Metodologia de elaborare a strategiilor

METODOLOGIA DE ELABORARE A STRATEGIILOR

Metodologia de elaborare si fundamentare a strategiilor cuprinde ansamblul etapelor, tehnicilor, metodelor si moelelor folosite in vederea fundamentarii strategiilor.

Pentru concepera strategiilor este necesara cunoasterea si luarea in considerare a urmatoarelor elemente esentiale, numite premise:

Diferentierea strategiei in functie de faza de viata a firmei. Firma parcurge secvente temporale variate (demarare, crestere, maturitate si declin), in cadrul carora procesele de management si executie au o intensitate diferita. In evolutia firmei, adaptarea la cerintele si exigentele mediului dobandesc valente diferite. Aceste stadii prin care trece firma presupun solutii decizionale si operationale diferite, astfel incat, in orice faza se afla, firma cauta sa ocupe o pozitie pe piata care sa-i permita obtinerea de profit.

Luarea in considerare a factorilor endogeni si exogeni ai firmei, ale caror interese sunt major afectate de conceperea si derularea strategiei.

Asigurarea continuitatii elaborarii si aplicarii strategiilor si politicilor micro economice. Procesul complex de elaborare si aplicare a strategiilor trebuie sa aiba un demers continuu, generat de firma, care produce mutatii semnificative in intervale scurte de timp, generate de factori interni si externi, si, de modificarile din mediu, care influenteaza considerabil comportamentul managerial, economic si comercial al firmei. Acestea trebuie sa devina trasaturi definitorii ale firmei, a caror implementere se poate realiza prin amplificarea dimensiunii previzionale, prospective a managementului firmei.

Multidimensionalitatea strategiei globale, premisa care are in vedere faptul ca, in fundamentarea strategiei este necesara luarea in considerare a unor aspecte de natura economica, tehnica, manageriala, socio-umana, juridica, in proportii care sa reflecte ponderea lor in mecanismul de functionare al firmei. Datorita caracteristicilor firmei nu pot fi omisi parametrii de functionare si constructivi in conturarea strategiei globale.

Abordarea sistematica a elaborarii si implementarii strategiei. Procesul strategic se bazeaza pe doua aspecte pricipale. In primul rand, pe abordarea firmei ca sistem deschis, in sensul ca aceasta se manifesta ca o componenta a numeroase sisteme contextuale, cu care se afla in relatii continue pe multiple planuri. In al doilea rand, pe amplificarea conexiunilor dintre firma si mediu, alcatuit dintr-o gama cuprinzatoare si diversa de variabile exogene care conditioneaza constituirea si comportamentul economic, comercial, managerial al firmei si, pe de alta parte, firma este tratata ca sistem ce influenteaza semnificativ mediul ambiant, imprimandu-i frecvent notabile particularitati.

Flexibilitatea strategiei. Strategia trebuie abordata flexibil, sa fie succeptibila la modificari, sa se adopte in functie de modificarile ce intervin in unii parametrii dimensionali si functionali ai firmei. Dat fiind faptul ca intervalul de timp de la elaborare pana la aplicarea efectiva a strategiei este adesea destul de mare, pot apare unele nesincronizari ce reclama modificarea partiala a continutului sau. Asadar, se impune elaborarea unor strategii flexibile.

Internationalizarea activitatilor economice, proces cuprinzator, extrem de complex, in continua intensificare. Multiplicarea legaturilor cu mediul ambiant national, dar mai ales international, sustinuta si de amplificarea caracterului deschis, adaptiv al firmei, impune elaborarea unor strategii complexe, capabile sa surprinda aceste legaturi si sa le orienteze spre eficienta.

Principalele elemente ale etapei de fundamentare a strategiei, obtinute prin valorificarea premiselor, sunt:

Identificarea si luarea in considerare a prognozelor stiintifice, tehnice, comerciale, financiare, manageriale privind mediul in care opereaza firma. Nu poate fi conceputa o strategie realista fructificarea ampla a informatiilor desprinse din prognoze, elaborate global si pe domenii, referitoare la mediul in care exista si functioneaza firma. Lipsa ori insuficienta acestora determina un grad redus de fundamentare a strategiilor si, in timp, la o diminuare a performantelor si a competitivitatii. Prognozele sunt predictii pe termen lung a tendintelor din diverse domenii, sunt instrumente de cunoastere si investigar, in timp, a tendintelor viitoare. Elaborarea de prognoze la nivel de economie, ramuri si subramuri trebuie conceputa si realizata sistematic, astfel incat sa faciliteze flexibilitatea strategica a firmelor si functionarea unui veritabil management strategic la nivelul acestora.

