta exercitata, in principal, de veniturile obtinute de persoanele cu nivel de pregatire superior, chiar daca in prezent o serie de distorsiuni din sistemul de salarizare estompeaza relatia fireasca dintre venituri si pregatirea profesionala. Rata saraciei este mai mare in cazul familiilor conduse de barbati. Numarul relativ redus al femeilor cap de gospodarie, ca si apartenenta acestora preponderent la categoria gospodariilor de o persoana, fara grija intretinerii si a altor membrii, determina plasarea acestora in proportie mai redusa sub pragul de saracie. 2 Categorii de populatie saracaGospodariile de salariati Factorii cei mai importanti asociati riscului de saracie sunt cei legati de structura demografica a gospodariei: cele mai vulnerabile gospodarii de salariati sunt in primul rand cele cu multi membrii (exprimati in numar de adulti echivalenti); in al doilea rand cresterea raportului de dependenta (raportul dintre numarul de copii si numarul celor care realizeaza un venit permanent), precum si prezenta somerilor maresc semnificativ probabilitatea de a fi saraca; in sfarsit, sexul capului gospodariei reprezinta un alt factor cu o influenta considerabila asupra saraciei; riscul ca o gospodarie sa fie saraca creste in cazul in care este condusa de o femeie. O a doua categorie de factori ce influenteaza situatia unei gospodarii din punct de vedere al saraciei vizeaza nivelul de educatie si caracteristicile ocupationale ale capului gospodariei. Astfel se observa ca fiecare nivel in plus de educatie al capului gospodariei micsoreza considerabil posibilitatea ca gospodaria sa fie saraca. Mai exista alti trei factori relevanti care influenteaza situatia din punct de vedere al saraciei a gospodariilor conduse de salariati: v Proprietatea asupra pamantului (reduce riscul saraciei); v Impactul pietei muncii din regiunea respectiva care arata ca gospodariile din judetele unde rata somajului este mai ridicata sunt mai expuse riscului de a fi sarace; v Dimensiunea regionala a saraciei indica faptul ca localizarea in subregiunea formata din judetele Teleorman, Giurgiu, Ialomita si Calarasi este asociata semnificativ statistic unui risc de saracie ridicat al gospodariilor de salariati. Gospodariile de pensionari Cei mai importanti factori care le afecteaza situatia sunt cei legati de structura demografica: gospodariile mai numeroase sunt mai expuse riscului de saracie, ca si gospodariile care au membri someri. Pe de alta parte, existenta unor salariati in gospodarie sau a unui cap al gospodariei de sex masculin reduce vulnerabilitatea la saracie. Si educatia capului gospodariei are un puternic impact asupra nivelului de saracie: este mai probabil ca cei fara scoala sau cu un nivel redus de educatie sa fie saraci, comparativ cu cei care dispun de un nivel de scolarizare mai ridicat. Din punct de vedere geografic se poate observa ca probabilitatea de a fi sarace este inegala in randurile gospodariilor de pensionari, regiunile de nord-est si vest fiind cele in care riscul de saracie este cel mai ridicat in comparatie cu Bucurestiul. Probabilitatea de a fi sarace este mai mare pentru gospodariile de pensionari din mediul rural decat pentru cele din mediul urban.
|