Gradul de indatorare

Gradul de indatorare

1. Concept si modalitati de exprimare

Cand vorbim de structura capitalului, ne intereseaza proportia resurselor proprii si a celor imprumutate in cadrul capitalului intreprinderii. Un indicator, prin care se poate realiza o exprimare a structurii financiare a societatii, este gradul de indatorare financiar.

Gradul de indatorare financiar se refera fie la ponderea datoriilor in totalul capitalului - gradul de indatorare financiara al capitalului (capital gearing) fie la proportia in care profitul brut este grevat de necesitatea platii dobanzilor - gradul de indatorare financiara al profitului (income gearing) .

I.Gradul de indatorare al capitalului poate fi exprimat prin intermediul a mai multe rate si anume:

1.Gradul de indatorare al capitalului

Aceasta rata simbolizeaza capacitatea intreprinderii de a-si onora obligatiile pe termen mediu si lung prin intermediul activelor sale nete (activul net contabil se determina ca diferenta dintre totalul activelor si datoriile intreprinderii).

2.Gradul de indatorare al capitalului  

Utilizarea acestei modalitati de calcul, pentru gradul de indatorare, confera posibilitatea inlaturarii dezavantajelor ratei prezentate anterior. Mai mult decat atat, pentru o mai buna acuratete a rezultatului, se pot include in calcul si ajustarile peste un an pe care si le constituie intreprinderea. In acest caz gradul de indatorare poate fi scris:

3.Gradul de indatorare al capitalului =

Urmatoarea modalitate de exprimare a gradului de indatorare include pe langa imprumuturile pe termen mediu si lung si pe cele pe termen scurt.

4. Gradul de indatorare        

Una dintre cele mai uzuale rate, utilizata pentru exprimarea gradului de indatorare, este cea constituita ca raport intre datoriile societatii comerciale si valoarea totala de piata a capitalului propriu:

Proiect: Analiza productiei exrcitiului Proiect: CALIVITA INTENATIONAL - obiectivele firmei Calivita International

5. Gradul de indatorare  

Aceasta modalitate de exprimare a gradului de indatorare prezinta avantajul ca ofera informatii cu privire la proportia in care valoarea totala a intreprinderii se imparte intre actionari si creditori.

In practica, in opinia autorilor citati, cele mai folosite modalitati de analiza a gradului de indatorare a capitalului sunt :

(11.6.)

(11.7.)

(11.8.)

(11.9.)

II. Gradul de indatorare al profitului

Utilizarea gradului de indatorare a capitalului, pentru a exprima daca intreprinderea este capabila sa faca fata obligatiilor sale, nu este intotdeauna cea mai buna cale. Mult mai important este, daca intreprinderea reuseste, pe baza profiturilor pe care le realizeaza, sa faca fata serviciului datoriei. Aceasta capacitate a intreprinderii este masurata prin intermediul gradului de acoperire a dobanzilor din profit.

Gradul de acoperire a dobanzilor din profit

Inversul gradului de acoperire a dobanzilor din profit poarta denumirea de grad de indatorare a profitului si indica proportia din profitul brut care este angajat pentru plata dobanzilor aferente capitalurilor imprumutate utilizate:

Gradul de indatorare al profitului = (11.11.)

2.Efectele indatorarii

Un grad inalt de indatorare determina variatii foarte mari in nivelul randamentului obtinut de catre actionarii intreprinderii. Astfel, daca profiturile sunt mari, actionarii  unei intreprinderi puternic indatorate vor obtine o rata de randament superioara celei pe care ar putea-o obtine in cazul unui nivel mai redus de indatorare. Totodata, in cazul in care profiturile sunt foarte scazute, actionarii intreprinderii se vor situa pe o pozitie mult mai proasta decat in cazul in care capitalul intreprinderii ar fi fost format intr-o proportie mai mare din capitaluri proprii.

Care este explicatia acestui fenomen? Un grad de indatorare mare genereaza majorarea efectului de levier si implica cresterea nivelului riscului. Actionarii trebuie sa inteleaga ca, daca isi asuma acest risc, accepta atat castigurile suplimentare ce apar in cazul in care intreprinderea obtine profituri foarte mari, dar si pierderile ce deriva dintr-o profitabilitate redusa a societatii comerciale.

Riscul la care ne referim aici, nu este riscul global al intreprinderii, ci doar riscul financiar. Pentru a elimina orice confuzie, credem ca se impune definirea celor doua riscuri principale ce compun riscul total al intreprinderii: riscul afacerii si riscul financiar.

Riscul afacerii este cauzat de factori precum: caracteristicile activitatii derulate, avantajele competitive pe care le poseda intreprinderea sau competitorii, aparitia unor evenimente exterioare intreprinderii, dar care ii influenteaza activitatea (razboaie, crize ale resurselor), volatilitatea vanzarilor, gradul de absorbtie a pietei de desfacere a produselor intreprinderii, etc. Manifestarea unor asemenea factori poate determina variatii ample ale profitului de exploatare. Riscul afacerii este determinat deci de conditiile generale ale mediului economic si de pozitia intreprinderii pe piata, dar nu este influentat de structura financiara a intreprinderii.

Riscul financiar apare ca urmare a faptului ca structura capitalului include resurse imprumutate. Impreuna cu riscul afacerii, riscul financiar formeaza riscul global ce poate fi exprimat prin intermediul deviatiei standard.