Realizarea unor complexe studii de diagnosticare si analiza, prin intermediul carora se evidentiaza cauzal punctele forte si slabe ale activitatii firmei si/sau ale mediului in care aceasta actioneaza si se elaboreaza recomandari strategice si tactice, valorificabile in fundamentarea strategiei. Diagnosticele se refera la trecut si prezent, punand la dispozitia managementului principalele atuuri si vulnerabilitati ale firmei si mediului contextual, ce urmeaza a fi eliminate prin proiectii strategice. Analizele sunt interne, avand ca obiect viabilitatea economico-financiara si manageriala a firmei, cat si externe, referindu-se la pietele de vanzare si aprovizionare, concurenta, consumatori, anumiti factori ai mediului ambiant. Firma poate sa-si remodeleze unele activitati sau sistemul managerial pe baza informatiilor obtinute din aceste analize.

Efectuarea de aprofundate studii de marketing, care ajuta la cunoasterea in detaliu a necesitatilor pietei si, ale caror rezultate sunt valorificabile in elaborarea strategiei firmei, globala sau partiala. Cercetarile de marketing ofera informatii cu privire la:

- Pietele si segmentele de piata cu cele mai bune perspective pentru firma;

Proiect: Infiintarea filialelor si sediilor secundare ale societatii comerciale pe actiuni Lucrare: Analiza rentabilitatii

- Particularitatile serviciilor solicitate;

- Nivelul preturilor acceptate de piata;

- Modalitatile de distribuire a serviciilor pe piata;

- Actiunile promotionale ce urmeaza a fi initiate si desfasurate;

Aceste informatii se folosesc la fundamentarea strategiilor (obiectivele si resursele angajate in operationalizarea lor).

Realizarea unor studii ecologice, fiind un element major al etapei de fundamentare. Importanta sa este conditionata de profilul de activitate, dimensiunea si amplasarea firmei.

Aceste studii ajuta la dezvoltarea firmei in conformitate cu cerintele impuse de mediu.

A doua etapa de realizare a strategiei, deosebit de complexa, are in vedere urmatoarele aspecte:

- formularea misiunii firmei trebuie sa fie punctul de plecare in elaborarea strategiei. Se bazeaza pe explicarea in detaliu a raporturilor dintre management, salariati si context. Rolul formularii misiunii firmei consta in:

sa asigure consensul in cadrul organizatiei asupra scopurilor urmrite;

sa fumizeze un fundament pentru motivarea folosirii resurselor;

sa dezvolte o conceptie pentru alocarea resurselor firmei;

sa stabileasca un climat, o armonie generala a firmei;

sa-i stimuleze pe cei ce se identifica cu scopurile si directiile de actiune ale firmei si sa-i impiedice pe cei ce nu sunt capabili;

sa faciliteze reflectarea obiectivelor in sistemul de organizare al firmei;

sa formuleze telurile generale ale firmei si sa le transmita in obiective referitoare la costuri, perioade si rezultate, care sa poata fi evaluate si controlate;

- precizarea obiectivelor strategice, fiind prima componenta opertionala a strategiei, reprezentand exprimarile calitative ori cantitative ale scopului pentru care aceasta a fost infiintata si functioneaza. Obiectivele strategice trebuie sa indeplineasca urmatoarele caracteristici:

sa fie realiste, in sensul luarii in considerare a capacitatilor si posibilitatilor efective de care dispune firma;

sa fie mobilizatoare pentru salariati;

sa fie formulate si prezentate astfel incat sa fie intelese de toti componentii firmei;

sa fie stimulatoare prin abordare sistematica a intereselor firmei si componentelor sale organizatorice;

- stabilirea optiunilor strategice, generate de dimensiunea si natura obiectivelor fundamentale. Un element important il reprezinta tipul de strategie pentru care se opteaza. La fel de importanta este si modalitatea de implementare a optiunilor strategice, care trebuie sa ia in considerare principalele variabile exogene ce influenteaza comportamentul firmei, intensitatea manifestarii lor, precum si capacitatea de adaptare prin schimbare a firmei.

- dimensionarea resurselor necesare in realizarea obiectivelor, o importanta deosebita avand dimensionarea fondurilor de investitii, apelandu-se la indicatori specifici cantitativi si calitativi. Se precizeaza sursele de finantare, furnizorii si conditiile de asigurare a acestora.

