Analiza riscului la nivelul intreprinderii

ANALIZA RISCULUI LA NIVELUL INTREPRINDERII

Asupra riscului scaderii profiturilor intreprinderii influenteaza o componenta macroeconomica, respectiv mediul economic local, regional si global in care aceasta isi desfasoara activitatea, dinamica sectorului de activitate si segmentul de piata detinut, impactul politicilor economice, monetare si fiscale, la care se adauga o componenta microeconomica reprezentata de politicile investitionale si de finantare stabilite la nivelul intreprinderii, precum si deciziile legate de administrarea curenta a afacerii de catre manageri. Actiunea factorilor de risc asupra activitatilor curente de exploatare, investitii si finantare desfasurate la nivelul intreprinderii determina variabilitatea profitului. Managerii financiari sunt interesati sa evite realizarea unei rentabilitati mai mici decat cea asteptata de actionari, prin identificarea si eliminarea surselor de risc. In acest scop acestia analizeaza:

Riscul de exploatare (economic);

Riscul financiar;

Riscul de faliment.

Riscul de exploatare

Riscul de exploatare reflecta fluctuatia rezultatului exploatarii determinata de cifra de afaceri, nivelul preturilor, structura costurilor in raport cu volumul de activitate. Riscul de exploatare depinde in special de nivelul cheltuielilor fixe, fiind mult mai bine absorbit de o cifra de afaceri mai mare. Analiza operativa a riscului de exploatare pleaca de la analiza corelatiei Cost-Volum-Profit sau a pragului de rentabilitate.

Pragul de rentabilitate si riscul de exploatare

Pragul de rentabilitate, numit si cifra de afaceri critica sau punctul mort operational reflecta acel nivel al cifrei de afaceri care acopera integral cheltuielile de exploatare si deci rezultatul obtinut este nul.

Daca plecam de la ipoteza liniaritatii cifrei de afaceri pe intreaga perioada analizata, atunci profitul inregistrat de intreprindere este nul, cand incasarile din vanzarea productiei (pxQ) sunt egale cu costurile totale (CT). Astfel, avem:

CA = p x Q

p x Q = CT (1)

unde:

CA = cifra de afaceri

p = pret de vanzare unitar

Q = volumul fizic al vanzarilor

CT = costurile totale: Cf + Cv

CF = costuri fixe (amortizare, chirii, asigurari, etc.) care pe termen

scurt sunt constante in raport de fluctuatia volumului productiei.

Exceptiile sunt legate de modificari ale regimului de amortizare,

preturilor, etc.

CC = costuri variabile (materiale, fluide energetice, salarii, etc) care

sunt dependente de volumul productiei

Daca egalitatea de mai sus se imparte la cantitatea de productie, obtinem:

                         (2)

Deci, se poate spune ca, in pragul de rentabilitate, unde profitul este nul, pretul de vanzare al produsului este identic cu costul total mediu.

Determinarea pragului de rentabilitate se poate face, dupa caz, in unitati fizice, valorice sau in numar de zile, pentru un singur produs sau pentru intreaga activitate a intreprinderii.

Pragul de rentabilitate in unitati fizice in cazul intreprinderilor monoproductive (care produc un singur produs), se calculeaza pornind de la ipoteza unui cost variabil unitar (cv) constant in raport cu cresterea volumului productiei. Aceasta inseamna ca, indiferent de volumul fizic al productiei vandute (Q), costurile variabile pe unitatea de produs sunt constante, variind in schimb volumul total al acestora (CV).

CV = cv x Q                                  (3)

Totodata, se porneste de la ipoteza constantei pretului unitar de vanzare (p) indiferent de volumul productiei fizice vandute (Q). Cu alte cuvinte, piata absoarbe toata productia la acelasi pret.

CA = p x Q                                   (4)

In conditiile restrictiilor formulate pragul de rentabilitate reprezinta volumul fizic al productiei vandute CA care acopera totalul costurilor (fixe + variabile: CT = CV + CF), iar rezultatul exploatarii este nul (Re = 0) si se determina conform relatiei:

CA = CT si Re = 0

CA = CV + CF

p x Q = cv x Q + CF

p x Q - cv x Q = CF       

        (5)

unde:

Q_PR = volumul fizic al productiei vandute pentru a atinge pragul de

rentabilitate;

p - cv = mcv = marja unitara a cheltuielilor variabile sau marja bruta

de acumulare pe unitatea de produs.

