Rezolvarea creativa a problemelor in echipa

REZOLVAREA CREATIVA A PROBLEMELOR IN ECHIPA

1. Etape in rezolvarea creativa de probleme

Creativitatea de grup se refera la generarea noului prin interactiune in cadrul unui grup de persoane. Rezultatele creativitatii de grup se finalizeaza in inovatii, inventii comune sau in solutii la problemele complexe sociale, la evenimente sau relatii umane care nu comporta solutii unice.

Rezolvarea problemelor mai putin structurate presupune gandirea "laterala", care incurajeaza identificarea si punerea unor noi probleme si, implicit, gasirea unor noi solutii. In aceste cazuri se valorifica creativitatea, abilitatea si capacitatea managerilor de a prevedea si genera idei.

Rezolvarea problemelor implica 4 stadii bine definite: explorarea problemelor, generarea alternativelor, selectarea unei optiuni si implementarea acesteia.

Explorarea

Clarificarea si investigarea unei probleme constituie, probabil, cea mai importanta etapa in rezolvarea acesteia. De obicei, membrii echipei incep sa caute solutii inainte de a clarifica, analiza sau redefini problema insasi.

Aceasta etapa se refera la concentrarea asupra scopului sau analiza detinatorilor de interese.

Ideatia

Daca se reuseste impiedicarea incercarilor de a oferi solutii in prima etapa, pasul urmator consta in propunerea diverselor modalitati de a rezolva problema. Atunci cand iau o decizie, echipele cauta in general sa iasa dintr-un impas. Daca cineva emite o idee care este preluata imediat, trebuie facute modificarile de rigoare.

Studiile legate de rezolvarea problemelor arata ca cea mai buna metoda este sa incepem cu generarea solutiilor posibile. In aceasta etapa, atmosfera de siguranta creata prin sustinerea verbala a inovatiilor este deosebit de importanta pentru promovarea increderii.

Selectia

In continuare, scopul este acela de a sustine o controversa constructiva pentru identificarea unei solutii adecvate. Este recomandabila o atitudine critica, dar pozitiva si incurajatoare.

Daca in a doua etapa s-au obtinut mai multe raspunsuri, vor trebui alese 3 sau 4 care par mai potrivite; este important sa nu optam doar pentru cele obisnuite; cel putin o propunere trebuie sa sugereze o noua modalitate de a aborda problema. Sedinta de brainstorming negativ este indicata pentru orice idee. Brainstorming-ule negativ contribuie la descoperirea dezavantajelor in mod constructiv si la remedierea lor prin modelarea propunerilor. Echipa nu trebuie sa aleaga o solutie doar pentru ca e o solutie, ci pentru ca este cea mai buna.

Implementarea

Urmand cu seriozitate primele trei etape, echipa va realiza faptul ca implementarea este pasul cel mai simplu si mai profitabil al rezolvarii problemelor.

Pe parcursul acestei etape, membrii trebuie sa abordeze dificultatile care apar si sa fie pregatiti pentru a modifica corespunzator modul de aplicare a solutiilor identificate.

In etapa implementarii, inovatorul trebuie sa obtina sprijin referitor la resurse, timp si cooperare din partea persoanelor din afara grupului care ar putea influenta eficienta procesului de aplicare.

Metodele si tehnicile creative sunt utilizate in scop pragmatic (de rezolvare efectiva a unei probleme intr-un mod mai original) si educativ, de dezvoltare a aptitudinilor persoanei, aptitudini care participa la procesul de solutionare creativa.

In pofida prejudecatii ca metodele si tehnicile creative intervin doar in etapa de generare, de producere a ideilor, acestea sunt utilizabile in toate stadiile procesului de rezolvare creativa a situatiilor cu care ne confruntam, incepand cu depistarea si definitivarea formularii problemei si terminand cu strategia de implementare a solutiei.

Tehnicile creative ofera noi modalitati de abordare a problemelor cu care se confrunta grupul si aduc alternative neobisnuite pentru strategiile deja existente, care vizeaza acceptarea provocarilor.

Iata cateva dintre aceste tehnici[1]:

Brainstorming-ul clasic

In cadrul acestei tehnici, membrii grupului emit cat mai multe idei, scopul fiind acela de a obtine un numar mare de propuneri, fara a se preocupa de calitatea lor.

Participantii accepta sugestiile, retinandu-si criticile si incearca sa le utilizeze pentru a genera noi idei - asa-numitul fenomen de "parazitare".

Sunt cunoscute mai multe modalitati de obtinere a ideilor si solutiilor intermediare care conduc la solutia finala:

progresiv - liniara, care presupune o succesiune de rationamente, astfel incat fiecare idee genereaza o alta;

analitica, care presupune o analogie, o confruntare permanenta a ideilor si o analiza individuala a lor fara evaluare, in care se accepta toate ideile, chiar si cele neobisnuite sau absurde;

mixta, reprezentand o combinatie a primelor doua.

