Organizarea mentenantei

ORGANIZAREA MENTENANTEI

1 Rolul mentenantei

O activitate industrial eficienta de productie cu profit, inseamna si asigurarea continuitatii functionarii utilajelor, cu pierderi minime de productie, cu rebuturi cat mai putine si cu cheltuieli de intretinere si reparatii cat mai mici.

Pentru atingerea acestor obiective este necesara optimizarea activitatii de mentenanta cu minimizarea cheltuielilor si consumurilor de resurse umane si material (manopera, piese de schimb, materiale si energie).

In acest sens este necesaraorganizarea si dotarea corespunzatoare a compartimentelor de intretinere si reparatii din societatile comerciale si care sa lucreze pe baza unor programe elaborate stiintific pe baza unor banci de date proprii care sa asigure stabilirea cauzelor efective a opririlor accidentale si a uzurilor anormale, a consumurilor de resurse (materiale, energie, piese de schimb, manopera), a fiabilitatii si operatiilor de intretinere si reparatii executate anterior.

Principalul rol al mentenantei este acela de a mentine instalatiile tehnologice si facilitatiele in functiune pe toata perioada desfasurarii proceselor de productie cu evitarea opririlor accidentale sau avariilor, utilizand mijloace stiintifice de optimizare si gestiune a activitatilor de mentenanta.

In scopul indeplinirii obiectivelor activitatii de mentenanta este necesara o abordare sistemica a acestor activitati. Conceptul sistemic impune o organizare optima a mentenantei in functie de:

a)     sistemul adoptat (centralizat, descentralizat mixt);

b)    sarcinile de lucru ale echipelor de lucru (de intretinere, de intretinere si reparatii preventive);

c)     caracteristicile proceselor tehnologice (continue, discontinue);

d)    complexitatea si gradul de uzura a componentelor utilajelor din dotarea companiei;

e)     modul de pregatire al interventiilor: asigurarea cu piese de schimb, formarea de echipe complexe, elaborarea unui program de lucru pentru activitatile de intretinere si reparatii, organizarea ergonomica a muncii.

2 Strategia mentenantei

Datorita cresterii complexitatii utilajelor din dotare sunt necesare elaborarea unor strategii proprii de mentenanta care cuprind:

a)     stabilirea sistemului de mentenanta adoptat si a planurilor de intretinere si reparatii;

b)    stabilirea resurselor necesare: piese de schimb, materiale, energie si manopera;

c)     planuri de interventii cu resursele disponibile;

d)    stabilirea unor bugete de cheltuieli pentru mentenanta pe sectii si ateliere de productie.

Pentru adoptarea strategiei mentenantei se are in vedere urmatoarele:

a)     tipul instalatiilor si utilajelor tehnologice;

b)     mijloacele de ridicat si transport din dotarea firmei;

c)      volumul de lucrari ce trebuie executat pentru intretinere si reparatii;

d)     profilul de productie al firmei;

e)     amplasarea firmei.

Cea mai eficienta strategie de mentenanta este aceea care asigura cel mai scurt timp de imobilizare a instalatiilor si utilajelor si cu cele mai reduse costuri de repunere in functiune.

In practica se pot adopta doua strategii fundamentale pentru mentenanta: preventiva si corectiva.

Alegerea tipului de strategie se va allege din comparatia costurilor specifice pentru cele doua tipuri de strategii: preventiva (sau planificata) si corectiva.

Costul specific al remedierii unei defectiuni aparuta inaintea unei interventii de mentenanta planificata (preventiva), raportat la ora de functionare a instalatiei (utilajului) notat cu c, se poate calcula cu relatia:

c₁ =

unde:

C_r - costul inlocuirii sau al repararii unui subansamblu functional al utilajului (costul mentenantei corective);

T - timpul planificat intre doua interventii de mentenanta preventiva;

λ(t) - intensitatea de defectare e subansamblului.

Costul specific al mentenantei preventive (c₂) pentru inlocuirea sau repararea blocului functional se va calcula cu relatia:

c₂ = (2)

Costul specific total al mentenantei preventive notat cu c_p va fi:

c_p = c₁ + c₂ = (3)

Daca mentenanta corectiva se executa la intervale foarte mari de timp, atunci se poate considera ca T → , se va obtine costul pe ora de functionare al acestei mentenante (c_r) si va fid at de relatia:

c_r = (4)

sau

c_r = (5)

unde

T_med - este resursa tehnica a blocului (subansamblului) functional respective.

