Originea și circuitul fluxurilor de numerar

Originea și circuitul fluxurilor de numerar

In conceptul anglo-saxon de cash se includ notiunile de numerar, disponibilitati banesti, lichiditati, trezorerie neta. Cash-ul intreprinderii cuprinde cele mai lichide active monetare si financiare, fiind compus din:

cash-flow-ul efectiv: disponibilitatile banesti si depozitele la vedere             de la banci (numerarul );

cash-flow-ul echivalent: echivalente de numerar[2] reprezentate de investitiile financiare pe termen scurt extrem de lichide (plasamente in active monetare precum certificatele de depozit, biletele de trezorerie si active ale pietei de capital precum obligatiuni, actiuni, derivate financiare) care sunt usor convertibile in sume cunoscute de numerar si care sunt supuse unui risc nesemnificativ de schimbare a valorii. Acestea sunt detinute in scopul indeplinirii angajamentelor in numerar pe termen scurt, prin plasarea excedentelor temporare de trezorerie, desii pot genera castiguri, dar si pierderi.

Gestiunea numerarului si echivalentelor de numerar presupune plasarea excedentului de numerar in echivalente de numerar. In ceea ce priveste fluxurile de trezorerie, acestea exclud miscarile intre elemente care constituie numerar sau echivalente de numerar, intrucat aceste componente fac parte din gestiunea numerarului.

Cash-ul (trezoreria neta) reflecta soldul resurselor financiare disponibile pe termen scurt, iar conform abordarii anglo-saxone cash-flow-ul reflecta variatia trezoreriei nete D TN de la inceputul la sfarsitul exercitiului financiar, determinata de fluctuatia de cash generat de activitatile de exploatare CF expl, investitie CF inv si finantare CF fin :

CF = D TN = CF expl + CF inv + CF fin                              (8.1)

In schimb, in literatura franceza se sustine ca, variabilitatea cash-flow-ul este generat de fluctuatia fondului de rulment net D FRN si fluctuatia necesarului de fond de rulment  D NFR:

CF = D TN = D FRN - D NFR        (8.2)

Determinarea cash-flow-ului fie conform abordarii ango-saxone  (Situatia fluxurilor de trezorerie), fie conform abordarii franceze (Tabloul de finantare) pune in discutie anumite distinctii si interpretari legate de activitatile care il genereaza si impactul decalajelor temporale favorabile sau nu asupra nevoii de fond de rulment necesar pentru asigurarea continuitatii activitatii de exploatare. Intrucat fluctuatia necesarului de fond de rulment este puternic influentata de dinamica cifrei de afaceri, creante si stocuri includerea in cash-flow-ul de exploatare este pe de o parte justificata, desii tot atat de justificata este si, includerea in cash-flow-ul de investitii, intrucat investitiile strategice si de dezvoltare determina achizitii de active fixe, concomitent cu cresterea stocurilor si creantelor.

Cert este ca, fluxurile de numerar sau de cash-flow create de intreprindere in cadrul ciclului de exploatare anterior, alaturi de cele atrase de stakeholderi, sunt utilizate pentru plata materiilor prime, salariilor personalului angajat, serviciilor prestate de diverse entitati, contributiilor obligatorii stabilite de administratiile publice. Produsele realizate si serviciile prestate prin vanzare sunt incasate fie in numerar, fie vandute pe credit, iar creantele intreprinderii se transforma ulterior in numerar. Practic, fluxurile de numerar se transforma in elemente materiale destinate bunei desfasurari a activitatii de exploatare, iar ulterior revin la forma lichida initiala. La randul lor, activele imobilizate determina reduceri de numerar, iar recuperarea acestuia se realizeaza prin includerea amortizarii in pretul produselor vandute si serviciilor prestate. Numerarul asigura desfasurarea activitatilor de exploatare si de investitii, transformandu-se in stocuri, active imobilizate si creante, care ulterior prin valorificarea produselor se reconstituie.

Echilibrul dintre resursele si utilizarile de numerar se asigura prin atragerea de resurse fie de la actionari, fie de la creditori prin politica de finantare. In urma procesului de alocare, numerarul este utilizat pentru achitarea datoriilor de exploatare, rambursarea datoriilor financiare si rascumpararea de actiuni de catre intreprindere.

Eliminarea dezechilibrelor care apar in circuitul numerarului necesita detalierea fluxurilor generate de incasarile si platile in numerar. Aceste fluxuri sunt reflectate in contul de profit si pierdere si in bilant. Primul reflecta fluxurile de numerar potentiale, intrucat veniturile sunt inregistrate in momentul facturarii si nu al incasarii, iar cheltuielile facturate difera de cele platite. De asemenea productia stocata si cea imobilizata doar in momentul valorificarii genereaza fluxuri de numerar. In plus amortizarile si ajustarile de valoare a unor elemente de activ nu determina fluxuri de intrari sau iesiri, intrucat nu sunt de natura monetara. Practic, rezultatul net al exercitiului difera de cel existent in trezorerie. In plus capitalul provenit de la actionari si creditori precum si rambursarea capitalului apare doar in bilant, intrucat nu influenteaza fluxurile de venituri si cheltuieli. Deci cele doua situatii financiare au o valoare informationala limitata in analiza circuitului fluxurilor de numerar. Intrucat intreprinderile au nevoie de numerar pentru a-si desfasura activitatile in bune conditii, pentru a-si plati datoriile, pentru a asigura rentabilitatea capitalurilor investite de actionari, dar mai ales pentru a evita lipsa de lichiditate care poate duce la faliment, Standardele Internationale de Raportare Financiara si reglementarile legale actuale obliga intreprinderile sa intocmeasca Situatia fluxurilor de trezorerie pe baza informatiilor preluate din bilant, contul de profit si pierderi si a balantei de verificare.