Managementul in America Latina

Managementul in America Latina

1 Contextul cultural-istoric din America Latina

La sud de Rio Grande (granita dintre Statele Unite ale Americii si Uniunea Statelor Mexicane) si pana in Tara de Foc (extremitatea australa a Americii de Sud) se afla o regiune geografica mult diferita de restul lumii, atat din punctul de vedere al traditiilor, istoriei si mentalitatii populatiei, cat si din punctul de vedere geografic.

Mai mult decat alte regiuni sau continente, America Latina este o zona de constante contacte cultural-istorice intre ceea ce a reprezentat populatia indigena, astazi aproape disparuta, cu exceptia unor triburi izolate si putin numeroase, si populatia de origine spaniola, stabilita aici incepand cu ultimul deceniu al secolului al XV-lea.

America Latina, marcata de o istorie violenta in decursul ultimelor cinci secole, incearca sa isi afle locul pe care il merita in comertul international, insa fara pierderea acelei atat de importante identitati culturale care face din aceasta lume o regiune plina de contraste, dar fabuloasa pentru istoria culturala a umanitatii.

America Latina reprezinta, asadar, un ansamblu complex de tari care au ajuns pe cai proprii la niveluri de dezvoltare culturala si sociala diferite. Le unesc - cu exceptia Braziliei - limba, ascendenta hispanica, impletita cu elemente provenite din Europa catolica sau din Africa neagra, de unde au fost adusi sclavii, precum si sentimentul de a apartine aceluiasi continent, in zona geografica cucerita si semipopulata initial de oameni care proveneau din tari latine europene. Populatia Americii Latine este unita astazi de faptul de a simti latino-american, adica intens, pasional, iar un observator neinitiat venit de pe alte meridiane ar putea fi usor derutat.

America Latina nu este un bloc etnic si cultural omogen, deoarece originea, evolutia sociala si dezvoltarea culturala a tarilor care o constituie sunt foarte diferite.

America Latina are o mie de chipuri. Astfel, pentru un sud-american, Mexicul este o lume aparte, in general necunoscuta. America Centrala (Belize, Guatemala, Honduras, El Salvador, Nicaragua, Costa Rica, Panama, Cuba, Haiti, Republica Dominicana, Antilele Mici) are un microclimat social si politic extrem de specific, mult deosebit cel intalnit in alte tari. Exista apoi tarile din zona fluviilor Orinoco (Venezuela, Columbia, Guyana, Surinam, Guyana Franceza) si Amazon, tarile din apropierea junglei (Peru, Bolivia), tarile din regiunea Anzilor (Ecuador, Chile), dar si a Oceanului Atlantic (Argentina, Uruguay, Paraguay). Brazilia este ea insasi un continent, cu o mare varietate de populatie, cu o clima si o evolutie culturala specifica.

America Latina nu are o singura identitate. In Mexic si Peru, culturile precolumbiene cel mai bine cunoscute din intreaga zona, locuitorii au ajuns la un inalt nivel de dezvoltare. In schimb, in Argentina si in Uruguay, populatia endogena, putin numeroasa a fost exterminata rapid. Ca urmare, in Argentina nu mai exista indigeni, iar 90% din populatia actuala este de origine europeana, rod al unei imigrari seculare de italieni, francezi, spanioli, germani, englezi, polonezi, slavi, evrei. Buenos Aires a fost fondat in anul 1536, pentru prima data, iar dupa o retragere in nord, unde terenurile erau mai fertile, in anul 1580, pentru a doua oara. Asuncion (Paraguay) a fost fondat in anul 1537, iar Montevideo (Uruguay) in anul 1726. Astfel, cu timpul, vechii imigranti i-au primit pe cei noi, pe cei recenti. Ca urmare, Argentina si Uruguay au o fizionomie europeana, si "privesc" spre Oceanul Atlantic. In schimb, Chile este o tara "orientata" spre Oceanul Pacific, are o oarecare influenta spaniola si slava europeana, dar si o viguroasa componenta indigena. Triburile din sudul Patagoniei, mai ales cele din Tara de Foc (Ona, Alacaluf, Yamana, Manekenk), puternic incercate dupa sosirea europenilor, au supravietuit pana in zorii secolul al XX-lea.

1.1 Valori culturale latino-americane

Evidentiez aici cateva dintre cele mai semnificative elemente de natura cultural-istorica ce se pot constitui in factori de influenta asupra managementului organizatiilor din tarile Americii Latine:

Populatia de astazi a Americii Latine este rezultatul unor combinatii permanente realizate in ultimii cinci sute de ani, care au urmat cuceririi acestei regiuni de catre spanioli si de catre portughezi. Populatia indigena a fost in unele regiuni decimata de boli, de schimbarile economice impuse de cuceritorii europeni, sau in mod deliberat, asa cum s-a intamplat in Argentina. In partea centrala a Americii de Sud, in Brazilia, in Peru, ca si in unele regiuni sarace din sudul Mexicului (Chiapas) sau in Bolivia se intalnesc si astazi urmasi ai triburilor indigene care populau intregul continent inainte de cucerirea spaniola.

