Analiza mijloacelor circulante (active circulante materiale intrate in sistem)

ANALIZA MIJLOACELOR CIRCULANTE (ACTIVE CIRCULANTE MATERIALE INTRATE IN SISTEM)

1. Analiza aprovizionarii cu materii materiale, combustibil, piese de schimb etc. si folosirea lor

2. Analiza stocurilor de materii, materiale, combustibil, piese de schimb etc.

Reflectarea utilizarii mijloacelor circulante in indicatorii de eficienta 4. Eficienta folosirii mijloacelor circulante

5. Analiza eficientei consumurilor marginale de materii si materiale

Derularea activitatii in bune conditii presupune ca agentii economici sa dispuna in ori ce moment de materii prime si materiale de baza, materiale auxiliare, materiale consumabile etc., atat sub aspect cantitativ, cat si sub aspect calitativ.

Analiza mijloacelor circulante ce constituie intrari in sistem si care in continuare vor fi denumite simplu mijloace circulante, vizeaza mai multe aspecte:

aprovizionarea cu materii, materiale, combustibil, piese de schimb etc. si folosirea lor;

situatia stocurilor de materii, materiale, combustibil etc.;

reflectarea utilizarii mijloacelor circulante in indicatorii de eficienta si eficienta folosirii materiilor si materialelor;

eficienta consumurilor marginale de materii, materiale, combustibil etc.

Analiza aprovizionarii cu materii,

materiale, combustibil, piese de schimb etc.

si folosirea lor

Desfasurarea activitatii agentilor economici depinde de posibilitatile lor de aprovizionare cu principalele materii prime si materiale de baza si auxiliare.

Legaturile dintre agentul economic si piata de aprovizionare fac parte din cadrul legaturilor de intrare in sistem. Pe parcursul desfasurarii activitatii, fiecare unitate economica stabileste anumite relatii de legatura cu diversi parteneri ce devin furnizori de baza, dar deficientele din activitatea lor se pot repercuta si in cea a agentilor ce prelucreaza sau valorifica materialele cu care se aprovizioneaza.

Pentru prevenirea aspectelor negative din aprovizionarea cu materii, materiale, combustibil, piese de schimb etc. organismele agentului economic ce se ocupa cu aprovizionarea trebuie sa dispuna de solutii de rezerva ce pot fi aplicate in orice moment in care apar astfel de dereglari.

In analiza pietelor de aprovizionare se urmareste structura pe cele doua piete, interna si externa, iar in cadrul fiecarei piete se va stabili si structura pe furnizori, pentru fiecare sortiment de materii prime si materiale de baza si auxiliare.

Analiza pietei de aprovizionare va urmari pe de o parte necesarul de aprovizionat, iar pe de alta parte oferta de resurse.

Necesarul de aprovizionat este functie de consumul total in perioada analizata (Cm ), de nivelul stocurilor de la inceput de perioada (Si) sau de la sfarsitul perioadei analizate (Sf ) si de cantitatile asigurate din productie proprie.

Asupra necesarului de aprovizionat exercita puternica influenta consumul total de materii prime si materiale. Acesta poate fi stabilit pe baza urmatoarelor relatii:

in care:

Z reprezinta durata in zile a perioadei analizate;

cz - consumul zilnic din sortimentul de materiale analizat;

qi - volumul productiei pe sortimente, in obtinerea carora se foloseste sortimentul de materii prime sau materiale ce se analizeaza;

csi - consumul specific pe unitatea de produs;

Q - productia fabricata exprimata in unitati valorice;

cs/1000 - consumul la 1000 unitati monetare productie fabricata.

Schimbarile structurale in activitatea agentilor economici, cerute de piata, conduc la modificarea consumului total de materii si materiale pe sortimente. Extinderea activitatii presupune un necesar sporit de materii si materiale pentru care trebuie gasita piata de aprovizionare.

In alegerea furnizorilor de materii si materiale, pentru cei traditionali trebuie avuta in vedere seriozitatea lor in respectarea clauzelor contractuale privind termenul de livrare, marimea partizilor (loturilor) livrate, conditiile de livrare (ambalat sau vrac), respectarea tipodimensiunilor si a calitatii. Pentru furnizorii potentiali se va lua in considerare si distanta de aprovizionat care isi pune amprenta pe marimea costurilor de aprovizionare.