Pentru a determina pragul de rentabilitate in unitati valorice, in cazul intreprinderilor monoproductive se inmulteste pragul de rentabilitate in volum (Q_PR) cu pretul de vanzare unitar (p):

unde:

(rata marjei asupra costului variabil unitar)

(6)

sau:

(7)

Conform ultimei formule de calcul, pragul de rentabilitate reprezinta valoarea cifrei de afaceri pentru care suma cheltuielilor fixe este egala cu marja absoluta asupra costului variabil.

Pragul de rentabilitate valoric, pentru intreaga productie la intreprinderile care produc si comercializeaza o gama variata de produse are urmatoarea formula:

(8)

unde:

MCV% - rata marjei asupra cheltuielilor variabile totale

Pragul de rentabilitate pentru intreprinderile din sectorul distributiei cu ridicata sau cu amanuntul se determina astfel:

                              (9)

unde:

= rata medie a marjei comerciale

= rata medie a cheltuielilor de circulatie variabile

1.2. Indicatorii de pozitie si pragul de rentabilitate

Managerii intreprinderii sunt interesati sa cunoasca capacitatea acesteia de a se adapta la dinamica cererii prin modificarea productiei pe seama capitalului uman si tehnic disponibil plecand de la structurile organizatorice existente. Daca se are in vedere abaterea dintre cifra de afaceri de referinta si cea care corespunde nivelului critic, atunci managerii pot calcula riscul de exploatare recurgand la indicatori de pozitie fata de pragul de rentabilitate, respectiv:

q    Gradul de flexibilitate absolut (intervalul de siguranta):

GR_flexA = CA_ef -CA_PR (10)

q    Gradul de flexibilitate relativ sau coeficientul de volatilitate: GR_flexR %= (11)

unde:

CA_ef = cifra de afaceri efectiva

Proiect: Analiza productiei exrcitiului Proiect: CALIVITA INTENATIONAL - obiectivele firmei Calivita International

CA_PR = cifra de afaceri in pragul de rentabilitate

Sub forma relativa, acesta exprima sau avertizeaza ce reduceri ale vanzarilor efective sunt posibile pana la atingerea nivelului critic mort.

1.3.Riscul de exploatare (levierul exploatarii)

Riscul de exploatare poate fi pus in evidenta cu ajutorul levierului de exploatare l_e(1), care masoara sensibilitatea rezultatului exploatarii (si deci a pierderilor posibile sau castigurilor) la variatia cifrei de afaceri. Acesta are la baza repartitia cheltuielilor intreprinderii in fixe sau structurale si variabile sau operationale.

= (12)

unde:

D Re = variatia rezultatului exploatarii

D CA= variatia cifrei de afaceri

unde:

m - reprezinta coeficientul cheltuielilor variabile in totalul C.A.

m = CV/CA

1-m = Kmcv = coeficientul asupra cheltuielilor variabile

Re = CA - (CV+CF) = CA - mCA - CF = CA (1-m) - CF

Re = CA(1-m) - CF

unde: CF = 0

dar

In final, relatia de calcul devine:

= (13)

Aceasta relatie dovedeste dependenta riscului de exploatare (economic) de variatia cifrei de afaceri si de pozitia ei fata de pragul de rentabilitate. Cu cat cifra de afaceri realizata este mai indepartata de pragul de rentabilitate, cu atat indicatorul de pozitie relativ si absolut este mai mare, cu atat levierul de exploatare este mai mic, iar intreprinderea mai putin riscanta. In apropierea pragului de rentabilitate, levierul de exploatare este mai ridicat, iar riscul de exploatare sporit.

In conformitate cu analiza cost-volum-profit, l_e(1) poate fi determinat in functie de marja asupra cheltuielilor variabile unitare (mcv) si de volumul de activitate(Q):

(14)

O valoare supraunitara a acestui coeficient evidentiaza faptul ca o crestere cu un leu a vanzarilor determina o crestere mai mare (de un leu) a rezultatului exploatarii, deci un efect favorabil. Efectele nefavorabile apar atunci cand, la o crestere cu o unitate a volumului de vanzari, rezultatul sporeste cu mai putin.

Re = (p-cv) x Q - CF

Re = (p-cv) x Q, deoarece CF = 0 (CF = constant)

(15)

MCV = marja absoluta asupra cheltuielilor variabile totale.