- fixarea termenelor, initiale si finale, de realizare a obiectivelor, care sunt integrate in conturarea celorlalte componente strategice, fiecare avand si o pronuntata dimensiune temporara. Termenele se fixeaza in functie de natura, complexitatea si dificultatea obiectivelor asumate si a optiunilor strategice, precum si de volumul si modul de asigurare a resurselor angajate.

- stabilirea avantajului competitiv, care determina valoarea strategiei si poate viza, in esenta, fie realizarea unui cost redus al serviciilor, fie diferentierea acestora in una sau mai multe privinte fata de produsele concurentilor.

- articularea strategiei globale, care se refera la configuratia de ansamblu a strategiei globale, referitoare la firma in ansamblul sau.

- stabilirea strategiilor pe domenii (strategii partiale). Strategia globala constituie funda-mentul strategiilor partiale, referitoare la unele domenii specifice, la nivelul carora obiectivele, optiunile strategice si resursele, ce urmeaza a fi angajate au dimensiuni reduse. Din acest motiv se elaboreaza strategii manageriale ce pun accent pe remodelarea sistemului de management sau a unor componente ale acestuia, strategii comerciale, financiare, inovationale si in domeniul productiei.

Implementarea strategica cuprinde urmatoarele etape:

I.        Pregatirea implementarii strategiei, bazata pe un program de pregatire adecvat cu doua coordonate majore, pregatirea climatului din cadrul firmei, pentru rezistenta la schimbari si pentru implicarea pozitiva a personalului si asigurarea premiselor tehnico-materiale, umane, financiare si informationale necesare.

II.       Remodelarea partiala sau integrala a sistemului managerial al firmei, avand in vedere modificarea principalilor parametrii constructivi si functionali ai managementului de ansamblu si ai componentelor sale majore, facilitandu-se operationalizarea unor optiuni strategice si implicit realizarea obiectivelor fundamentale ale firmei.

III.     Operarea schimbarilor strategice preconizate, vizand urmatoarele aspecte tehnice, economice, umane, manageriale.

IV.     Evaluarea rezultatelor strategiei, care trebuie efectuata atat pe parcursul implementarii optiunilor strategice, cat si, mai ales, in finalul procesului strategic. Este necesar sa surprinda atat efecte cuantificabile, concretizate in sporuri cantitative ale unor indicatori economici, generate de obiectivele strategice, cat si efecte necuantificabile. Este indicat sa se tina cont de tipul de strategie pentru care s-a optat pentru ca elementele cantitative si cantitative se manifesta diferit in functie de aceasta.

V.      Conceperea si operationalizarea unor perfectionari care, in situatii extreme conduc la o noua strategie. Este necesar ca aceasta sa se coreleze cu parametrii solutiilor noi preconizate pentru a se asigura continuitate in operationalizarea strategiei.

ROLUL STRATEGIILOR IN EFICIENTA FIRMELOR

"Strategiile, prin elaborarea si aplicarea lor constituie un instrument managerial de profesionalizare a conducerii firmei si de crestere a competitivitatii firmei."[1]

Prin strategie se traseaza traiectoria de evolutie a firmei pentru o perioada relativ indelungata, prin care se asigura managerilor si angajatilor o directionare rationala a eforturilor, o consistenta si consecventa a deciziilor si actiunilor, subordonate atingerii obiectivelor riguros si precis stabilite.

Strategia ajuta la reducerea substantiala a riscurilor ce insotesc inerent orice activitate, deci diminueaza pierderile potentiale si ridica moralul personalului, datorita scaderii riscurilor de aparitie a erorilor.

Prin strategie se faciliteaza crearea si dezvoltarea unei culturi de intreprindere competitive centralizata pe realizarea unor obiective globale, detinand un loc major in inregistrarea unei evolutii performante pe termen lung.

Managementul curent este fundamentat pe strategii care prin natura lor faciliteaza si amplifica integrarea firmei in mediul in care este amplasata si in care isi desfasoara activitatea.

Elementul decisiv pentru supravietuirea si pentru atingerea performantelor firmei este avantajul competitiv, determinat tot de folosirea strategiei.

Toate avantajele determinate de folosirea strategiei in firma se concretizeaza in rezultatele sau performantele firmei, obtinandu-se rezultate net superioare fata de perioada in care nu s-a apelat la folosirea strategiilor.