Daca prin punerea in balanta a necesarului de aprovizionat cu oferta pietei se ajunge la concluzia ca piata nu ofera intreaga cantitate de care are nevoie agentul economic, atunci trebuiesc gasite materialele ce se vor folosi ca inlocuitori si se vor cauta furnizorii acestora. In caz contrar volumul activitatii va fi corelat cu piata de aprovizionare.

In alegerea furnizorilor trebuie avuta in vedere si capacitatea acestora de a-si adapta productia la cerintele agentilor economici, atat la sortimentele de materiale, cat si la tipodimensiuni.

Aprovizionarea cu materiale presupune un program (plan de aprovizionare) care sa prevada asigurarea cu materiale de asa natura, incat sa nu apara greutati in derularea activitatii agentilor economici.

Punctul de plecare trebuie sa-l constituie urmarirea acoperirii cu contracte ferme a necesarului de aprovizionat, precum si claritatea in formularea clauzelor contractuale, pentru ca, atunci cand furnizorul nu a livrat materialele contractate, sa se poata stabili consecintele economice generate de acest fapt, pierderile putand fi recuperate de la furnizor daca este stipulat acest aspect in contract.

Cantitatile ce vor fi aprovizionate se stabilesc pe baza relatiei:

in care:

Cm reprezinta consumul in perioada analizata;

Si - stocul existent la inceputul perioadei;

Sf - stocul programat pentru finele perioadei;

Ipr - intrarile din productia proprie;

Pr - pierderile prin pastrare ce se iau in calcul pentru acele sortimente care, prin pastrare, inregistreaza pierderi inevitabile.

Pentru aprecierea aprovizionarii cu materiale se vor calcula mai multi indicatori, printre care amintim:

u intervalul dintre doua aprovizionari consecutive, stabilit ca diferenta de timp intre doua momente succesive de aprovizionare (ti). Acest interval se va pune in balanta cu cel programat (tpi), dar si cu cel impus de desfasurarea normala a activitatii agentului economic (tni) si care se stabileste pe baza urmatoarei relatii:

unde:

qmi reprezinta cantitatea de materiale existenta in stoc dupa ce s-a realizat aprovizionarea la un moment dat.

czn - consumul zilnic necesar unei derulari normale a activitatii unitatii.

In conditiile in care ti = tpi < tni, se poate concluziona ca activitatea agentului economic se deruleaza conform programului, iar aprovizionarea nu a creat greutati si nici nu va crea in perioada imediat urmatoare celei analizate.

Daca ti > tn, se poate afirma ca procesul de aprovizionare creeaza greutati in desfasurarea ritmica a activitatii si influenteaza negativ volumul si calitatea produselor sau serviciilor cu tot cortegiul de consecinte negative asupra rezultatelor economico-financiare.

Se poate diminua volumul activitatii zilnice sau activitatea de productie va fi intrerupta anumit interval de timp din lipsa de materii prime si materiale, combustibil, semifabricate etc.

uintervalul mediu dintre doua aprovizionari ()

in care:

ni reprezinta numarul de aprovizionari cu un anumit interval de timp de aprovizionare;

ti- timpul dintre diverse aprovizionari.

Intervalul mediu dintre doua aprovizionari, pus in balanta cu timpul dintre diverse aprovizionari, permite aprecieri cu privire la ritmicitatea in aprovizionare. Cu cat diferenta dintre nivelul celor doi indicatori se mareste, cu atat se accentueaza neritmicitatea in aprovizionare, care conduce la cresterea costurilor cu stocarea si pastrarea materialelor.

umarimea medie a unui lot de aprovizionare () care se calculeaza pe baza relatiei:

Proiect: Infiintarea filialelor si sediilor secundare ale societatii comerciale pe actiuni Lucrare: Analiza rentabilitatii

unde qmi reprezinta marimea lotului la o anumita aprovizionare.

Diferentele intre nivelul efectiv si cel programat al partizilor medii (cantitatea medie adusa la o aprovizionare) pot sa intervina fie la cererea agentului economic, fie din initiativa furnizorului. Daca acest lucru se realizeaza la cererea beneficiarului, atunci se urmareste o mai buna corelare a aprovizionarii cu nevoile de productie impuse de piata. In caz contrar atrage dupa sine fie strangulari in activitatea agentului economic, fie crearea de stocuri peste necesar.