Impartind costul specific total al mentenantei preventive (c_p) la costul pe ora de functionare al acestei mentenante (c_r) avem:

= (6)

Din relatia de mai sus rezulta ca pe masura ce valoarea raportului c_p/c_r creste, ρ se apropie de unitate, respective mentenanta corectiva, poate sa fie mai ieftina decat mentenanta preventiva. Uneori insa poate sa fie invers deoarece o defectiune poate duce la o distrugere in lant a utilajului.

Eseu: Stiluri de negociere practicate in afacerile internaționale Eseu: Grupul Aquila - distributie active, transportul international si intern si a serviciilor logistice

Exemplu: la un autoturism este mai eficienta mentenanta preventiva pentru motor si una corectiva (de inlocuire) pentru pneuri, curele de transmisie, etc.

Deoarece in unele situatii este mai eficienta mentenanta preventiva, iar in alte situatii este mai eficienta mentenanta corectiva, in practica se va adopta o mentenanta complexa.

In cazul mentenantei complexe, costul specific al acesteia (c_c) raportat la ora de functionare a utilajului va fi dat de relatia:

c_c = (7)

unde

C_i - costul reviziei tehnice periodice;

C_r - costul inlocuirii (repararii) neplanificate a unui subansamblu functional dupa defectare;

C₀ - costul inlocuirii neplanificate a subansamblului functional, respectiv inainte de a se defecta;

T_i - intervalul de timp dintre doua revizii tehnice.

In relatia (7) primul termen (C_i/T_t) reprezinta costul specific al reviziei tehnice, al doilea termen reprezinta costul specific al repararii defectiunilor intamplatoare aparute intre revizii, iar cel de al treilea termen reprezinta costul specific al repararii unei defectiuni incipiente detectata in timpul reviziei tehnice. Relatia (7) se mai poate scrie sub forma:

c_c =

Impartind costul specific al mentenantei complexe (relatia 8) la costul pe ora de functionare a mentenantei corective (relatia 5) rezulta:

ρ = (9)

In orice conditii C_i < C_r , costul unei revizii tehnice fiind intotdeauna mai mic decat costul unei reparatii (in general C_i ≈ 0.5 ÷ 1% din valoarea utilajului, in timp ce C_r ≈ 2÷ 8% din valoarea utilajului), iar C₀ < C_r deoarece executarea unei reparatii inainte de defectarea completa a unui subansamblu functional costa mai putin decat daca reparatia se executa dupa defectarea complete, cand defectarea principala poate antrena si alte defectiuni secundare.

Din cele de mai sus rezulta ca ρ este intotdeauna subunitar.

In urma analizei costurilor se recomanda o strategie de mentenanta complexa cu executarea corecta a reviziilor tehnice.

In practica curenta se recomanda a se utilize mai multe sisteme de mentenanta, cele mai importante fiind urmatoarele:

a)     sistemul de mentenanta corectiva;

b)    sistemul de mentenanta preventiv (planificat);

c)     sistemul de mentenanta complexa;

d)    sistemul de mentenanta paleativa.

2.1 Sistemul de mentenanta corectiva

Acest system se defineste printr-un ansamblu de masuri luate de detinatorii utilajelor, care sa asigure:

a)     imbunatatirea constructive prin reproiectarea unor piese si subansambluri functionale ce nu corespund exigentelor in functionare (performante inferioare in functionare, uzuri accelerate, defectiuni datorile conceptiei);

b)    imbunatatiri functionale prin proiectarea si dotarea accesoriilor, echipamentelor de schimb, SDV-urilor si AMC-urilor;

c)     stabilirea si eliminarea cauzelor ce duc la o fiabilitate necorespunzatoare.

Sistemul de mentenanta corectiva se aplica pe intreaga perioada de garantie a

utilajelor si cuprinde probe, incercari, reproiectari si modificari constructive atat la utilajele existente cat si la cele care se vor construi in viitor.

Prin aplicarea acestui system se urmareste:

a)     reducerea duratelor de stagnare;

b)    eliminarea defectiunilor sistematice;

c)     eliminarea uzurilor premature;

d)    reducerea consumurilor de resurse pentru mentenanta (piese de schimb, materiale, energie si manopera);

e)     reducerea cheltuielilor de productie.

