Riscul - managementul riscului

RISCUL - MANAGEMENTUL RISCULUI

Realizarea obiectivelor firmei presupune cunoasterea si asumarea unor riscuri multiple. Procesul de management al riscului cuprinde trei faze: identificarea riscului, analiza riscului si reactia la risc. Identificarea riscului se realizeaza prin intocmirea unor liste de control, organizarea unor sedinte de identificare a riscurilor si analiza documentelor arhivate. Analiza riscului utilizeaza metode cum sunt: determinarea valorii asteptate, simularea Monte Carlo si arborii decizionali. Reactia la risc cuprinde masuri si actiuni pentru diminuarea, eliminarea sau repartizarea riscului. 

Realizarea obiectivelor si proiectelor unei organizatii presupune identificarea si asumarea unor riscuri multiple, cum ar fi: schimbarile de mediu sau interne, conceperea unor strategii nerealiste, erori si omisiuni in proiectare si executie, etc.

Numim risc nesiguranta asociata oricarui rezultat. Nesiguranta se poate referi la probabilitatea de aparitie a unui eveniment sau la influenta, la efectul unui eveniment in cazul in care acesta se produce. Riscul apare atunci cand:

·  un eveniment se produce sigur, dar rezultatul acestuia e nesigur;

·  efectul unui eveniment este cunoscut, dar aparitia evenimentului este nesigura;

·  atat evenimentul cat si efectul acestuia sunt incerte.

PROCESUL DE MANAGEMENT AL RISCULUI

Riscul in activitatea unei firme se refera la probabilitatea de a nu se respecta obiectivele stabilite in termeni de performanta (nerealizarea standardelor de calitate), program (nerespectarea termenului de executie) si cost (depasirea bugetului).

Element de risc este orice element care are o probabilitate masurabila de a devia de la plan. Aceasta presupune desigur existenta unui plan. Strategiile, planurile si programele firmei constituie elemente care permit prefigurarea realitatii si apoi confruntarea realizarilor efective cu rezultatele asteptate. Pentru realizarea obiectivelor firmei este necesara derularea unor seturi de activitati.

Managementul riscului este un proces ciclic, cu mai multe faze distincte: identificarea riscului, analiza riscului si reactia la risc. 

In faza de identificare a riscului se evalueaza pericolele potentiale, efectele si probabilitatile de aparitie ale acestora pentru a decide care dintre riscuri trebuie prevenite.

Totodata, se elimina riscurile neconcordante, adica acele elemente de risc cu probabilitati reduse de aparitie sau cu un efect nesemnificativ. Identificarea riscurilor trebuie realizata in mod regulat. Aceasta trebuie sa ia in considerare atat riscurile interne cat si pe cele externe. Riscurile interne sunt riscuri pe care echipa manageriala le poate controla sau influenta, in timp ce riscurile externe nu se afla sub controlul acesteia.

Riscul poate fi identificat folosind diferite metode:

· intocmirea unor liste de control care cuprind surse potentiale de risc, cum ar fi: conditii de mediu, rezultatele asteptate, personalul, modificari ale obiectivelor, erorile si omisiunile de proiectare si executie, estimarile costurilor si a termenelor de executie etc.;

· analiza documentelor disponibile in arhiva firmei, pentru identificarea problemelor care au aparut in situatii similare celor curente;

· utilizarea experientei personalului direct productiv (sefi de sectii si de echipe) prin invitarea acestora la o sedinta formala de identificare a riscurilor. De multe ori oamenii de pe teren sunt constienti de riscuri si probleme pe care cei din birouri nu le sesizeaza. O comunicare eficienta teren - birouri este una dintre cele mai bune surse de identificare si diminuare a riscurilor;

· identificarea riscurilor impuse din exterior (prin legislatie, schimbari in economie, tehnologie, relatii cu sindicatele) prin desemnarea unei persoane care sa participe la intrunirile asociatiilor profesionale, la conferinte si care sa parcurga publicatiile de specialitate. 

Faza de analiza a riscului ia in considerare riscurile identificate in prima faza si realizeaza o cuantificare aprofundata a acestora. Pentru analiza riscului se foloseste un instrumentar matematic divers, mergand de la analiza probabilistica la analiza Monte Carlo. Alegerea instrumen-tarului matematic trebuie sa fie adaptata necesitatilor analizei si sa tina seama de acuratetea datelor disponibile.