Analiza folosirii materiilor prime si materialelor de baza si auxiliare urmareste randamentul la prelucrare, stabilit ca raport intre cantitatea da materiale ce se regaseste in noul produs si consumul total:

unde:

qi reprezinta volumul fizic al productiei pe sortimente de produse in fabricarea carora se foloseste un anumit material de baza sau auxiliar;

m - cantitatea neta de material ce se regaseste in produsul finit;

Cm - consumul total de materiale din sortimentul analizat.

Cresterea randamentului la prelucrare atesta o folosire mai buna a materiilor si materialelor. Pentru realizarea acestui deziderat, se impune aprovizionarea cu materiale de tipodimensiuni cat mai apropiate de cele ale produselor finite, in vederea reducerii la maxim a pierderilor prin croire, debitare sau prelucrare, precum si alegerea tehnologiilor performante de prelucrare.

Aprovizionarea cu materii si materiale de baza si auxiliare se va urmarii si pe baza curbei ABC, unde pe axa OX pot fi redati furnizorii, iar pe axa OY ponderea pe care acestia o detin in volumul total al aprovizionarilor (fig. 2.1).

Varianta A este intalnita la agentii economici care se aprovizioneaza printr-un numar mic de furnizori (maxim 5), din care 1-3 detin minim 80 la suta din totalul aprovizionat.

Varianta B pune in evidenta ca o unitate economica apeleaza la un numar mediu de furnizori (20-30), o treime din acestia detinand cca. 50 la suta din piata de aprovizionare.

Varianta C este intalnita in cazul agentilor economici care in activitatea de aprovizionare apeleaza la un numar mare de furnizori (uneori chiar sute), dintre care jumatate detin mai putin de o treime din necesarul de aprovizionat.

In deciziile privind activitatea de aprovizionare se va tine seama ca fiecare din cele trei cazuri tipice prezinta atat avantaje, cat si dezavantaje.

Astfel, in varianta A drept avantaj il constituie faptul ca solicita un consum mic de factori pentru urmarirea aprovizionarii, deci costuri reduse. Ca dezavantaj trebuie mentionat ca in cazul in care un furnizor ce detine pondere ridicata in piata de aprovizionare va da faliment, unitatea economica ,cel putin o perioada de timp, isi va reduce sau isi va inceta activitatea din lipsa de materii prime si materiale de baza.

Varianta C prezinta ca dezavantaj faptul ca solicita un consum mare de factori pentru urmarirea aprovizionarii, deci costuri ridicate cu lansarea comenzilor catre furnizori si cu urmarirea aprovizionarii. Are insa avantajul ca, in caz de faliment la unul sau mai multi furnizori, activitatea nu va fi dereglata deoarece printr-o usoara suplimentare a cantitatilor la ceilalti furnizori, deficitul poate fi prevenit.

Varianta B imbina avantajele si dezavantajele din variantele A si C, costurile cu lansarea comenzilor pe piata de aprovizionare fiind mai mari decat in cazul A, dar mai mici decat in C, dar riscurile provocate de falimentul furnizorilor vor fi mai mici decat in varianta A, dar mai mari decat in C.

In activitatea de decizie privind piata de aprovizionare se vor pune in balanta avantajele si dezavantajele fiecareia dintre cele trei variante sau pentru alte cazuri intermediare, astfel incat efectele negative ale pietei de aprovizionare asupra situatiei financiare ale unitatilor economice sa fie minime.

2. Analiza stocurilor de materii, materiale, combustibil, piese de schimb etc.

Prin natura lor, stocurile reprezinta o imobilizare de capital, de valori. Prin functiile pe care le indeplinesc in procesul de gestionare a resurselor de productie ii obliga managerii sa adopte decizii care sa dimensioneze stocurile in functie de specificul fiecarei unitati si sa le adapteze la cerintele pietei.

Analiza stocurilor de materii si materiale urmareste mai multe aspecte, cum ar fi:

corelatia dintre evolutia stocurilor si cifra de afaceri;

nivelul stocurilor;

situatia stocurilor cu miscare lenta sau fara miscare etc.