2.2 Sistemul de mentenanta preventiv (planificativ)

Sistemul de mentenanta preventiv - planificat se defineste prin suma masurilor preventive luate in scopul reducerii uzurii utilajelor, mentinerea acestora in stare de functionare si evitarea opririlor accidentale.

Sistemul cuprinde urmatoarele operatii:

a)     curatarea si ingrijirea utilajelor;

b)    urmarirea comportarii zilnice in exploatare;

c)     ungerea si schimbarea lubrifiantilor la datele prevazute in schemele de ungere;

d)    verificarea periodica a utilajelor;

e)     controlul de calitate al productiei realizate de utilaje.

Aplicarea sistemului preventiv impune inlaturarea oricarei defectiuni imediat ce a fost constatata. Remedierea defectiunii se va face in timpul pauzelor de masa, intre schimburi sau in schimbul in care nu este programata productie.

2.3 Sistemul de mentenanta complexa

Acest sistem se defineste prin totalitatea masurilor tehnico-organizatorice luate de societatea comerciala pentru mentinerea capacitatii tehnologice de lucru a utilajelor, cu consumuri minime de resurse si in conditii de siguranta.

Sistemul de mentenanta complexa cuprinde urmatoarele operatii:

a)     curatarea si spalarea utilajelor;

b)    ungerea si schimbarea lubrefiantilor la datele prevazute in schemele de ungere;

c)     revizia tehnica la intervale regulate, cu diagnoza instrumentala a starii tehnice a utilajelor;

d)    executarea de reparatii dupa necesitate, fara o planificare prealabila;

e)     executarea de reparatii pe baza constatarilor facute la revizii tehnice;

f)      executarea de reparatii preventive cu planificare controlata: reparatii curente de gradul 1 (RC1) si de gradul 2 (RC2), precum si reparatii capitale (RK).

Pentru ca sistemul sa fie cat mai eficient este necesar o buna asigurare logistica

(piese de schimb, materiale pentru intretinere si reparatii), precum si o programare corespunzatoare a lucrarilor cu urmarirea executarii acestora.

2.4 Sistemul de mentenanta de tip paleativ

Aplicarea acestui tip de sistem de mentenanta se urmareste ameliorarea temporara a starii tehnice a utilajelor de varsta inaintata, la care aplicarea celorlalte sisteme de mentenanta ar fi foarte scumpa.

In acest sistem interventiile se executa numai corectiv, la aparitia defectiunilor. Nu se executa reparatii importante, deoarece utilajele fiind foarte vechi nu pot fi aduse la parametri initiali decat cu cheltuieli foarte mari.

In cazul acestor utilaje se impune o analiza tehnico-economica care sa evidentieze oportunitatea modernizarii. Daca valoarea necesara pentru reparatii si modernizari depaseste valoarea de inlocuire a utilajului, atunci in mod evident se pune cumpararea unui nou utilaj.

Reparatia si modernizarea in aceste cazuri se va face numai daca nu se poate inlocui utilajul cu un utilaj nou in timp util din punct de vedere al productiei (in special durata intreruperii).

Un alt factor care face aplicarea acestui sistem de mentenanta este uzura morala a utilajelor din dotare ca urmare a progresului ethnic, acest lucru impune modernizarea utilajelor chiar inainte de operatia uzurii fizice.

3 Factorii care influenteaza mentenanta sistemelor tehnice

Sistemele tehnice trebuie sa fie adaptate inca din faza de proiectare pentru facilizarea operatiilor de mentenanta. Factorii care influenteaza mentenanta sistemelor tehnice sunt prezentati mai jos.

3.1 Accesibilitatea pentru mentenanta

Asigurarea accesibilitatii la locurile de executare a interventiilor de mentenanta se face prin utilizarea unui coeficient de accesibilitate definit prin relatia:

C_a = (10)

unde

H_b - este volumul de manopera consumat pentru lucrarile de baza pentru demontarea si montarea piesei sau subansamblului functiona, in ore-om;l

H_s - este volumul de manopera consumat pentru lucrarile suplimentare de demontare si montare, necesare lucrarilor de baza, in ore-om;

Volumul lucrarilor de baza include pe langa operatiile de demontare si montare a elementului defect si operatii de demontare si montare a capacelor, aparatorilor, panouri izolatoare, a unor piese si alte subansambluri care sunt pe traiectul piesei defecte (pentru a ajunge la piesa defecta).