America Latina a fost locul in care s-au dezvoltat numeroase culturi locale sau regionale precolumbiene, dintre care cele mai cunoscute astazi sunt civilizatiile azteca si mayasa (in Mexic), respectiv incasa (in Peru). In regiunile inalte ale Americii de Sud, in vecinatatea Anzilor Cordilieri, care ofereau hrana si adapost, dar care conditionau in mod decisiv clima si dezvoltarea sociala, s-au dezvoltat si alte culturi, precum cele de la Tilcara, Tastil sau Quilmes, din nord-vestul Argentinei, la granita cu Peru si Bolivia. Miturile apartinand acestor culturi, de fapt o combinatie de legenda si astronomie fac si astazi obiectul unor intense cercetari.

Urmare a influentei exercitate de spanioli si de portughezi, America Latina este vorbitoare de limba spaniola, cu exceptia interesanta a Braziliei, tara in care limba oficiala este portugheza.

Religia catolica domina in mod covarsitor America Latina, iar populatiile indigene, obligate sa o accepte, au reusit sa pastreze si o parte din propriile traditii, ceea ce a condus la o imbinare si completare reciproca. Asa se explica cultul "Fecioarei Negre" de Guadalupa, din Mexic, de exemplu sau "Ziua celor morti", sarbatorita la inceputul lunii noiembrie.

Locuitorii Americii Latine au o personalitate puternica, pe care o evidentiaza in diverse situatii, de la sarbatori, laice sau religioase, si pana la sustinerea unor revendicari de natura sociala. Cu toate acestea, in timp, dupa obtinerea independentei, dar mai ales in ultimele decenii, dupa incheierea perioadelor de dictatura militara, popoarele Americii Latine au dobandit trasaturi distincte de caracter, corespunzatoare starii de spirit dominante si propriei evolutii istorice. Astfel, in Mexic, locuitorii sunt foarte ospitalieri si extrem de religiosi, mai ales in regiunile sarace din sud; in Paraguay se manifesta un nationalism exagerat, care incearca sa compenseze suprafata redusa a tarii, in comparatie cu imensii sai vecini; sentimentele care predomina la populatia Braziliei sunt cele de bucurie, chiar de exuberanta si de multumire, in ciuda marilor probleme de natura economica si sociala cu care aceasta tara se confrunta; in Chile se intalneste un straniu complex de inferioritate, generat de relativa izolare in care se afla tara din punct de vedere geografic, dar care a si condus la cresterea nivelului de dezvoltare economica peste media regiunii, precum si o permanenta comparare cu strainatatea, ceea ce a condus la puternica apreciere interna a acelor persoane care se evidentiaza pe plan international, asa cum sunt, de exemplu, laureatii chilieni ai Premiului Nobel pentru literatura; populatia Boliviei este enigmatica, manifestand o tendinta de retinere, care poate merge pana la a se ascunde si a se inchide fata de straini; in Argentina este omniprezent un orgoliu puternic, care a generat ingamfare si un puternic complex de superioritate, bazat astazi pe faptul ca tara este cea mai europeana dintre cele de pe batranul continent american.

Popoarele Americii Latine traiesc, atat cat se mai poate astazi, in epoca postindustriala, in armonie nu doar cu natura, pe care o respecta, sau chiar o venereaza, dar si cu zeitatile lor ancestrale, precum Pachamama, zeita pamantului, sau alti zei ai vechilor culturi precolumbiene.

Valorificand traditiile inca prezente ale culturilor precolumbiene, integrand influentele de natura culturala impuse de cuceritorii spanioli, America Latina a generat in ultimii 50 de ani o literatura complexa, in diferite genuri, apreciata in toata lumea si amplu rasplatita cu premii care ii atesta valoarea. Astfel, au primit premiul Nobel pentru literatura: poeta Gabriela Mistral, din Chile, in anul 1945; romancierul Miguel Angel Asturias, din Guatemala, in anul 1967; poetul Pablo Neruda, din Chile, in anul 1971; romancierul Gabriel Garcia Marquez, din Columbia, in anul 1982; romancierul Octavio Paz, din Mexic, in anul 1990; D. Walcott, din insula Santa Lucia, Antilele Mici, in anul 1992. Acestora li se adauga si alti scriitori publicati, tradusi, cititi in toata lumea: Jorge Luis Borges, din Argentina; Ernesto Sabato, de asemenea din Argentina, dar de expresie franceza; Carlos Fuentes, din Mexic, Ruben Dario, din Nicaragua; Cesar Vallejo, din Peru; Alejo Carpentier, din Cuba; Manuel Vargas Llosa, din Peru; Paulo Coelho, din Brazilia; Eduardo Galeano, din Uruguay.

Protejarea si valorificarea memoriei culturale a tarilor din America Latina si mai ales, a populatiei acestora, s-a realizat in ultimele decenii cu sprijinul UNESCO, fapt care a condus la infiintarea unor muzee reprezentative, precum cele de antropologie si istorie din capitala Mexicului, dar si din capitala fiecarei provincii, precum si la includerea pe lista patrimoniului cultural si natural al umanitatii a multor situri (Teotihuacan, Palenque, Chiczen Itza, din Mexic; Machu Pichu, din Peru; Los Glaciares, Cordoba din Argentina; cascada Angel, din Venezuela). Mai mult decat in alte regiuni ale lumii, aici exista imense parcuri naturale, bine protejate printr-o legislatie adecvata.