In general, intre volumul activitatii concretizat in cifra de afaceri, pe de o parte, si consumul de materii prime si materiale exista o legatura directa, legatura ce se mentine si intre cifra de afaceri si marimea stocurilor. Stocurilor se poate reduce in conditiile cresterii volumului de activitate, numai prin accelerarea rotatiei stocurilor. Acest lucru este posibil prin masuri de scurtare a ciclului de productie sau prin reducerea consumurilor specifice pe baza unor tehnologii performante, fara sa fie afectata calitatea produselor, lucrarilor sau serviciilor.

Pentru o apreciere corecta a corelatiei dintre nivelul stocurilor si cifra de afaceri se va urmari evolutia stocurilor si la firmele concurente (daca exista informatiile necesare).

Deoarece structura de productie isi pune amprenta pe nivelul stocurilor, este bine sa se cuantifice influenta acestui factor asupra consumului total, pentru a face o apreciere corecta a evolutiei stocurilor. Cresterea ponderii produselor cu un ciclu mai lung de fabricatie sau a celor ce implica un consum sporit de materii si materiale va determina o crestere mai accentuata a stocurilor comparativ cu cifra de afaceri. Daca acest lucru este dictat de nevoile pietei, situatiei nu trebuie apreciata ca negativa.

Nivelul stocurilor existent intr-o unitate trebuie pus in balanta cu nivelul stocurilor ce trebuie sa asigure continuitatea proceselor de productie. Se poate vorbi de stocuri curente sau normate stabilite in functie de timpul pana la reaprovizionare calculate pe baza relatiei:

in care:

qi reprezinta volumul productiei ce se va obtine zilnic din sortimentul ,,i

csi - consumul pe unitatea de produs ,,i

Z - intervalul de timp, in zile lucratoare, intre doua aprovizionari;

Tot pentru calcularea stocurilor curente se mai poate utiliza relatia:

unde:

cz reprezinta consumul zilnic din acel sortiment de materiale.

Daca inainte de darea in consumul productiv, un anumit material este supus prelucrarii, atunci trebuie luat in calcul si stocul de prelucrare, sau conditionare, stabilit tot pe baza unor normative, utilizand relatia:

unde:

Sp reprezinta stocul de prelucrare;

Tp - timpul de pregatire prin prelucrare a respectivelor materii si materiale;

nz - necesarul zilnic pentru activitatea de prelucrare.

Pentru asigurarea continuitatii activitatii agentilor economici, atunci cand intervin dereglari in activitatea de aprovizionare, se va stabili un  stoc de siguranta (S). Marimea acestui stoc va fi calculata in functie de timpul necesar unui ciclu complet de aprovizionare (Ta), compus din timpul necesar stabilirii legaturii cu furnizorii, la care se adauga timpul pentru formarea unui lot in vederea livrarii, plus timpul pentru efectuarea transportului, descarcarii, receptionarii si depozitarii produselor aprovizionate si necesarul zilnic (cz), folosind relatia:

Daca stocurile existente sunt inferioare celor normale, apar greutati in desfasurarea proceselor de productie, nu se respecta ritmicitatea programata. Stocurile peste cele normale genereaza imobilizari de capital.

O problema ce trebuie analizata este existenta stocurilor cu miscare lenta sau a celor fara miscare. Ele apar de obicei datorita schimbarilor intervenite in structura de productie sau in modificarea tehnologiilor de fabricatie, dar por sa apara si ca urmare a unor deficiente in activitatea de aprovizionare (calculul eronat al necesarului de aprovizionat, favorizarea unor furnizori in detrimentul unitatii prin stabilirea unor comenzi peste necesarul unitatii etc.).

Dupa gradul de imobilizare a materiilor si materialelor, stocurile se pot grupa in urmatoarele categorii: stocuri normale, stocuri cu miscare lenta si stocuri fara miscare. Incadrarea intr-una din categorii se face pe baza duratei de imobilizare a stocului exprimata in zile si stabilita pe baza relatiei:

in care:

 reprezinta stocul mediu anual;

- iesirile de materiale din magazia unitatii.

Durata de imobilizare este diferita in functie de natura materiilor si materialelor. Drept baza de comparatie se va lua durata medie de imobilizare pentru perioadele anterioare.

Existenta stocurilor cu miscare lenta sau a celor fara miscare obliga la masuri care sa le elimine in perioadele imediat urmatoare. Acest lucru se poate realiza prin folosirea lor ca inlocuitori la fabricarea produselor cerute pe piata, iar daca nu este posibil acest lucru, se vor disponibiliza si vinde catre agentii economici care au nevoie de ele. In acest mod sunt puse in circulatie resursele materiale si sunt recuperate, partial sau in totalitate, resursele financiare folosite in finantarea activelor circulante.