Deci:

(16)

Din aceasta relatie rezulta ca pentru un anumit nivel de productie dat (aceeasi CA), levierul exploatarii este mai mare cu cat cheltuielile fixe sunt mai mari.

O intreprindere care are cheltuieli fixe mai mari este mult mai riscanta si mai putin flexibila la modificarile pietei. Astfel, intreprinderea trebuie sa ofere actionarilor o rentabilitate financiara mai ridicata: rentabilitatea economica plus o prima de risc.

In concluzie, levierul exploatarii este determinat atat de marimea cheltuielilor fixe, cat si de pozitia cifrei de afaceri realizata, fata de pragul de rentabilitate.

2. Riscul financiar

Riscul financiar poate fi de asemenea pus in evidenta cu ajutorul unui coeficient numit levierul financiar l_f(2), care exprima sensibilitatea rezultatului curent inainte de deducerea impozitului pe profit (Ri), la o modificare prealabila a rezultatului exploatarii (Re).

                                 (17)

unde:

Ri = Re - (Vfin - Chfin)

Ri = Re

Riscul global

Cunoasterea pragului de rentabilitate da posibilitatea stabilirii obiectivului minim de realizat (C.A.min) pentru care intreprinderea este profitabila. Riscul global al intreprinderii pe care si-l asuma actionarii sau asociatii, evidentiat ca sensibilitate a rezultatului net in raport cu valoarea cifrei de afaceri CA, se exprima sub forma coeficientului de elasticitate global (L_g), determinat ca produs a trei indicatori:

levierul de exploatare           care exprima riscul economic, intrucat este de

natura comerciala

levierul financiar care este influentat de structura de finantare

coeficientul de elasticitate a rezultatului net la variatia rezultatului curent care reflecta sensibilitatea rezultatului net (Rn: rezultat curent inainte de impozit Ri - impozit pe profit) la fluctuatia rezultatului curent inainte de impozit (Ri).

unde: i - cota de impozit pe profit

Se poate constata ca l_ce(3) nu influenteaza levierul global.

Levierul global sau coeficientul de elasticitate global este dat de produsul celor trei indicatori:

                               (18)

Intrucat l_ce(3) = 1, levierul global (Lg), reflecta efectul combinat al levierului exploatarii si al levierului financiar. Coeficientul de elasticitate global (levierul global), reflecta efectul activitatii de exploatare si al activitatii financiare, punand in evidenta impactul celor doua categorii de costuri fixe (structurale si financiare) asupra transformarilor cifrei de afaceri in profitul curent (inainte de impozitare):

Lg = l_e(1) x l_f(2)

respectiv:

     (19)

Luarea in calcul a cheltuielilor financiare, care la un nivel dat de activitate (alocare de capital imprumutat) au fost considerate ca avand un caracter constant (fix), conduce la determinarea unui prag de rentabilitate global, conform relatiei:

                (20)

In consecinta, indicatorul de pozitie al riscului intreprinderii in raport cu pragul de rentabilitate global, se stabileste astfel:

Pozitia relativa fata de       (21)

Cresterea levierului global determina sporirea riscului. Analiza expunerii la risc a intreprinderii permite selectarea surselor de finantare in vederea sustinerii cresterii economice, intrucat pragul de rentabilitate global face legatura intre strategia comerciala si cea financiara. Daca intreprinderea se afla intr-o situatie dificila, strategia financiara ce trebuie adoptata consta in reducerea pragului de rentabilitate, prin cresterea capitalurilor proprii in scopul finantarii investitiilor si renuntarea la contractarea de noi credite, care crescand nivelul cheltuielilor fixe, cu cuantumul dobanzilor, majoreaza pragul de rentabilitate.