Locuitorii Americii Latine sunt pasionali, fermi, hotarati in tot ceea ce isi propun sa realizeze, indiferent daca ne referim la activitatile specifice locului de munca, petrecerea timpului liber alaturi de colegi, prieteni sau cunostinte ocazionale, calatorii sau la actiuni de protest de tip sindical ori chiar la atitudinea fata de guvern, considerat adesea ca fiind corupt si aflat doar in slujba marelui capital autohton sau strain. Ei iubesc muzica, pe care o considera parte a vietii lor (bolero, in Mexic; samba, in Brazilia; rumba, in Cuba; tango, in Argentina). Hotararea de care pot da dovada locuitorii acestor tari se observa si din sloganurile care ii calauzesc si care sunt inscrise chiar pe simbolurile nationale, precum moneda sau drapelul ("Ordem e progresso!", in Brazilia; "En union e libertad!", in Argentina; "Por la razon o la fuerza!", in Chile).

In conditiile unui acces dificil la resurse insuficiente (sau care sunt greu accesibile), s-a dezvoltat o stare de dependenta a subordonatilor de superiori, a unui grup de alt grup, a salariatului de patron, ceea ce a condus a aparitia clientelismului, asociat rapid cu birocratia si coruptia.

Dorinta de dominare, manifestata initial la stapanii de sclavi, apoi la cei de plantatii, iar mai recent la proprietarii de intreprinderi, a generat in timp patrimonialismul, adica acel spirit de proprietate care depaseste sfera organizatiei. Ca urmare, conformismul si obedienta trebuie sa se manifeste si in viata civila, cum este de exemplu dreptul primei nopti, sanctionat de lege, dar inca intalnit in regiuni rurale din nordul Argentinei.

In lumea latino-americana nimic nu se realizeaza in mod gratuit; pentru orice serviciu sau informatie se solicita o plata sau o contraprestatie considerata drept fireasca de catre ambele parti.

1.2 Incadrarea contextului latino-american prin prisma abordarii diferentelor culturale elaborata de Fons Trompenaars

Analizand contextul latino-american si particularizand abordarea diferentelor culturale pentru spatiul cultural-istoric si socio-economic din aceasta regiune, rezulta ca acesta se caracterizeaza prin predominarea particularismului, a colectivismului, a caracterului afectiv, a caracterului difuz, a statutului atribuit, a perceperii timpului in mod sincron si a unei atitudini de convietuire in armonie cu natura. Aceste aspecte particulare foarte asemanatoare cu cele care se manifesta in sudul latin catolic al Europei demonstreaza ca, in ciuda distantei, America Latina este influentata profund, la peste 500 de ani de la cucerire, tot de vechiul continent european

Incadrarea contextului latino-american prin prisma abordarii managementului structurilor multiculturale elaborata de Geert Hofstede

Mostenind si integrand culturile precolumbiene, preluand cultura cuceritorilor europeni, acceptand resemnata izolarea geografica si plasarea intre cele doua oceane, America Latina necesita o analiza diferentiata, atenta si profunda, pentru o corecta incadrare in abordarea managementului structurilor multiculturale, ca baza a unor viitoare comparatii culturale sau manageriale. Proximitatea vecinatatii oceanului sau a uscatului si deci influentele reciproce firesti generate de aceasta; dispunerea, abundenta si calitatea resurselor naturale; numarul, originea si densitatea populatiei; mostenirea coloniala omniprezenta, dar diversa (spaniola, portugheza, franceza); locul si rolul regiunii in comertul international reprezinta importante criterii care conditioneaza o corecta analiza culturala si manageriala.

Abordarea managementului structurilor multiculturale aplicata acestei regiuni conduce, prin urmare, la urmatoarele constatari:

Nivelul slab de dezvoltare economica si izolarea fata de zonele urbane intens populate, fenomene intalnite frecvent in cele mai multe dintre tarile Americii Latine (Columbia, Bolivia, Peru), genereaza un puternic si constant colectivism. La tineri, in special, in toate tarile din regiune, dar si la intreaga populatie in tarile cu un nivel de dezvoltare economica mai mare, cum sunt Chile si Venezuela, in schimb, predomina individualismul.

In mod corespunzator, distanta fata de putere este mare, mai ales in regiunile rurale, slab dezvoltate si sarace, din sudul Mexicului, din regiunea Amazonului, sau din Patagonia. In aglomeratiile urbane, puternic industrializate, cum sunt capitalele tarilor din regiune sau unele orase puternic industrializate, dar mai ales Ciudad de Mexico, Sao Paulo, Rio de Janeiro, se observa o tendinta de descrestere a distantei fata de putere.

Evitarea incertitudinii, prin protejarea pe termen mediu si lung a resurselor naturale si exploatarea rationala a acestora, nu a putut reprezenta o preocupare pentru America Latina, care a fost secatuita de resurse timp de cinci secole. Constientizarea efectelor negative ale urbanizarii excesive, ale agravarii inegalitatilor sociale, ale penuriei de apa potabila, ale poluarii necontrolate, ale posibilelor cataclisme care ar putea afecta regiunea (cutremure de pamant, inundatii catastrofale, alunecari de pamant, eruptii vulcanice) si care s-au produs adesea in ultimii 20 de ani, au impus necesitatea unei viziuni regionale, orientata spre consolidarea tendintei de evitare a incertitudinii.