Proiect: Infiintarea filialelor si sediilor secundare ale societatii comerciale pe actiuni Lucrare: Analiza rentabilitatii

Aceasta metoda are ca punct de plecare rezultatul studiilor de psihologie sociala diferentiata si porneste de la urmatoarele idei fundamentale[2]:

fiecare individ normal este apt de creativitate in masura in care nu este inhibat de atitudinile reprobative ale celorlalti membri ai grupului si in masura in care atomosfera care creaza in grup il lasa sa fie spontan;

prin intermediul discutiilor in grup, ideile se amplifica si se imbogatesc continuu, fara a avea o paternitate precisa, ele fiind o emanatie a intregului grup;

Regulile acestei metode sunt:

cantitatea genereaza calitatea, deci cu cat numarul de idei va fi mai mare, probabilitatea de a gasi idei valoroase va fi mai mare;

orice critica este interzisa;

separarea momentului emiterii ideilor de evaluarea lor critica;

stimularea asociatiei de idei pe baza celor exprimate de altii;

imaginatia, chiar absurda, este binevenita.

Varianta scrisa a brainstorming-ului

Aceasta tehnica este o varianta a brainstorming-ului clasic, care are in vedere competenta superioara a indivizilor fata de grupuri la sedintele de brainstorming, rezultatul fiind generarea unui numar mare de idei intr-o perioada de scurta de timp.

Membrii echipei stau la o masa rotunda, avand in fata cateva pagini albe pentru notarea ideilor. Dupa ce scriu 10-15 idei, persoanele pun hartiile in mijloc. Apoi, fiecare va nota sugestiile pe paginile colegilor. Sunt indemnati in special sa paraziteze propunerile celorlalti.

Metoda este utila atunci cand membrilor le este greu sa gandeasca impreuna de la inceput. Ideile notate pe hartie pot circula si pot fi dezvoltate pe parcursul mai multor zile.

O varianta productiva a tehnicii amintite implica utilizarea retelelor de calculatoare.

Brainstorming-ul in retea (brain-netting) presupune crearea unui fisier la care au acces toti utilizatorii. Problema in discutie apare sub forma unui titlu in fisierul respectiv si toti membrii introduc idei sau sugestii legate de propunerile colegilor. Astfel, indivizii pot comunica si la distanta; mai mult, toti au acces la rezultatele procesului.

Aceasta varianta a brainstorming-ului are cateva avantaje :

este mai profund decat brainstorming-ul oral;

indraznesc si cei timizi;

se respecta ritmul celor lenti, care au posibilitatea sa participe la acesta actiune de grup.

Brainstorming-ul negativ

Brainstorming-ul negativ este utilizat mai ales ca o strategie de a promova concentrarea asupra sarcinii si gandirea critica in echipa. Este util pentru verificarea unei propuneri noi sau pentru evaluarea tacticilor, practivilor sau a obiectivelor deja existente (West,1996, 1997).

Urmarirea scopului

Aceasta metoda poate fi folosita in etapa explorarii si clarificarii problemelor, implicand examinarea si evaluarea critica a scopurilor propuse. Este utila, de asemenea, la reexaminarea modului in care sunt definite problemele si ideile. Mai mult, ea este esentiala pentru a incuraja membrii sa identifice si sa cerceteze ipotezele principale care sunt deseori preluate fara discernamant.

Abordarea in discutie duce la conceperea unui numar mult mai mare de scopuri decat cel stabilit initial de echipa. Formularile de tipul "as vrea sa" si "cum sa", care preceda enuntarea obiectivului, ajuta la clarificarea acestuia.

Tabelul de elemente

Se refera la descompunerea unei probleme in mai multe elemente sau componente, organizandu-se un brainstorming pentru fiecare si alegandu-se apoi ideile care par mai promitatoare sau mai creative, in vederea propulsarii echipei.

Un astfel de tabel ne ofera intr-un timp foarte scurt un numar mare de variante de rezolvare, insa metoda este aplicabila doar in cazul in care avem de-a face cu o problema care poate fi divizata in mai multe elemente.

Exemplu

Echipa trebuie sa lanseze o idee pentru organizarea unui eveniment social nou, care sa-i faca pe oameni sa se simta bine in afara serviciului.

Elementele acestei probleme pot fi urmatoarele: persoanele care vor participa, locul in care se va organiza evenimentul, activitatile care se vor desfasura, timpul si scopul intrunirii. Apoi, grupul genereaza idei pentru orice tema sau componenta in parte.

Urmatoarea etapa presupune alegerea ideilor mai neobisnuite din numeroasele combinatii posibile, generate de tabelul de elemente.

Analiza detinatorilor de interese

Este vorba despre analiza propunerilor de schimbare sau a obiectivelor echipei din perspectiva celor afectati direct de activitatea grupului. Poate oferi sfaturi utile in privinta modificarii adecvate a sugestiilor de schimbare sau a scopurilor echipei.

Modelul Osborn pleaca de la premisa ca potentialul de creativitate si inovare al indivizilor si grupurilor este ingradit de diferite imprejurari. Modelul isi propune sa deblocheze acest potential si sa prescrie procedurile de stimulare pas cu pas a ideilor creativ-inovative[4].

Procesul creativ de rezolvare a problemelor decizionale este menit sa favorizeze desfasurarea elementelor cheie ale procesului decizional: definirea problemei decizionale, productia de idei si elaborarea solutiei.