Efectele actiunilor de diminuare a stocurilor cu miscare lenta sau fara miscare sunt reliefate de anumiti indicatori economici, cum ar fi ,,ponderea detinuta de aceste stocuri in total stocuri de materii prime si materiale". Reducerea ponderii atesta ca s-au luat masuri de diminuare a lor si deci de reducere a capitalului imobilizat prin intermediul stocurilor fara miscare sau cu miscare lenta.

Dimensionarea stocurilor are in vedere costurile minime cu aprovizionarea si stocarea ce revin pe unitatea de materii prime si materiale de baza si auxiliare. Se va tine seama de faptul ca marimea lotului de aprovizionat influenteaza direct proportional costurile cu pastrarea si depozitarea, si invers proportional costurile cu lansarea unei comenzi ce revin pe unitatea de materiale aprovizionate.

Marimea optima a unei partizi sau comenzi se va calcula pe baza relatiei:

unde:

q - reprezinta marimea optima a unui lot de aprovizionat;

Nt - necesarul total de aprovizionat intr-o anumita perioada de timp:

T- perioada de aprovizionare exprimata in zile;

Cc - costul unei comenzi;

Cs - costul stocarii pe zi si pe unitatea de materii si materiale.

Se poate calcula si un interval optim dintre doua aprovizionari consecutive, pe baza relatiei:

sau

Reflectarea utilizarii mijloacelor circulante in indicatorii de eficienta

Folosirea mijloacelor circulante influenteaza direct productia marfa fabricata, iar prin intermediul sau exercita actiune asupra tuturor indicatorilor in calculul carora intervine productia marfa. Pentru a evidentia aceste aspecte se va porni de la relatia de legatura dintre volumul productiei si consumul de materii prime si materiale de baza si auxiliare:

       sau

in care:

Qm reprezinta volumul productiei marfa, exprimata in unitati naturale in cazul productiei omogene, sau in mii unitati monetare pentru productia neomogena la fabricarea careia se utilizeaza un anumit material;

Cm - consumul total de materii prime si materiale;

Si - stocul de materiale de la inceputul perioadei;

Qa - cantitatea de materiale care a fost aprovizionata;

Sf - stocul final de materii prime si materiale;

Ipr - intrarile de materii si materiale din productie proprie;

cs - consumul specific pe unitatea de produs sau la 1000 unitati monetare.

Modificarea volumului (sau dupa caz a valorii) productiei marfa fabricata pe seama stocurilor, a cantitatilor aprovizionate, a pierderilor prin pastrare si a consumului specific se calculeaza pe baza relatiilor:

Influenta cantitatilor aprovizionate

Influenta stocurilor de la inceputul perioadei

Influenta stocurilor finale

Influenta pierderilor prin pastrare

cand pierderile prin pastrare sunt inevitabile si deci vor fi programate;

pentru materiale ce nu au pierderi programate.

Influenta consumului specific

sau

Prin intermediul productiei fabricate, cantitatile aprovizionate, stocurile si consumul specific isi pun amprenta asupra cifrei de afaceri, productivitatii muncii, eficientei utilizarii mijloacelor fixe, profitului brut si net etc.

4. Eficienta folosirii mijloacelor circulante

Eficienta economica a activelor circulante materiale ce constituie intrari, si in primul rand a materiilor prime, combustibilului etc., se apreciaza prin intermediul mai multor indicatori, acestia fiind functie si de natura materialelor utilizate.

Dintre indicatorii ce caracterizeaza eficienta consumului de materii prime, materiale, combustibil etc. amintim:

u consumul de materiale la 1000 unitati monetare productie (fabricata, valoare adaugata, cifra de afaceri etc.):

in care:

m/1000 reprezinta consumul de materiale la 1000 unitati monetare productie;

Cm - consumul total dintr-o anumita grupa sau dintr-un sortiment de materii si materiale;

q - productia fizica pe sortimente, in obtinerea careia s-a utilizat materiile prime si materialele analizate;

p - pretul de valorificare la produsele obtinute.

