Politici de distribuție a dividendelor

Politici de distribuție a dividendelor

Distribuirea de dividende este justificata de interesul actionarilor de a-si recupera capitalul investit in momentul subscrierii sau cumpararii actiunilor. In acelasi timp cointereseaza actionarii in directia pastrarii pozitiei investitionale detinute. Analiza comportamentului actiunilor pe piata bursiera reflecta legatura existenta intre nivelul profiturilor realizate, politica de distribuire a dividendelor si pretul actiunilor. Atunci cand investitorii din piata asteapta cresterea dividendelor ce vor fi distribuite dupa data de referinta de catre o anumita intreprindere, pretul actiunilor respective creste. Practic dividendele joaca rolul de semnal al performantelor pe care actionarii le asteapta. Ori, este stiut faptul ca acestia sunt interesati de incasarea de dividende, dar si, de obtinerea unor castiguri pe seama cresterii pretului actiunilor detinute.

Doar daca investitorii ar avea un comportament perfect rational, acestia ar putea sa acorde prioritate finantarii proiectelor investitionale pe seama profiturilor realizate, dar si de aceasta data cu conditia ca rentabilitatea profitului reinvestit sa fie superioara rentabilitatii pe care ar putea sa o obtina prin plasarea dividendelor incasate in conditii de risc egal. Daca facem abstractie de controversele legate de o distribuire minimala, maximala sau nula a profitului se impune a ne opri atentia asupra principalelor politici de distribuire a dividendelor existente in practica.

Politica dividendului stabil presupune mentinerea dividendelor la nivelul anterior sau asigurarea unei cresteri anuale constante a acestuia, cu o rata "g" constanta, indiferent de variatiile marimii profitului. Mentinerea unei cresteri constante se intemeiaza pe prudenta managerilor, care se straduiesc sa evite schimbarile mari sau fluctuatiile in politica dividendelor de la o perioada la alta. De asemenea, se are in vedere evitarea reducerii dividendelor, intrucat unii investitorii pot interpreta aceasta reducere ca un semnal al faptului ca intreprinderea se confrunta cu unele probleme serioase, avand un efect nefavorabil asupra pretului actiunilor. In cadrul acestei politici, marimea dividendului "D", pentru anul curent "t", este in functie de dividendul "D₀" distribuit in anul anterior "t-1":

                                           (4.1)

Luand in considerare rata cresterii anuale "g" a dividendelor, modelul cresterii constante a dividendelor este urmatorul:

                           (4.2)

Politica de participare directa se intemeiaza pe asigurarea unei rate "d", relativ constante, de distribuire a dividendelor din profitul net per actiune (PPA),  astfel ca dividendul per actiune (DPA) este dat de relatia:

(4.3)

Intrucat marimea dividendului distribuit este dependenta de marimea profitului net obtinut, prin rata "d", actionarii au o cota de participare directa la profitul intreprinderii.

Proiect: Analiza productiei exrcitiului Proiect: CALIVITA INTENATIONAL - obiectivele firmei Calivita International

5. Gradul de indatorare  

Aceasta modalitate de exprimare a gradului de indatorare prezinta avantajul ca ofera informatii cu privire la proportia in care valoarea totala a intreprinderii se imparte intre actionari si creditori.

In practica, in opinia autorilor citati, cele mai folosite modalitati de analiza a gradului de indatorare a capitalului sunt :

(11.6.)

(11.7.)

(11.8.)

(11.9.)

II. Gradul de indatorare al profitului

Politica dividendului rezidual are in vedere plata de dividende numai daca profitul net disponibil este mai mare decat necesarul de capital pentru finantarea investitiilor considerate oportune de managerii intreprinderii. In acest caz, se porneste de la idea ca noile proiecte de investitii vor conduce la cresterea valorii actiunilor si ca actionarii vor fi recompensati, in primul rand, prin castigurile rezultate din cresterea valorii actiunilor si numai in al doilea rand, prin dividendele distribuite.

Asa cum a rezultat din consideratiile anterioare, politica dividendului rezidual este viabila doar in cazul in care rentabilitatea scontata a proiectelor de investitii (r) este mai mare decat costul mediu ponderat al capitalului intreprinderii (k)[1]. In acest caz, nivelul maximal al pretului actiunilor se obtine in cazul reinvestirii integrale a profitului net, insa, datorita preferintei actionarilor riscofobi pentru dividendele curente sunt si intreprinderi cu oportunitati importante de investitii care nu practica aceasta politica de dividend. Potrivit unor observatii empirice, platile neregulate de dividende implicate de aceasta politica determina practicarea sa indeosebi de catre intreprinderile aflate intr- operioada de crestere rapida.

Politica primului dividend si a supradividendului reprezinta un compromis intre politica dividendului stabil si politica de participare directa (cu o rata constanta de plata a dividendelor), prin care se urmareste flexibilizarea politicii de finantare a intreprinderii, precum si asigurarea investitorilor ca pot conta in fiecare an pe un dividend minim. Potrivit acestei politici, marimea dividendului este fixata prin statut la un nivel minim garantat, care este numit "primul dividend" (sau dividendul statutar) si se distribuie regulat, chiar si in anii mai putin prosperi, in functie de numarul actiunilor emise si vandute. In anii cu profituri in crestere, "primul dividend" este suplimentat prin plata unui "supradividend" (sau dividend suplimentar), cu implicatii favorabile viitoare asupra pretului actiunilor si asupra interesului actionarilor.