Masculinitatea este evidenta, chiar daca nu si intotdeauna necesara, fiind fireasca, in conditiile in care, in tarile Americii Latine circa 35-40% din populatia totala este reprezentata de persoane care nu au implinit varsta de 16 ani, zeci de milioane de persoane fiind, mai ales in tarile cel mai intens populate, precum Brazilia sau Mexic, in cautarea unui loc de munca. Statul, prin organismele sale considerate corupte de catre populatie, reuseste doar sa isi propuna asigurarea unei egalitati a sanselor, care se dovedeste a fi iluzorie.

Nivelul scazut de dezvoltare economica se poate modifica in sens pozitiv, in contextul regional, tot prin exploatarea importantelor resurse naturale sau umane de care dispune America Latina, ceea ce conduce la o abordare pe termen scurt a legilor economiei de piata, dar si a celor sociale.

2 Contextul socio-economic latino-american

Lumea afacerilor si managementul corespunzator acestora sunt afectate, in America Latina, de anumite elemente particulare interdependente, care, mai mult decat in alte regiuni sau tari, influenteaza contextul economic si social. Prezentam, in continuare, cele mai importante dintre acestea:

Amestecul statului, a organismelor acestuia, in mod direct, uneori brutal in viata economica este evident in tarile Americii Latine. Statul intervine prin limitarea sau interzicerea cresterii preturilor la anumite produse, servicii sau utilitati, sau chiar in sectorul bancar, limitand retragerile de numerar, in scopul de a mentine un nivel controlat al cresterii preturilor (de exemplu, in Argentina, pentru combustibili) sau pentru a evita eventuale crize financiare.

Existenta unor crize ciclice structurale, generate de interesele statului sau ale unor grupuri de influenta interne sau externe.

Privatizarea unei mari parti a economiei, catre companii multinationale sau catre investitori din tara, in scopul obtinerii unor importante venituri care trebuie sa alimenteze bugetul de stat, urmate de re-etatizari, adesea realizate chiar la sugestia noilor proprietari, pentru ca o parte din sumele restituite de stat sa alimenteze si conturi private sau interese de tip mafiot.

Dezvoltarea puternica a sectorului secundar al economiei, agricultura, si mai ales a sub-sectorului zootehnic (bovine, ovine, camelide), valorificand terenurile imense (de exemplu pampa si Patagonia, in Argentina) dar si traditia gastronomica locala

Populatia acestei regiuni este puternic polarizata din punct de vedere economic, iar clasa de mijloc este in formare. In Brazilia, de exemplu, 40% din populatie traieste sub pragul minim al saraciei, chiar daca aceasta este cea de a saptea economie din lume.

Pentru asigurarea unei integrari mai puternice in economia mondiala, tarile Americii Latine au creat mai multe organisme economice suprastatale. Infiintata in anul 1991, dupa modelul Uniunii Europene, MERCOSUR, adica "mercado del sur", piata comuna a Americii de Sud, tinde sa devina o comunitate de natiuni, fiind alcatuita din tari membre - Argentina, Brazilia, Uruguay, Paraguay, dar si din tari asociate - Chile, Bolivia. Aparuta in anul 1970, CAN, Comunitatea Andina de Natiuni, formata din Venezuela, Columbia, Peru, Ecuador, Bolivia este o alta incercare de reunire a mai multor tari din regiune in scop economic. Demarat inca din anul 1960, ALADI, a reprezentat primul proiect de integrare a tarilor din America Latina, incluzand si Mexicul in aceasta grandioasa initiativa economica.

Proiect: Infiintarea filialelor si sediilor secundare ale societatii comerciale pe actiuni Lucrare: Analiza rentabilitatii

Dictaturile militare sau personale (1955-1982, in Argentina; 1973-1990, in Chile); revolutiile aproape permanente (din 1911, in Mexic; din 1953, in Cuba), cartelurile mafiote (din Columbia, pentru piata drogurilor sau din Mexic, pentru trecerea ilegala a frontierei in Statele Unite ale Americii); persecutiile politice, insotite de rapiri sau disparitii de persoane, de incalcarea drepturilor fundamentale cetatenesti sau de cenzura; violenta de strada, adesea extrema (specifica marilor orase - Bogota, Rio de Janeiro); saracia in care traieste o mare parte a populatiei; cartierele sarace ale marilor aglomeratii urbane ("favele", in Brazilia; "villa miseria" in Argentina, "bidonville", in tarile francofone ale Americii Centrale) au influentat profund economia, dar mai ales societatea latino-americana.

"Foarfeca preturilor", practicata decenii la rand in comertul dintre tarile dezvoltate si tarile Americii Latine a condus la exploatarea masiva a resurselor naturale ale acestora din urma, la producerea unor dezechilibre climatice avand consecinte dramatice nu doar la nivel regional, ci chiar la nivel global, fara a genera dezvoltarea economica echilibrata in zona.

Particularitati ale managementului din America Latina

Cu o mai mare intensitate decat in alte tari sau in alte regiuni geografice, contextul cultural-istoric si contextul socio-economic din America Latina genereaza anumite aspecte profund particulare pentru managementul practicat in aceasta regiune. Managementul este marcat chiar si de contradictii, luand in considerare faptul ca influentele de natura culturala si manageriala provin atat din Europa, pentru cea mai mare parte dintre tari, dar si din Asia, pentru economiile situate pe tarmul Oceanului Pacific, cum este Chile.