4. Riscul de faliment

Atunci cand printr-o hotarare judecatoreasca se constata ca intreprinderea nu mai poate sa-si onoreze obligatiile fata de creditori atunci aceasta este declarata in stare de faliment. O retrospectiva succinta a cauzelor care conduc spre starea de faliment scoate in evidenta faptul ca unele sunt legate de mediul concurential extern in care aceasta actioneaza iar altele de managementul deficitar. Analizate prin prisma naturii cauzele care conduc spre faliment privesc:

managementul defectuos (incapacitatea adaptarii rapide la noile conditii aparute pe piata, administrarea necorespunzatoare a capitalurilor proprii si imprumutate, etc);

reducerea volumului de activitate (datorita cresterii concurentei, scaderii competitivitatii, pierderii unor clienti importanti);

reducerea rentabilitatii (costuri fixe, financiare si salariale excesive, cresterea preturilor materiilor prime concomitent cu rigidizarea preturilor de vanzare, etc);

probleme la nivelul trezoreriei ( dificultatea contractarii de noi credite, contractia creditului furnizori si extensia creditului clienti, falimentul clientilor, cresterea nejustificata a stocurilor, etc)

Analiza lichiditatii si a echilibrului financiar ofera informatii asupra performantelor trecute si in masura mai redusa permit estimarea riscului producerii starii de faliment. Recent au fost create modele nestatistice de estimare care iau in considerare o serie de factori nefinanciari, considerati ca influenteaza performantele unei intreprinderi (managementul, cultura organizationala, etc.). Anterior, pe baza unui ansamblu de rate financiare au fost concepute o serie modele predictive a starii de faliment bazate pe metoda scorurilor.

Intrebari de autoevaluare

Cum poate fi determinat riscul de exploatare?

Cu poate fi cuantificat riscul financiar?

In ce consta riscul de faliment?

Studiu de caz rezolvat

Sa se determine punctul de echilibru, cantitativ si valoric, cunoscand:

- costurile totale fixe (Kft) = 10.800.000 lei

- pretul de vanzare unitar (p) = 5.000 lei

- costul variabil unitar = 2.600 lei

- vanzari efective (V_ef/D_ef) = 80.000.000 lei

Cat trebuie sa vanda societatea comerciala pentru a obtine un profit brut (pr.br.) in valoare de 12.000.000 lei?

Care este marimea gradului de flexibilitate relativ pentru vanzarile care determina un profit brut de 12.000.000 lei?

Rezolvare:

ca = p - k_v = 5.000 - 2.600 = 2.400

buc.

Dupa cum se poate observa la un volum al vanzarilor de 80.000.000 intreprinderea se afla in zona de profit deoarece.

Pentru a obține un profit de 12.000.000 valoarea vanzarilor peste punctul de echilibru(Qs) este:

astfel avem:

Q_efv = Q_ev + Q_sz = 21.000.000+25.000.000 = 46.000.000

GR_flexR %= =

Deci, se poate spune ca vanzarile pot sa scada cu 54,34% pana sa se atinga pragul de rentabilitate.

Bibliografie:

1. Anghel, I. - Analiza discriminanta. Concept si utilitate, in Finante, banci, asigurari, nr. 2 /1999

2. Arnold,G., Corporate Financial Management, Financial Times, Pitman Publishing, London, 1998

3. Asch,D., Roland,G. - Financial Planning, Kogan Page Limited, London, 1996     

4. Bailesteanu,G. - Diagnostic, risc si eficienta in afaceri, Ed. Mirton, Timisoara, 1998.

5. Brealey,R.H - Does dividend policy matter; 'The Revolution in corporate Finance',Oxford, 1986

6. Bodie,Z., Merton,R.C. - Finance, Preliminary Edition, Prentice Hall Inc, New York ,1998

7. Bodie,Z., Merton,R.C. - Finance, First Edition, Prentice Hall Inc, New York, 2000

8. Cohen, E. - Analyse financiere, Ed. Economica, Paris, 1991.

9. Collase, B - Gestion financiere de l'entreprise, Presses Universitaires de France, Paris, 1988

10. Conso, P - La gestion financière de l'entreprise, Dunod, Paris, 1987

11.Conso, P. - Gestion financiere de l'entreprise, Ed. Dunod, Paris, 1991

12.Corduneanu, C. - Piete de capital. Teorie si practica, Ed. Mirton, Timisoara, 2006

Corduneanu,C. Murgea, A - Gestiunea financiara a intreprinderii, Editura Universitatii de Vest, Timisoara, 2007

14.Corduneanu, C. - Piete de capital. Teorie si practica, editia a II-a, Editura Mirton, Timisoara, 2009

15.Cristea,H., Stefanescu,N. -Gestiunea financiara aintreprinderii, Ed. Mirton, Timisoara,1997.

16.Cristea,H.,Pirtea, M.. - Finantele intreprinderii.(Studii de caz), Ed. Mirton, Timisoara,1999.