Coeficientul de accesibilitate trebuie sa fie mai mare de 0,

3.2 Demontabilitatea

Demontabilitatea este factorul care ofera posibilitatea de a inlocui usor subansamblul functional sau piesa uzata sau defecta, cu un consum minim de manopera si costuri scazute.

Demontarea usoara este determinate de modul de fixare, conexiunile electrice, greutatea si gabaritul pieselor si a subansamblurilor supuse demontarii si montarii.

Pentru asigurarea accesibilitatii si demontabilitatii usoare este necesar sa se ia o serie de masuri inca din faza de conceptie-proiectare cum sunt:

a)     asigurarea unor spatii libere suficiente intre subansamblele functionale pentru a permite demontarea usoara a intregului bloc sau a unor componente;

b)    subansamblele functionale, imbinarile demontabile si elementele inlocuibile trebuie sa fie amplasate la o distant minima de 60 cm fata de peretii laterali, de capac si chepengari;

c)     gurile de alimentare ale rezervoarelor trebuie sa fie amplasate la distante care sa permita introducerea dispozitivelor de umplere si evitarea scurgerii pe alte subansamble;

d)    imbinarile filetate la care se verifica periodic strangerile trebuie sa permita o buna accesibilitate a sculelor si dispozitivelor necesare controlului si efectuarii strangerilor;

e)     elementele componente cu resursa tehinca mica trebuie sa se poate demonta usor in conditii de exploatare, fara a fi necesar demontarea unui numar mare de piese;

f)      piesele vor avea forme specific pentru a evita montarea gresita;

g)     pentru piesele si subansamblurile cu masa neta de 20÷50 kg trebuie asigurat accesul a doi oameni pentru ridicare si asezare, iar pentru mase mai mari de 50 kg, accesul dispozitivelor mecanice pentru ridicat (macarale, trolii, etc);

h)    filtrele de ulei si de combustibil vor fi amlasate in locuri accesibile care sa permita executarea lucrarilor de demontare - montare cu ambele maini;

i)      capetele suruburilor vor fi protejate inainte de vopsire.

3.3 Interschimbabilitatea

Interschimbabilitatea este proprietatea pieselor de acelasi tip de a putea fi schimbate intre ele fara a fi necesare ajustari sau corectii suplimentare.

Pentru asigurarea interschimbabilitatiitrebuie luate o serie de masuri la conceptia-proiectarea si fabricarea sistemelor tehnice, cum sunt:

a)   asigurarea interschimbabilitatii elementelor componente se vor prevedea din conceptia compensatorilor tehnologici, de tipul garniturilor, saibelor, alezaje cu diametru marit, gauri ovale, prelungitoare reglabile care sa permita prelucrarea abaterilor limita;

b)   modernizarea sistemelor tehnice pentru a asigura precizia elementelor componente care sa corespunda cu parametrii elementelor din constructia veche;

c)    piesele de schimb noi sau reconditionate trebuie sa aiba o forma geometrica si functionabilitatea identical cu a elementelor pe care le schimba.

3.4 Standardizarea si tipizarea

Aceste activitati permit realizarea utilajelor tehnologice din subansambluri

functionale grupate (constructive modulara), usurand si simplificand procesele de mentenanta care se pot realiza prin simpla schimbare a subansamblurilor sau pieselor defecte cu altele noi. Executia constructive din elemente modulare permite conectarea rapida prin elemente tipizate reducand timpii de demontare si montare.

Tipizarea poate fi extinsa si la constructia pieselor, fiind deosebit de importanta pentru activitatea logistica, usurand aprovizionarea cu piese de schimb. Prin tipizare se asigura si limitatea tipurilor de lubrifianti folositi.

Pentru evaluarea gradului de tipizare se poate folosi coeficientul de tipizare C_t cu relatia:

C_t = (11)

unde

m_i - numarul pieselor tipizate din instalatia tehnologica;

G_ti - greutatea medie a piesei tipizate i;

n_t - numarul total de piese din instalatia tehnologica (utilajul tehnologic);

G_i - greutatea medie a unei piese.

In conditiile globalizarii economice tot mai mult si tot pentru mai multe elemente constructive se adopta standarde respective tipizari cum sunt: rulmenti, roti de curea, roti dintate, simeringuri, etc.

Reglementarile privind tipizarea la nivel international sunt prevazute in standardele ISO, iar cele europene in normelel EU.

La nivel national se fac eforturi pentru compatibilitatea standardelor nationale cu cele ISO si EU.