3.1 Tipuri de organizatii care functioneaza in America Latina

In America Latina functioneaza pe scara larga organizatii private, fie de dimensiune mica sau mijlocie - acestea fiind cele mai numeroase si aparand ca urmare a initiativei intreprenoriale a intreprinzatorilor locali, fie de dimensiune mare - acestea fiind filiale sau reprezentante ale unor companii internationale.

Motivele pentru care se infiinteaza, in aceasta regiune, organizatii private mici sau mijlocii sunt, uneori, diferite de cele clasice. Prezentam, in continuare, cateva dintre acestea:

existenta unui patrimoniu, chiar daca de mica valoare, care permite intreprinzatorului sa isi asume riscurile inerente afacerii;

combinarea economica a factorilor de productie specifici si distinctia clara intre entitatile care aduc, in organizatie, acesti factori de productie; astfel, salariatii reprezinta forta de munca, capitalul initial este asigurat de intreprinzator si de catre bancheri, iar organizatia devine un centru de putere, dominat de intreprinzator, in care se adopta deciziile;

stabilirea obiectivul firmei - acela de a vinde pe piata produsele realizate sau de a presta serviciile propuse, in functie de puterea de cumparare a populatiei vizate;

maximizarea profitului obtinut din activitatea firmei reprezinta mobilul infiintarii organizatiilor mici sau mijlocii.

Adesea, motivele enumerate anterior, chiar daca par suficient de mobilizatoare, sunt contracarate de problemele cu care se confrunta aceste organizatii. Enumar cateva dintre acestea:

lipsa ori insuficienta finantarii externe, generata de politica pe care o au organismele financiare internationale fata de tarile din regiune (cresterea deficitului balantei de plati externe; dependenta de fluxurile volatile de fonduri, cum sunt liniile de credit bancare);

instabilitatea manifestata la nivel macroeconomic, urmare a interventiei brutale si agresive a statului in viata economica (sisteme financiare instabile);

adoptarea de catre guvern a unor strategii si politici economice considerate neadecvate de catre oamenii de afaceri, chiar daca - asa cum se afirma in mod oficial - acestea urmaresc realizarea unor obiective de natura sociala (legislatie fiscala elaborata pentru un interval scurt de timp si nu pe termen indelungat sau cel putin mediu; identificarea si studierea deficitelor structurale, pentru ca datoriile prezente sa nu afecteze generatiile urmatoare de intreprinzatori dar si de contribuabili; dolarizarea economiilor din regiune).

Cea mai mare parte a intreprinderilor mici si mijlocii din America Latina sunt asociatii familiale. Cateva dintre caracteristicile esentiale ale acestora sunt prezentate in continuare: compromisul, ceea ce semnifica gasirea combinatiei considerate optime intre dedicatia pentru firma si viata de familie; flexibilitatea, menita sa asigure necesara adaptare a firmei la mediul de afaceri si la oportunitatile acestuia; cultura economica minima a celor implicati in activitatea firmei; increderea reciproca a membrilor familiei, deveniti parteneri de afaceri; orgoliul, adesea excesiv, alcatuit din aroganta, vanitate si un considerabil exces de stima de sine. Asociatia familiala preia, dezvolta si continua relatiile care exista in mod inerent intre membrii unei familii biologice sau civile. Evolutia in timp a activitatii unei asociatii familiale, asa cum se intalneste in America Latina, se poate urmari pe parcursul a doua sau trei generatii, este dependenta de varsta intreprinzatorului initial, de intensitatea activitatii firmei si parcurge mai multe etape.

Companiile internationale au inceput, in ultimele doua decenii, sa deschida filiale sau reprezentante in America Latina, dupa inlaturarea regimurilor militare din aceste tari, revenirea lor la democratie si privatizarea masiva a organizatiilor publice si de stat. Monopolul unor companii internationale agreate de dictatorii locali, care conducea la realizarea unui profit urias, destinat doar celor doua parti, s-a incheiat, iar acum aceste companii sunt prezente in toate domeniile de activitate economica. Ele au creat locuri de munca, utilizeaza tehnologii de productie avansate, realizeaza necesarul transfer de cunostinte de management, contribuie la dezvoltarea economica si sociala a regiunii. Cel mai des sunt intalnite structurile organizatorice globale, ale caror caracteristici vor fi prezentate in continuare.

3.2 Tipuri de structuri organizatorice intalnite la companiile internationale care desfasoara activitati in America Latina

Coordonarea activitatilor desfasurate de companiile internationale necesita sarcini, competente si responsabilitati sporite pentru managerii acestora. Globalizarea activitatilor economice impune, mai mult, dezvoltarea comunicarii in cadrul organizatiei. Aceste particularitati au impus crearea, de catre companiile internationale care au deschis filiale sau reprezentante in America Latina, a unei noi structuri organizatorice, cea globala, pentru a lua in considerare, in general, particularitatile regiunilor geografice sau economice in care actioneaza si in special particularitatile departamentelor functionale de care este nevoie pentru realizarea activitatilor propuse. In functie de aceste particularitati, se poate alege, in functie si de specificitatile economice si de interesele politice ale tarii in care se implanteaza, cel mai adecvat tip de structura globala: pe produs, geografica, functionala sau mixta. Prezint, in continuare, particularitatile acestor structuri:

Structura globala pe produs prevede subdiviziuni organizatorice distincte si independente de celelalte, pentru fiecare produs sau familie de produse, constituite ca unitati de productie semiautonoma, cu proprii subdiviziuni functionale si care actioneaza pe baza strategiei companiei. Managerul departamentului este subordonat directorului general.

