Alternative decizionale și politica de investiții

Alternative decizionale și politica de investiții

Investitiile reprezinta un proces de alocare pe termen lung sau/si mediu a capitalului, in vederea formarii, refacerii si dezvoltarii activelor corporale si necorporale ale intreprinderii, precum si pentru formarea portofoliului de active financiare. Prin politica de investitii promovata managerii aloca capital in diferite tipuri de active in scopul obtinerii unei posibile rentabilitati viitoare, care se va inregistra intr-o perioada de mai multi ani.

Alternativele decizionale legate de politica de investitii sunt legate de specializarea si diversificarea activitatii in scopul cresterii valorii intreprinderii. Specializarea necesita realizarea de investitii interne prin  alocari de capitaluri banesti in vederea achizitionarii de active corporale (echipamente, instalatii, cladiri, cresterea stocurilor de materii prime, ambalaje, piese de schimb etc.) si necorporale (brevete, licente, elemente de know-how, programe informatice s.a.) destinate dezvoltarii si modernizarii bazei tehnice de productie si de distributie a produselor, serviciilor si lucrarilor ce fac obiectul de activitate al intreprinderii.

Motivatia realizarii investitiilor de acest gen se intemeiaza pe o  posibila strategie de specializare a productiei/activitatii si de consolidare sau chiar de extindere a pozitiei pe segmentul de piata al produselor, serviciilor sau lucrarilor specifice intreprinderii in cauza. Pastrarea pozitiei concurentiale implica eforturi sustinute si substantiale din partea intreprinderii pentru investitii in activitati de cercetare-dezvoltare, de modernizare a tehnologiilor de productie / servicii / lucrari, vizand extinderea si modernizarea retelei de distributie, precum si pentru specializarea personalului si cresterea nivelului sau de pregatire profesionala.

Diversificarea se realizeaza prin investitii externe constand in cumpararea de participatii la capitalul social al altor intreprinderi, atunci cand rentabilitatea activitatilor interne este mai redusa comparativ cu rentabilitatea unor investitii externe. Investitiile externe poarta numele de investitii financiare si releva mai pregnant conceptul de portofoliu de proiecte de investitii al intreprinderii.

Investitiile interne prin care se aloca capital in scopul dezvoltarii si perfectionarii activitatilor fie cu caracter industrial, fie cu caracter comercial ale intreprinderii trebuie sa asigure obtinerea unei rentabilitati superioare ratei de rentabilitate medii specifice riscului respectivei afaceri. Prin deciziile luate managerii trebuie sa asocieze rentabilitatii estimate, riscul legat de tipul investitiei:

investitii de inlocuire a echipamentelor uzate care nu determina modificari ale tehnologiei de fabricatie si deci au un risc scazut;

investitii de modernizare a echipamentelor existente care determina corectii nesemnificative ale tehnologiei de fabricatie si deci au un risc scazut ;

investitii de dezvoltare care determina extinderea capacitatilor de exploatare, necesitand capital suplimentar financiar si uman, dar si extinderea pietelor de aprovizionare si desfacere. Riscul acestora este mare;

investitii strategice fie introducerea de noi tehnologii, fie realizarea de noi produse, fie crearea de subsidiare in strainatate, fie fuziuni, etc., al caror risc este ridicat.

Intrucat in cazul primelor doua tipuri de investitii riscul este redus, iar rentabilitatea este cunoscuta institutiile de credit acorda finantare in conditii relaxate de dobanda, rambursare si garantare. In schimb, in cazul ultimelor doua tipuri de investitii datorita riscului ridicat si rentabilitatii mai putin certe managerii vor trebui sa se orienteze prioritar spre cresterea capitalurilor proprii si autofinantare, intrucat costul capitalurilor externe este mai ridicat.

Managerii trebuie sa selecteze dintr-o multitudine de proiecte fezabile pe cele care asigura cresterea valorii intreprinderii. Din ansamblul proiectelor fezabile exista proiecte care se exclud reciproc, proiecte independente si respectiv proiecte contingente sau interdependente:

q    Proiectele care se exclud reciproc (mutuallz exclusive projects) reprezinta posibilitatile alternative de investitii, in sensul ca, daca una dintre posibilitati este acceptata, cealalta trebuie respinsa. De exemplu achizitionarea unor motostivuitoare pentru un depozit de marfuri si instalarea unui sistem de benzi rulante pentru acelasi depozit, sunt proiecte care se exclud reciproc, astfel ca acceptarea unuia implica automat respingerea celuilalt;

q    Proiectele independente sunt acele proiecte ale caror cheltuieli impuse de realizarea lor si venituri obtinute din exploatarea obiectivelor finalizate nu au legatura cu cheltuielile si veniturile altor proiecte. Reluand exemplul anterior, mentionam ca, daca intreprinderea are nevoie de un echipament pentru ambalarea marfurilor sale, achizitionarea acestui echipament este absolut independenta fata de achizitionarea motostivuitoarelor sau a sistemului de benzi rulante.

q    Proiectele contingente sau interdependente sunt acele proiecte pentru care alegerea unuia necesita si alegerea celuilalt. Asa, de exemplu, daca un producator de reactivi de laborator analizeaza posibilitatea de a achizitiona o instalatie pentru producerea unor noi reactivi, atunci este necesara si acceptarea unui sistem special de ambalare si etichetare a acestor noi produse. Managerii nu trebuie sa aleaga intre doua proiecte, intrucat aceste proiecte sunt interdependente si, deci se impune combinarea si evaluarea lor ca un singur proiect.       Proiectele de investitii pot fi legate unul de altul si in timp. Astfel prin acceptarea si implementarea unui anumit proiect in perioada prezenta, intreprinderea investitoare poate sa castige o anumita pozitie strategica pe piata, care in viitor sa-i permita implicarea in alte proiecte, care altfel nu ar fi posibil de realizat. De aceea, o analiza corecta a proiectului initial necesita o evaluare a castigurilor viitoare, obtenabile prin aplicarea si a proiectelor contingente cu cel initial.

In conditiile promovarii unei politici adecvate si dinamice de investitii, managerii realizeaza selectia acelor proiecte care maximizeaza valoarea intreprinderii, respectiv averea investitorilor si, efectueaza dezinvestitii legate de activele si activitatile care afecteaza negativ aceasta avere.