Politica de gestiune și finanțare a activitații de exploatare

Politica de gestiune și finanțare a activitații  de exploatare

Decizia  cu privire la nivelul optim al activelor circulante, atat ca si suma totala cat si pe elementele componente, nu este singura necesara in acest context. La fel de importanta este politica de finantare al acestui nivel optim in conditiile in care apelul la surse de finantare diferite atat ca si cost cat si ca termene de utilizare implica niveluri de risc si rentabilitate specifice.

Politicile utilizate pentru a stabilirea nivelului activelor circulante si politicile de finantare a acestora depind in buna masura de inclinatia catre risc al fiecarui manager financiar. Astfel in ambele cazuri pot fi identificate trei tipuri de politici: politica ofensiva (agresiva sau restrictiva), politica echilibrata (intermediara) si politica defensiva (relaxata, conservatoare) .

Politici de gestiune a activitatii de exploatare

Politica ofensiva (agresiva sau restrictiva) presupune o anumita indiferenta fata de risc si este promovata de acei manageri care doresc realizarea unei anumite cifre de afaceri, cu stocuri minime (cat mai reduse).

Intr-adevar, prin promovarea unei astfel de politici se asigura o rentabilitate ridicata, dar riscurile privind lipsa sau insuficienta stocurilor, lipsa de lichiditati si aparitia insolvabilitatii sunt relativ mari.

Caracteristicile politicii ofensive de gestiune a activelor circulante sunt urmatoarele:

a) stabilizarea unui nivel scazut al activelor circulante si administrarea eficienta si agresiva a acestora;

b) obtinerea unui ciclu scurt de conversie a mijloacelor banesti destinate formarii activelor circulante;

c) inregistrarea unor cheltuieli reduse si a unor venituri relativ ridicate, cu obtinerea unui volum mare de profit;

d) asumarea unor riscuri mari in derularea activitatii, ceea ce impune solicitarea unui venit ridicat din partea actionarilor societatii comerciale.

Politica echilibrata (intermediara) presupune armonizarea relatiei contradictorii dintre rentabilitate si risc. In acest context, cresterea cifrei de afaceri sau a volumului de activitate se realizeaza cu stocuri curente de marime corespunzatoare noii cifre de afaceri sau noului volum de activitate, iar stocurile de siguranta au nivelul care egalizeaza costul rupturii de stoc (lipsei de stoc) cu costurile ridicate ale suprastocajului (prin constituirea unor stocuri excesive, peste necesitatile stricte ale exploatarii).

Politica defensiva (relaxata sau conservatoare) este specifica pentru conduita managerilor prudenti, cu o aversiune deosebita fata de riscuri. Prin aceasta politica se doreste realizarea unei anumite cifre de afaceri cu stocuri materiale si lichiditati ridicate. In acest caz, costurile suplimentare ale prudentei in asigurarea cu stocuri a continuitatii ciclului de exploatare vor afecta rata rentabilitatii, care va scadea. Prin promovarea acestei politici, managerii prudenti se multumesc cu obtinerea unei rentabilitati mai moderate si nu accepta riscul rupturii stocurilor. Ca urmare, pentru orice crestere a cifrei de afaceri, acesti manageri se preocupa si de cresterea corespunzatoare a stocurilor curente si de siguranta, care sa asigure continuitatea sigura a activitatii de exploatare.

In ipoteza acceptarii unei relatii lineare intre vanzarile societatii comerciale si activele circulante aferente (desi, cel mai adesea, realitatea economica practica este alta).

2. Politici de finanțare a ciclului de exploatare

Cresterea cifrei vanzarilor implica majorarea stocurilor disponibile pentru vanzare si pentru productie, precum si cresterea volumului creantelor rezultate din vanzarile pe credit comercial. Pe acest fond, o buna parte din activele circulante ajung sa se stabilizeze la un anumit nivel cu caracter de permanenta, care difera de la societate comerciala la alta, in functie de domeniul activitatii si de talia acestora. Alaturi de activele circulante "permanente", in cadrul societatilor comerciale se formeaza si o seama de active circulante "fluctuante" - (temporare), care au o evolutie sinuoasa - de la nivelul zero, la un nivel semnificativ. Modul in care se finanteaza cele doua categorii de active circulante configureaza tipul politicii de finantare: moderata, agresiva sau defensiva (conservatoare).

Politica moderata de finantare a activelor circulante se intemeiaza pe principiul armonizarii intre durata imobilizarii in timp a activelor circulante si exigibilitatea pasivelor destinate sa acopere necesitatile de finantare, in conditiile minimizarii costurilor finantarii si ale riscurilor cu care se confrunta societatea comerciala. Astfel, activele circulante "fluctuante" (temporare) sunt finantate prin pasive pe termen scurt, iar imobilizarile nete si activele circulante permanente sunt finantate din pasive disponibile pe termen lung Politica agresiva de finantare a activelor circulante consta in aceea ca o parte din activele circulante "permanente" sunt finantate prin resursele aferente datoriilor pe termen scurt ale societatii comerciale.

Datoriile pe termen scurt luate in considerare ca surse ale finantarii activelor circulante in cadrul politicii agresive se inregistreaza in fiecare perioada de gestiune, reprezentand asa numitul "capital liber" al societatii comerciale, adica fara dobanda sau vreun alt cost.

Politica defensiva sau conservatoare de finantare a activelor circulante este promovata de managerii care nu-si asuma decat niveluri foarte reduse de risc. Ca urmare, la finantarea prin capitaluri disponibile pe termen lung a intregului necesar de active circulante "permanente" se adauga si acoperirea din aceeasi sursa a unei parti din necesitatile de active circulante "fluctuante".