Structura globala geografica grupeaza activitatile internationale ale companiei in subdiviziuni organizatorice regionale, iar directorii acestora raspund de activitatea companiei in intreaga regiune. Acestia sunt subordonati directorului general.

Structura globala functionala se caracterizeaza prin faptul ca atat activitatile interne cat si cele externe ale subdiviziunilor organizatorice sunt in subordinea managerilor executivi. Acestia sunt subordonati tot directorului general.

Structurile globale mixte rezulta din combinarea precedentelor. Astfel, companiile internationale care desfasoara activitati de productie si vanzari in America Latina pot opta pentru o structura globala pe produs - geografica, pentru o structura globala pe produs - functionala, sau pentru o structura globala functionala - geografica.

3.3 Optiuni strategice pentru organizatiile mici si mijlocii din America Latina

Organizatiile mici si mijlocii din America Latina utilizeaza, in mod predilect,

patru optiuni strategice: de penetrare; de expansiune; de diversificare a produselor si/sau a serviciilor realizate, de diversificare a modului de constituire si evolutie. Aceste organizatii sunt, gratie acestor optiuni strategice, mai flexibile si mai adaptabile decat cele corespunzatoare lor din alte regiuni geografice sau economice

3.4 Managementul si resursele umane in organizatiile din America Latina

Managementul practicat in tarile dezvoltate din punct de vedere economic nu ajuta prea mult in intelegerea particularitatilor manageriale din America Latina. Mai mult, el nici nu poate oferi solutii pentru rezolvarea unor probleme structurale cu care se confrunta economiile din aceasta regiune.

Nici organismele financiare internationale, precum Banca Mondiala si Fondul Monetar International nu au reusit sa propuna modalitati puternic adaptate specificului local pentru depasirea anumitor crize, fapt care a agravat mai mult dezechilibrele structurale, asa cum s-a intamplat in Argentina in anul 2008.          Managementul practicat in filialele si reprezentantele companiilor internationale este unul performant si bine adaptat la conditiile culturale, sociale si economice din tarile Americii Latine. In schimb, organizatiile mici si mijlocii sunt conduse in mod traditional, fara a se utiliza instrumente moderne de management. Planificarea este redusa, motivarea se bazeaza mai ales pe stimulente materiale, fara sa existe o preocupare constanta pentru pregatirea fortei de munca prin intermediul politicii de cariera, iar controlul este birocratic si formal, in timp ce procesele decizionale se bazeaza pe criterii personale, nestiintifice.

Companiile din America Latina sunt preocupate de importul de utilaje si de tehnologii si mai putin de pregatirea salariatilor in conformitate cu cerintele acestora, datorita faptului ca lipseste veriga de legatura dintre acestea, transferul international sau regional de cunostinte de management. Ca urmare, pregatirea personalului are caracter sporadic, este axata pe nevoile imediate de pregatire a acestuia, prin cursuri de scurta durata, axate mai ales pe probleme de natura tehnologica. Resurselor umane nu li se recunoaste, asadar, importantul rol pe care il au in cadrul organizatiilor, dar si al societatii.

Nivelul inalt al inflatiei inregistrat in ultimii ani in tarile Americii Latine, surplusul de forta de munca inregistrat in multe tari din regiune sunt cause care explica lipsa consecventei managerilor in domeniul pregatirii personalului. Doar companiile internationale sau nationale mari dispun de programe complexe de pregatire a carierei salariatilor lor. Se apreciaza asadar ca organizatiile din tarile Americii Latine au nevoie de un masiv transfer international de cunostinte de management, dar si de manageri profesionisti, cu o buna intelegere a specificului regiunii, capabili sa inteleaga si sa solutioneze contradictiile si crizele ciclice prin care trec organizatiile pe care le conduc, cu o deosebita capacitate de adaptare, astfel sa identifice solutii creative, unice, personalizate pentru depasirea problemelor specifice cu care se confrunta, in tarile in care functioneaza.

3.5 Negocierea in companiile din America Latina

4 3.5.1 Negocierea in afaceri

In tarile Americii Latine partenerul de afaceri este perceput, de regula, drept un rival care trebuie invins prin orice mijloc, deci nu neaparat cu forta argumentelor. Ca urmare, ca rezultat al negocierii, o parte invinge, iar cealalta este invinsa, indiferent daca recunoaste formal sau nu aceasta realitate.

Negocierile de afaceri sunt dificile si pentru ca anumite informatii nu se furnizeaza, desi sunt necesare pentru realizarea intelegerii, dar si pentru ca managerii sau negociatorii latino-americani au nevoie de timp pentru a dobandi incredere in partenerii lor de afaceri.

Negocierile de afaceri dureaza mult si datorita faptului ca, in mod obisnuit, latino-americanii intarzie aproape intotdeauna, chiar si la intalniri care impun punctualitate, dar si pentru ca, in timpul discutiilor, ei accepta sa fie intrerupti pentru alte probleme, sau chiar genereaza ei intreruperea negocierilor pentru a rezolva alte probleme care nu au nici o legatura cu intalnirea de afaceri la care participa.

