Particularitati ale analizei diagnostic

Particularitati ale analizei diagnostic

Analiza diagnostic a devenit un termen managerial la moda in Romanai in cursul acestor ultimi ani; initierea unor actiuni mixte, incheierea sau reinnoirea contractelor manageriale, acordarea unui imprumut bancar important sau a unei subventii bugetare cunoscute ca fiind doar cateva dintre posibilele obiective carora le pot sluji analizele- diagnostic.

Analiza diagnostic constituie, prin caracterul sau pregnant pre- decizional al recomandarilor ce le furnizeaza, suportul interventii decizionale si actiunilor ulterioare din partea amnagerilor. Intr-o mare masura performantele managementului modern depind de soliditatea principiilor, cunostintelor si practicii dobandite in acest domeniu. De aici si faptul ca intr-o economie puternic- concurentiala in care legile si principiile economice isi spun cuvantul, o conducere performanta, pentru a reusi, are nevoie de un permanent ajutor din partea analizei si diagnosticului in scopul ghidarii deciziilor sale.

Analiza este o metoda de cercetare care are la baza descompunerea unir fenomene sau obiecete in elementele lor componente simple, descoperindu-le astfel structurile, stabilind relatiile de cauzalitate si factorii care le genereaza, evidentiind legile formarii si desfasurarii lor si contribuind astfel la formularea de decizii privind viitorul acestora.

Diagnosticul, prin definitie, presupune cercetarea functionarii sistemului sub raport structural si functional- cauzal si se intemeiaza prin informatia de stare. Prin el se manifesta in mod pregnant sistemul cognitiv cauzal, fara de care explicarea fenomenelor nu este posibila.

Spre deosebire  de audit, care reprezinta o operatie de control post- fatum destinata a verifica conformitatea in raport cu anumite norme de referinta, diagnosticul poseda o dimensiune strategica necaracteristica auditului: este insotit adesea de o modificare a prioritatilor intreprinderii, a structurilor si culturii sale, fiind precedat de analiza si stand la baza tuturor deciziilor tactice si mai ales strategice luate in cadrul unei intreprinderi. Diagnosticul trimite la conceptul de evaluare prin referirile la notiunile de optim si de tinte.

Analiza in dinamica a saraciei, in conditiile inflatiei si ale caderii nivelului general de trai, a impus o adaptare a metodei relative. Astfel, s-a renuntat la determinarea unor praguri anuale din cheltuielile medii de consum ale anului respectiv, deoarece aceasta varianta nu evidentia in termeni reali mutatiile intervenite in timp in nivelul si structura cheltuielilor.

O incidenta mai mica a saraciei se constata in randul populatiei bucurestene, urmata in ordine de cea din vestul si nord-vestul tarii. Mult mai vulnerabili pot fi considerati locuitorii regiunilor din estul tarii, in cazul carora, in mod constant, rata saraciei a fost cu pana la 10 puncte procentuale mai mare decat media nationala. Rata mare a somajului inregistrata in aceste regiuni, preponderenta ocuparii fortei de munca in agricultura sau in industria usoara, rata mare a natalitatii, pot fi considerate cauze ale nivelului scazut al veniturilor populatiei din aceste zone si implicit al gradului mai inalt al saraciei.

Riscul populatiei rurale din zona de est a tarii de a se situa sub pragul de saracie este cel mai ridicat, ponderea saraci atingand 25% in anul 2006. In mediul rural, potentialul agricol al gospodariei (exprimat prin suprafata de pamant de proprietate sau in arenda) influenteaza nivelul de trai al locuitorilor acestor zone. Astfel, cei ce dispun de suprafete mari de pamant (peste 2 ha) pot sa-si asigure o parte din veniturile in bani sau in natura din activitatile agricole desfasurate, saraciei situandu-se in aceste cazuri sub media din mediul rural. Mai defavorizati sunt cei fara pamant sau cu pamant putin.

Relatia dintre marimea gospodariei si incidenta saraciei este evidenta, riscul de a nu putea acoperi cheltuielile i de consum fiind mai accentuat in cazul persoanelor ce apartin gospodariilor numeroase. Aceasta ca faptului ca numai o parte dintre membrii acestor gospodarii sunt persoane active, care participa la formarea veniturilor, ceilalti fiind numai consumatori.

Saracia este una din cauzele principale ale abandonului copiilor, plasarii acestora in institutiile de ocrotire sau pur si simplu ale lasarii lor in strada.

Caracteristicile socio-demografice ale capului gospodariei permit, de asemenea, identificarea disparitatilor existenti intre diferitele categorii de gospodarii. Astfel, statutul ocupational al capului gospodariei, ce influenteaza simtitor nivelul structurii veniturilor disponibile, este un factor important al distributiei saraciei. Cei mai expusi riscului saraciei sunt membrii gospodariilor conduse de someri sau de locuitori ai mediului rural, acestea situandu-se frecvent mult peste rata saraciei la nivel national favorizati din punct de vedere al veniturilor disponibile sunt membrii gospodariilor de patroni, riscul acestora de a se plasa sunt pragul de saracie fiind aproape nesemnificativ. Si gospodariile de pensionari au o situatie cu mult mai buna decat cele de someri sau tarani.

Nivelul de instruire al capului gospodariei constituie un factor semnificativ al saraciei. Gospodariile conduse de absolventi ai invatamantului primar, gimnazial sau profesional se plaseaza in mai mare masura sub pragul saraciei, riscul membrilor acestor categorii de a se situa in categoria celor saraci fiind dublu fata de al celor din gospodariile conduse de persoane cu studii liceale. Cel mai putin afectati de saracie sunt membrii familiilor in care persoana de referinta are studii superioare de lunga sau scurta durata, aproape constant rata saraciei la aceste gospodarii fiind de circa 5-7 ori mai mica decat media pe ansamblu. Aceasta se explica prin influenta exercitata, in principal, de veniturile obtinute de persoanele cu nivel de pregatire superior, chiar daca in prezent o serie de distorsiuni din sistemul de salarizare estompeaza relatia fireasca dintre venituri si pregatirea profesionala.

Structura populatiei sarace. Din analiza structurii populatiei sarace rezulta faptul ca in mod constant locuitorii zonelor rur

In concluzie, putem afirma ca analiza- diagnostic realizeaza un tot unitar care, la nivelul intreprinderii vazute ca sistem, permite factorului de decizie sa-si fundamenteze mai usor optiunile prin completarea analizei cu opusul acesteia - sinteza ( aceasta se refera, in general, la reuniunea partilor, adica examinarea elementelor unui obiect in unitatea sa).

Termenul de analiza- diagnostic a fost preluat din medicina unde semnifica analiza simptomelor si determinarea cauzelor interne sau externe ale unor stari anormale. Intr-un sens mai larg analiza- diagnostic reprezinta un instrument managerial destinat sa realizeze examinarea unui organism economic( unei firme) in vederea identificarii si rezolvarii problemelor cu care aceasta se confrunta. Pentru conducerea firmei, analiza-diagnostic cinstituie astfel un procedeu prin care aceasta este ajutata sa inteleaga trecutul si prezentul si totodata sa determine actiunile de desfasurat in viitor.