Conceptul de decizie manageriala

CONCEPTUL DE DECIZIE MANAGERIALA

1.1.Caracteristici fundamentale ale deciziei

Decizia, componenta primara a sistemului decizional, constituie un element esential al managementului, fiind instrumentul sau specific de exprimare. In fond, nivelul calitativ al conducerii unei organizatii se manifesta prin deciziile elaborate si aplicate.

Decizia de conducere reprezinta procesul de alegere  a unei linii de actiune in scopul realizarii unor obiective, prin a carei aplicare se influenteaza activitatea a cel putin unei alte persoane decat decidentul.

Deciziile manageriale, spre deosebire de deciziile generale, se refera la misiunea, strategiile si politica pe termen lung ale firmei, coordonarea principalelor domenii de activitate, atingerea eficientei dorite, solutionarea si medierea conflictelor, masuri de maxima importanta pentru viitorul firmei.

In practica decizia manageriala imbraca doua forme: actul decizional si procesul decizional. Actul decizional se refera la situatii decizionale de complexitate redusa, cu caracter repetitiv sau in care variabilele implicate sunt foarte bine cunoscute de catre decident. Procesul decizional implica un consum mare de timp, pe parcursul careia se culeg si analizeaza informatii, se consulta persoane in vederea conturarii situatiei decizionale. In esenta procesul decizional consta intr-un ansamblu de etape prin intermediul carora se pregateste, adopta, aplica si evalueaza decizia manageriala.

Pentru a conduce la realizarea obiectivelor stabilite deciziile manageriale trebuie sa indeplineasca o serie de criterii, dintre care cele mai importante sunt considerate urmatoarele[1]:

       Fundamentarea stiintifica a deciziei. Aceasta conduce la evitarea improvizatiilor si a subiectivismului in procesul de luare a deciziilor.

       Legalitatea deciziei. Adoptarea deciziei trebuie facuta doar de catre persoane care sunt investite cu drept legal si imputernicire in acest sens.

       Completitudinea deciziei. Decizia trebuie sa  cuprinda toate elementele necesare intelegerii corecte si implementarii acesteia.

       Oportunitatea deciziei. Este de preferat o decizie buna luata in timp util unei decizii foarte bune luate cu intarziere.

       Eficienta deciziei. Se urmareste obtinerea unui efect cat mai bun pentru un anumit efort.

       Coordonarea deciziei. Se asigura astfel ca deciziile privind diferitele departamente ale organizatiei sa fie compatibile intre ele si sa conduca la realizarea obiectivului de ansamblu al intreprinderii.

1.2. Clasificarea deciziilor

In functie de masura in care procesul decizional poate fi pre-planificat, deciziile pot fi programate respectiv neprogramate:

Programate - Structurate - Repetitive, de rutina, reguli si procese decizionale cunoscute, deseori automate, de obicei presupun 'lucruri' mai degraba decat oameni, pot fi delegate la nivele inferioare ale organizatiei.

Neprogramate - Nestructurate - Noi, nerutiniere, regulile de decizie nu sunt cunoscute, au un grad ridicat de incertitudine, nu pot fi delegate la nivele inferioare, pot implica 'lucruri', dar intotdeauna implica oameni.

Aceste doua categorii trebuie considerate ca doua extreme ale domeniului decizional. In realitate exista o serie de decizii care poseda caracteristici din ambele grupe.

O alta clasificare a deciziilor se poate face functie de gradul de cunoastere al decidentului referitor la rezultatul diferitelor alternative. Astfel, exista[2]:

Decizii in conditii de certitudine - Exista un singur rezultat pentru fiecare alternativa si exista cunostinte complete si exacte referitoare la el.

Decizii in conditii de risc - Exista mai multe rezultate posibile pentru fiecare alternativa si fiecareia pot fi atasate o valoare si o probabilitate de realizare a rezultatelor.

Decizii in conditii de incertitudine - Numarul rezultatelor, valorile si probabilitatile nu sunt cunoscute

Exista o anumita legatura intre nivelul pe care se situeaza managerul care ia decizia si tipul deciziei: de regula deciziile structurate se iau la nivelul de jos si cele nestructurate la nivelele de varf, dar aceasta nu este o regula absoluta. Fiecare nivel de management are  necesitati informationale diferite. Tabelul de mai jos ilustreaza acest lucru:

Nivele  manageriale	Caracteristicile deciziilor	Caracteristicile informatiilor
Strategic	- orizont mare de timp - scala mare a resurselor Proiect: Infiintarea filialelor si sediilor secundare ale societatii comerciale pe actiuni Lucrare: Analiza rentabilitatii - creativitate si judecata - de regula nestructurate -probleme greu de definit - nefrecvente -grad mare de incertitudine	-de regula, surse externe -din surse informale -privesc in viitor -calitative -precizia nu e importanta -e vital acces instantaneu -acopera un domeniu larg -incomplete
Tactic
Operational	- repetitive - termen scurt - scala redusa a resurselor -obiective si reguli de decizie clare  - discretie putina sau deloc	- de regula surse interne - in principal, istorice - detaliate, deseori cantitative - precizie mare, deseori  critica - disponibilitatea imediata - inguste in privinta scopului - inteligibile

Nivelul tactic este intermediar si realizeaza o combinare a caracteristicilor celorlalte doua nivele. La nivelul strategic, deciziile sunt mult mai dependente de factorul uman si de judecata umana. Asemenea decizii se bazeaza pe metoda incercarii si erorii datorita gradului mare de incertitudine si ambiguitate precum si datorita faptului ca nu pot fi explorate toate posibilitatile. Acest tip de proces decizional se numeste euristic si se bazeaza pe 'regula degetului' mai degraba decat pe reguli de decizie explicite. La nivelele operationale si tactice s-au dezvoltat suporturi formale pentru decizii cum ar fi, de exemplu, modelele de optimizare.