Timpul nu reprezinta asadar o restrictie pentru managerii latino-americani, sau altfel spus, pentru ei, timpul rezolva toate problemele.

3.5.2 Negocierea intre partenerii sociali

Negocierile nu sunt facile nici la nivel societal. Adesea, guvernele din tarile Americii Latine duc tratative indelungate cu sindicate, asociatii patronale sau cu locuitori ai unor regiuni. De cele mai multe ori, negocierile nu conduc spre o varianta de compromis, fapt care agraveaza tensiunile sociale si conduce la manifestari de protest care pot deveni foarte violente.

Se produc frecvente blocari de cai de comunicatie, intreruperi ale activitatii organizatiilor publice din sfera educatiei sau sanitara, tulburari ale unor mitinguri sau manifestari publice la care participa oficialitati centrale sau locale, afisarea si sustinerea zgomotoasa a revendicarilor. Cu aceste prilejuri, contestatarii condamna coruptia institutionalizata, interesele private ale celor care detin demnitati publice, privatizarile realizate nu in folosul statului sau al comunitatii, ci in folosul marelui capital autohton sau strain.

3.6 Relatia dintre management si sindicate in companiile din America Latina

In tarile Americii Latine intre management si sindicate relatiile sunt puternic antagonice. Statut este considerat, de catre cele doua parti, - managementul de nivel superior, respectiv sindicatul sau asociatia patronala - ca reprezentand necesarul mediator intre interesele intotdeauna divergente ale partilor. Partidele politice au speculat aceasta situatie si au sustinut, in functie de propria orientare, interesele uneia sau alteia dintre parti.

In comparatie cu sindicatele din Europa, cele din tarile Americii Latine sunt mult mai populare, ponderea salariatilor sindicalizati tinde spre 70%, iar conform modelului nord-american, sindicatele sunt constituite la nivel de ramura sau domeniu de activitate. Constituirea sindicatelor in tarile Americii Latine a inceput, in general, in zorii secolului al XX-lea, pe masura sosirii unui numar din ce in ce mai mare de imigranti din Europa. Formarea clasei muncitoare, atat de necesara marilor industrii nationale, care alimentau imediat industria europeana si consumul locuitorilor vechiului continent, a impus cu necesitate interventia statului in medierea conflictelor continue dintre muncitorii intens exploatati si managerii cosmopoliti, respectiv proprietarii avizi de profit.

Sindicatele din Chile, organizate inca de la sfarsitul secolului al XIX-lea, s-au bucurat de o mare apreciere din partea salariatilor, deoarece sunt mai eficiente, mai putin birocratice, dezvoltandu-se ca cele din Europa. Activitatea sindicatelor din Brazilia, desi eficienta, este grevata de reglementari proprii caduce, care dateaza de peste 70 de ani. Datorita dimensiunii tarii si a amplasarii teritoriale a organizatiilor economice, sindicatele sunt mult descentralizate, pentru a beneficia de sprijinul guvernelor locale, mult mai influente decat cel central. Cu toate acestea, datorita mentalitatii populatiei si a lipsei de motivatie in munca, sindicatele din Brazilia nu au un inalt nivel al constiintei de clasa, precum cele din tarile vecine, care au o puternica miscare sindicala, Chile si Argentina. Mai mult decat in alte tari din regiune, miscarea sindicala din Mexic a fost influentata de activitatea si interesele partidelor politice, care s-au bazat pe sprijinul sindicatelor in alegeri, fara sa onoreze ulterior promisiunile facute acestora.

Adoptarea de catre guvernele statelor din America Latina a unor politici neoliberale, nivelul inalt al inflatiei, neincrederea in moneda nationala, somajul in crestere reprezinta cauze ale unui cert declin al miscarii sindicale din aceasta regiune in prezent, desi solutiile pentru depasirea acestor elemente generatoare de crize economice si sociale sunt adesea propuse chiar de sindicate (de exemplu, in Argentina, disputele generate de fixarea de catre stat si mentinerea neschimbata, pe o perioada de peste sapte ani, fara nici o ratiune economica, a preturilor combustibililor, pentru a se asigura o stabilitate pe termen lung a preturilor si a tarifelor).

4 Perspective ale managementului din America Latina

Diferentele de natura culturala, sociala, geografica, dar si economica dintre tarile din America Latina sunt, in unele cazuri, mai evidente decat asemanarile dintre acestea. Cei interesati de problematica managementului comparat international sunt obligati sa acorde atentia necesara acestor particularitati atunci cand intentioneaza sa realizeze abordari globale si nediferentiate ale managementului practicat in organizatiile din tarile Americii Latine. Cu toate acestea, pe baza aspectelor concrete prezentate anterior, se contureaza, pentru perioada urmatoare, numeroase perspective comune, dintre care le prezint pe cele mai evidente si cu efecte previzibile importante:

Realizarea cu mai mare intensitate decat pana in prezent a unui coerent si masiv transfer international sau regional de cunostinte manageriale, mai rapid si mai economic, in completarea sau, in timp, chiar in locul celui de utilaje si tehnologie;