17.Cristea,H., Talpos,I.,Cosma, D. - Gestiunea financiara a intreprinderilor, Ed. Mirton,Timisoara,1998

18.Cristea,H, Talpos,I., Corduneanu,C., Labunet,A., Pirtea,M. - Gestiunea financiara a societatilor comerciale, vol I, Editura Mirton, Timisoara, 2001

19.Cristea,H., Talpos,I., Corduneanu,C., Labunet,A., Pirtea,M. - Gestiunea financiara a societatilor comerciale, vol.II, Editura Mirton, Timisoara, 2001

20.Cristea,H., Talpos, I., Corduneanu,C., Labunet,A, Pirtea,M. - Gestiunea financiara a societatilor comerciale, vol III, Editura Mirton, Timisoara, 2001

21.Cristea,H., Talpos, I., Corduneanu,C., Labunet,A, Pirtea, M. - Gestiunea financiara a societatilor comerciale, vol IV, Editura Mirton, Timisoara, 2001

22.Cristea,H., Talpos,I., Corduneanu,C., Labunet,A., Pirtea,M. - Gestiunea financiara a societatilor comerciale, Caiet de studiu si evaluare, vol.I, Editura Mirton, Timisoara, 2001

23.Cristea,H., Talpos,I., Corduneanu,C., Labunet,A., Pirtea,M. - Gestiunea financiara a societatii comerciale, Caiet de studiu si evaluare, vol.II, Editura Mirton, Timisoara, 2001

24.Dragota, V., Ciobanu,A., Obreja,L. Dragota, M.,- Management financiar vol. I Analiza financiara si gestiunea financiara operationala, Editura Economica, Bucuresti, 2003

25.Dragota, V., Ciobanu,A., Obreja,L. Dragota, M, - Management financiar vol. II Politici financiare de intreprindere, Editura Economica, Bucuresti, 2003

26. Fama,E.F, French,K.R - The cross - section of expected stock returns, Journal of Finance, nr.47/1992, London

27..Halpern, P. Weston J. F., Brigham, E. F. - Finante manageriale, Editura Economica, Bucuresti, 1998

28. Hoanta,N.- Capitalul firmei, Ed.Tribuna Economica, Bucuresti, 1998

Keiser, Anne-Marie - Gestion financiere, Ed. ESKA, Paris 1993.

Kolb,W.R. - Financial Management , Prentice Hall, London, 1997

Langlois, G. ,Mollet, M. Gestion financière, Ed. Foucher, Paris, 1995

32. Mayo,H.B - Financial institutions, investments and management, editia aVI-a, The Dryden Press, 1998

33. Manolescu,Gh. - Managementul financiar, Ed. Economica,Bucuresti, 1995.

34. McLaney,E.J. - Business Finance.Theory and Practice, Pitman Publishing, London, 1997

35. Murgea,A. - Piata de capital. Finantare. Plasament. Protectie, Editura Universitatii de Vest, Timisoara, 2004

36. Niculescu,M.- Diagnostic financiar, vol. 2, Editura Economica, Bucuresti, 2003

37. Pike,S., Neale,C. ­ Corporate finance and investment, Chapman & Hall, London, 1995

38. Pringle,J.,Harris,R.S. - Esentials of Managerial Finance, Glenview, London, 1984

39. Robinson,S. -Management financiar, Editura Teora, 1997

40. Rosenberg,B., Rudd,A. -The Corporate Uses of Beta, in The Revolution in Corporate Finance , editata de J.M.Stern si D.H.Chew, New York,1992

41. Roux, D. - Analyse economique et gestion de l'entreprise, Ed.

Litec, Paris, 1992

Samuels,J.M., Wilkes,F.M, Brayshaw,R.E, - Management of Company Finance, Fifth Edition, Chapman & Hall , London, 1993

Stancu,I.- Finante, editia a III-a, Editura Economica, Bucuresti, 2002

Stancu I.(coordonator) si altii, Finante vol. II Investitii directe si finantarea lor, Editura Economica, Bucuresti, 2003

Stancu, I. (coordonator) si altii, Finante vol. III Gestiunea financiara a intreprinderii, Editura Economica, Bucuresti, 2003

46. Solnik, B. - Gestion financière, Ed. Nathan, 1994

Toma, M. ,Alexandru, F.- Finante si gestiune financiara de intreprindere, Ed. Economica, Bucuresti, 1998