Alte clasificari ale deciziei iau in calcul criterii referitoare la:

Numarul de persoane care participa la adoptarea deciziei:

o     decizii unipersonale care sunt fundamentate si elaborate de o singura persoana, cu referire la problemele curente ale organizatiei;

o     decizii de grup a caror fundamentare este rodul conlucrarii unui anumit numar de persoane.

Periodicitatea elaborarii deciziei:

o      decizii periodice elaborate la anumite intervale de timp;

o      decizii aleatoare adoptate la intervale neregulate, greu de anticipat, necesitatea fundamentarii lor fiind determinata de factori necontrolabili; eficacitatea lor depinde decisiv de potentialul decizional al decidentului;

o      decizii unice care reprezinta un caz de exceptie, neavand precedent si care probabil nu se vor repeta nici intr-un viitor apropiat; eficacitatea lor depinde decisiv de potentialul decizional al decidentului.  

Numarul criteriilor decizionale:

o      decizii unicriteriale care presupun compararea alternativelor pe baza unui singur criteriu;

o      decizii multicriteriale in cazul carora diferitele alternative se compara prin raportarea la doua sau mai multe criterii.

1.3. Elemente ale procesului decizional

Procesul decizional este definit ca fiind o serie de pasi care incep cu analiza informatiei, continua cu selectarea dintre mai multe alternative si verificarea alternativei selectate pe problema aflata in studiu.In orice proces decizional de management se regasesc urmatoarele elemente[3]:

Decidentul este reprezentat de persoana sau grupul de persoane care urmeaza sa aleaga varianta optima din cele posibile. In cazul problemelor complexe  decizia se ia de catre un grup de persoane, iar in cazul deciziilor curente, operative deciziile sunt luate de o singura persoana. Calitatea deciziei depinde de calitatile, cunostintele, aptitudinile decidentului.

Problema decizionala - decizia se adopta pentru solutionarea unei probleme decizionale. In absenta problemei decizia nu are obiect.  

Multimea variantelor decizionale poate fi finita sau infinita. Cuprinde totalitatea posibilitatilor de solutionare a problemei decizionale. Definirea acestei multimi necesita informatii din interiorul si din afara organizatiei, gandire manageriala creatoare, consultarea expertilor, efectuarea de cercetari. In momentul identificarii problemei decizionale, decidentul constientizeaza existenta mai multor cursuri de actiune posibile. El poate cunoaste aceste alternative prin implicare directa sau prin intermediul altor persoane. Alegerea variantei optime se face dupa o serie de metode corespunzatoare modelului matematic care caracterizeaza situatia decizionala.

Multimea criteriilor decizionale include o serie de caracteristici pe baza carora se evalueaza si compara variantele decizionale, in vederea adoptarii celei mai rationale decizii. Multimea criteriilor decizionale este reprezentata de punctele de vedere ale decidentului care izoleaza aspecte ale realitatii economice in cadrul procesului decizional. Criteriile decizionale se caracterizeaza prin mai multe niveluri, corespunzatoare diferitelor variante si/sau stari ale conditiilor obiective. Luarea in considerare, intr-o situatie decizionala, a mai multor criterii, trebuie sa se faca tinand cont de posibilitatea divizarii si gruparii criteriilor, precum si de proprietatea de interdependenta a acestora. De exemplu, profitul poate fi divizat pe produse, subunitati etc. De asemenea, profitul si costul pot fi grupate intr-un criteriu global reprezentat de rentabilitate. Doua criterii sunt independente daca fixarea unui obiectiv din punct de vedere al unui criteriu nu influenteaza stabilirea unui alt obiectiv, din punct de vedere al celui de-al doilea criteriu. In managementul firmei pot fi utilizate criterii de tipul: profit, pret, calitate, termen de recuperare a investitiei, durata ciclului de productie, gradul de utilizare a capacitatii de productie etc.

Mediul ambiant este reprezentat de ansamblul conditiilor interne si externe care sunt influentate si influenteaza decizia. In mediul  ambiant  se  pot manifesta, pentru o anumita situatie decizionala, mai multe stari ale conditiilor obiective. Mediul ambiant se caracterizeaza printr-o  mobilitate deosebita. In cadrul conditiilor interne se observa o perfectionare a pregatirii personalului, perfectionare a sistemului informational, iar in ceea ce priveste conditiile externe, se inregistreaza modificari in legislatia tarii, modificari in relatiile firmei cu diverse organisme. Evolutia mediului ambiant se manifesta uneori contradictoriu in ceea ce priveste influenta asupra procesului de elaborare a deciziilor in cadrul firmei. Astfel, cresterea complexitatii activitatii firmei influenteaza in mod nefavorabil fundamentarea deciziilor, in timp ce ridicarea nivelului de pregatire profesionala si in domeniul managementului are efecte favorabile asupra luarii deciziilor.

Multimea consecintelor cuprinde ansamblul rezultatelor ce s-ar obtine conform fiecarui criteriu decizional si fiecarei stari a conditiilor obiective prin aplicarea variantelor decizionale. Stabilirea consecintelor este o activitate care nu se realizeaza intotdeauna cu exactitate deoarece nu se cunosc cu certitudine cauzele ce ar determina producerea lor. Consecintele pot fi in forma cantitativa sau calitativa.

Obiectivele deciziei sunt nivelele propuse de catre decident pentru a fi atinse in urma implementarii variantei decizionale alese.

Utilitatea  fiecarei consecinte a diferitelor variante se exprima in aceeasi unitate de masura care variaza intre 0 si 1, utilitatea reprezentand folosul asteptat de decident in urma faptului ca o anumita consecinta se realizeaza.