Cresterea rolului si a influentei organizatiilor economice constituite cu participarea tarilor Americii Latine, cum sunt MERCOSUR, CAN sau ALADI in comertul international, pentru a echilibra comertul regiunii cu Uniunea Europeana, Statele Unte ale Americii sau cu Asia de Sud-Est;

Conservarea si valorificarea in folosul comunitatilor locale a diferentelor de natura culturala dintre tarile Americii Latine

Prevenirea, pe cat posibil, si gestionarea corecta, in interes propriu, dar si din perspectiva globala, a potentialelor crize sociale sau economice generate de adancirea dezechilibrelor dintre nord si sud, respectiv dintre est si vest, in sens geografic si a influentelor acestora pe plan politic si economic, dar si a crizelor provocate de calamitatile naturale care afecteaza frecvent si puternic aceste tari;

Crearea si functionarea, alaturi de companiile internationale, de organizatii national, de dimensiune mare, cu capital autohton, care sa mareasca increderea populatiei in strategiile si politicile guvernelor locale sau centrale;

Acceptarea greselilor trecutului, rescrierea corecta si fara prejudecati a istoriei recente a fiecarei tari si a regiunii in ansamblu, dezvoltarea economica durabila, pentru realizarea unei necesare reconcilieri cu trecutul recent si evitarea repetarii unor erori ("mamele din Plaza de Mayo" din Buenos Aires; exterminarea populatiilor indigene din America de Sud; compromisurile din negocierile cu organismele financiare internationale; exploatarea nerationala a lemnului in bazinul Amazonului; "mitul Evitei Peron", care a creat o stare de dependenta si de permanenta asistare a populatiei de catre statul argentinian, el insusi sarac; comertul cu droguri; cartierele sarace de la periferia sau chiar din interiorul marilor metropole);

Cresterea rolului real al statului in reglarea dezechilibrelor economice si in medierea conflictelor de munca dintre sindicate si patronate

Acordarea unui rol important educatiei de toate gradele care se bazeaza, in prezent, pe modelul francez, enciclopedist, elitist, dar care se poate adapta pentru a indeplini un rol mai activ in pregatirea viitoarelor generatii de salariati, de functionari, oameni de afaceri sau de conducatori politici;

Dezvoltarea sectorului serviciilor, in general, iar in cadrul acestuia a turismului, care poate indeplini un important rol cultural si economic in tarile din regiune (culturile azteca si mayasa din Mexic; cultura incasa din Peru; plajele din Brazilia si din Mexic; orasele coloniale Quito, capitala Ecuadorului, La Habana, capitala Cubei sau cele din Mexic; insulele din regiunea Antilelor Mici; cascadele Iguazu situate la granita dintre Argentina si Brazilia; cascada Angel din Venezuela; arhipelagul Galapagos; insula Pastelui; Machu Pichu; intinderile nesfarsite ale Patagoniei argentiniene, cu rezervatiile in care traiesc balena franca austral, pinguini, lei si elefanti de mare, cu ghetarii impresionanti din zona El Calafate, cu inca enigmatica Tara de Foc si primii sai exploratori, intre care se afla si romanul Iulius Popper).

CONCLUZII

Analiza comparativa a celor trei tipuri de management prezentate

Managementul organizational difera de la o tara la alta, de la o firma la alta, functie de educatie, cultura, interese economice, traditii, influente, etc.

Din punctul meu de vedere, lucrand intr-un mediu inchis, cel mai apropiat ca si caracteristici este managementul chinez, deoarece totul se rezuma la decizia unuia si respectarea ordinelor acestuia, printr-o planificare judicioasa a resurselor financiare, materiale, umane si temporale pentru indeplinirea obiectivelor.

In continuare voi face un scurt rezumat al lucrarii din care sper sa reiasa cateva din caracteristicile fiecarui tip de management analizat, astfel:

Bibliografie

1. Burdus, Eugen - Management comparat international, Bucuresti, Editura Economica, 2001

2. Istocescu, Amedeo - Managementul organizatiei - o abordare ontextualizata. Studii de caz, Bucuresti, Editura ASE, 2004

3. Istocescu, Amedeo - Management comparat international, Bucuresti, Editura ASE, 2005

4. Child, John - Culture, Contingency and Capitalism in the Cross National study of Organizations, Research in Organizational Behavior, Vol. 3, Greenwich, CT, JAI Press, 1981

5. Constantinescu, Dan Anghel - Management comparat, Bucuresti, Editura Semne 94, 1999

6. Farmer, Richard, Richman, Barry - Comparative Management and Economic Progress, Irwin, Homewood, 1965

7. Koontz, H., O'Donnell, C. - Management - A Systems and Contingency Analysis of Managerial Functions, New York, Mc. Graw-Hill Book Company, 1976

8. Nath, Raghu - Comparative Management, a Regional View, Cambridge, Bollinger Publishing Company, MA, 1988

9. Negandhi, A. R., Prasad, S. B. - Comparative Management, Appleton, New York, Century Crofts, 1971

10. Nicolescu, Ovidiu - Management comparat, Bucuresti, Editura Economica, 2001

11. Popa, Ioan, Filip, Radu - Managementul international, Bucuresti, Editura Economica, 2000
12. Tung, Rosalie - Toward a Systems Model of Comparative Management, in volumul "Advances in International Comparative Management", coordonat de R. Farmer, Greenwich, CT, JAI Press, 1988