Simularile constituie o metoda avansata de cuantificare a riscurilor. Simularea utilizeaza un model al unui sistem pentru a analiza performantele sau comportamentul sistemului. Pentru proiectele de constructii cel mai frecvent se foloseste simularea Monte Carlo a programului de executie si a costurilor asociate activitatilor. Aceasta tehnica simuleaza realizarea obiectivelor de un numar mare de ori furnizand o distributie statistica a rezultatelor.

Aceasta curba - S arata probabilitatile cumulate ale realizarii obiectivului pana la o anumita data. De exemplu, exista o probabilitate de 50% ca obiectivul sa fie atins in 145 zile. Datele de realizare a obiectivului din partea stanga prezinta riscuri mai mari decat cele din partea dreapta a graficului.

Arborii decizionali sunt instrumente care descriu interactiunile cheie dintre decizii si evenimentele aleatoare, asa cum sunt percepute de catre decidenti. Ramurile arborelui reprezinta fie decizii (reprezentate ca patrate), fie rezultate aleatoare sau incerte (reprezentate sub forma unor cercuri). Figura urmatoare prezinta un exemplu de arbore decizional.

· Valoarea asteptata (VA) a unui efect = Efect x Probabilitatea de aparitie a efectului

· Valoarea asteptata a unei decizii = suma valorilor asteptate ale tuturor efectelor rezultand din acea decizie

· Programul "agresiv" are valoarea asteptata de 36 milioane lei si va fi preferat programului "conservator" care are o valoare asteptata de 9 milioane lei. 

Reactia la risc este faza de actiune din cadrul ciclului managementului riscului, in care se incearca: sa se elimine riscurile; sa se reduca riscurile si / sau sa se repartizeze riscurile.

Eliminarea riscurilor are scopul de a indeparta riscurile. Echipa manageriala sau intreprinzatorul poate: sa nu initieze o anumita tranzactie sau afacere; sa stabileasca un pret foarte mare, care sa acopere riscurile; sa conditioneze oferta, etc.

Cele mai multe dintre optiunile care elimina riscul tind sa scoata organizatia din afaceri. O organizatie cu aversiune prea mare fata de risc nu va supravietui mult timp si ar trebui sa-si investeasca capitalul in alta parte. 

Diminuarea riscurilor se poate realiza printr-o serie de instrumente cum sunt:

· programarea. Daca riscurile sunt legate de termenul de executie programarea stiintifica a activitatilor cu ajutorul graficelor retea poate diminua riscurile in limite rezonabile.

· instruirea. Multe riscuri sunt legate de securitatea muncii. Aceasta influenteaza productivitatea si calitatea lucrarilor. Prin programe de instruire si constientizare in domeniul securitatii muncii se poate reduce probabilitatea producerii accidentelor si efectul acestora.

· reproiectarea. Riscurile pot fi de multe ori diminuate printr-o reproiectare judicioasa a echipelor de munca, fluxurilor de materiale, folosirii echipamentelor si a fortei de munca. 

Repartizarea riscurilor este de asemenea un instrument performant de management al riscului. Aceasta se refera la partile care vor accepta o parte sau intreaga responsabilitate pentru consecintele riscului. Repartizarea riscului trebuie sa se faca tinandu-se seama de comportamentul fata de risc al diferitelor organizatii implicate. In acest sens regula generala de alocare a riscului este sa se aloce riscul partii care poate sa il suporte si sa il controleze cel mai bine.

Strategia de contractare constituie un mecanism esential in repartizarea riscului. Riscurile pe care si le asuma firma sunt in mod obisnuit formalizate prin contracte cu beneficiarii. Riscurile legate de resursele umane sunt acoperite, cel putin partial, prin incheierea contractelor colective si individuale de munca. In majoritatea cazurilor, riscurile legate de materiale si echipamente pot fi transferate furnizorilor acestora, prin garantiile pe care acestia le ofera. Unele riscuri pot fi indepartate prin incheierea unor contracte de asigurare. Compania de asigurari isi asuma o parte din riscuri in schimbul unui pret (prima de asigurare). Daca riscul se produce in conditiile specificate prin contractul de asigurare, asiguratorul va rambursa partea asigurata sau toate pierderile suferite datorita riscului. Daca riscul nu apare, asiguratorul pastreaza prima de asigurare.

Un proces formalizat de management al riscului va da rezultate pozitive numai daca ia in considerare toate aspectele acestuia. Performanta in procesul de management al riscului este data de calitatea managerilor si a personalului implicat, si anume de cea mai slaba veriga din cadrul sau. Managerii firmei trebuie sa se asigure ca echipa care realizeaza managementul riscului este competenta si a gasit o cale de mijloc intre tehnicizarea excesiva a procesului si actiunea pe baza de intuitie.