u valoarea productiei la 1000 unitati monetare consumuri de materii, materiale, combustibil etc.:

in care:

pa reprezinta pretul de aprovizionare (de facturare plus cota parte din cheltuielile de transport) pe unitatea de materii prime, materiale etc.

u consumul de materiale pe caracteristica de functionare a produsului, indicator specific pentru anumite produse. Astfel, la fabricile de anvelope, ,,consumul de cauciuc natural la 1000 km rulati de o anvelopa' pune in evidenta eficienta cu care este folosit cauciucul natural in diferite tehnologii de fabricare a anvelopelor.

u consumul de carburanti la 1000 unitati monetare venituri in cazul unitatilor prestatoare de servicii (cb/1000 ):

in care:

Cb reprezinta consumul de combustibil;

Q - veniturile obtinute prin prestarea de servicii de transport sau prin efectuarea unor lucrari agricole de catre unitati prestatoare de servicii..

u profitul brut din activitatea de exploatare la 1000 unitati monetare valoare a materiilor si materialelor, combustibilului  etc.:

5. Analiza eficientei consumurilor marginale

de materii, materiale, combustibil etc.

Consumurile marginale de active circulante materiale pot viza cresterea productiei sau imbunatatirea calitatii produselor, lucrarilor efectuate sau serviciilor prestate. In aprecierea consumurilor marginale de materii prime si materiale se va tine seama atat de efectele generate de aceste consumuri, cat si de specificul ramurii din care face parte agentul economic.

Astfel, in activitatea agricola consumul marginal de substante chimice (ingrasaminte, pesticide etc.) determina sporuri de productie, imbunatatirea calitatii produselor si reducerea consumului de munca. In constructiile de locuinte consumul suplimentar de materii, materiale etc. va conduce la un grad de confort sporit.

Pentru aprecierea eficientei economice a consumului marginal de materii si materiale se utilizeaza indicatorii:

Sporul de productie pe unitatea de productie (hectar, animal, sonda de exploatare a petrolului etc.)

in care:

qs reprezinta sporul de productie pe unitatea de productie;

hf - randamentul la unitatea de productie in conditiile in care sunt antrenate consumuri suplimentare de materii si materiale;

hm- randamentul la care nu sunt antrenate consumuri marginale de resurse;

Sporul pe unitatea de masura a materiilor si materialelor date in consum:

in care:

qd reprezinta sporul de productie pe unitatea de productie ca urmare a consumului marginal de materii si materiale;

d - cantitatea de materii si materiale consumata suplimentar pe unitatea de productie.

Sporul marginal stabilit ca diferenta intre sporul la doua variante succesive cu cantitati de materii si materiale pe unitatea de productie:

     

unde:

q(d-1) reprezinta sporurile la unitatea de productie cand sunt date in consum anumite cantitati de materiale pe unitatea de productie, iar qd sporurile in conditiile unui consum superior de materii pe unitatea de productie.

Veniturile suplimentare la unitatea de productie

in care:

Vs reprezinta veniturile suplimentare la unitatea de productie;

p - pretul de valorificare a produsului obtinut in conditiile consumului marginal de resurse materiale;

p pretul la care se valorifica productia obtinuta in varianta cu un consum mai redus de materii pe unitatea de productie.

Trebuie subliniat faptul ca folosirea substantelor chimice in agricultura poate sa influenteze nu numai nivelul randamentului la unitatea de suprafata, ci si calitatea sau sezonalitatea productiei, factori ce isi pun amprenta pe nivelul preturilor.

Daca utilizarea substantelor chimice in agricultura nu modifica nici sezonalitatea si nici calitatea produselor agricole, atunci veniturile suplimentare la hectar coincid cu valoarea sporului de productie. Cand ele determina o imbunatatire a calitatii sau obtinerea de produse mai timpurii, veniturile suplimentare sunt superioare valorii sporului la hectar, iar daca substantele chimice afecteaza calitatea, atunci veniturile suplimentare sunt mai mici decat valoarea sporului la hectar.

Veniturile marginale stabilite ca diferenta intre veniturile suplimentare inregistrate in doua variante succesive privind consumul de materii si materiale pe unitatea de productie:

Costurile marginale date de costurile cu procurarea, depozitarea si darea in consum a cantitatilor suplimentare de resurse, la care se adauga costurile cu depozitarea, transportul si valorificare sporului de productie (Chm).

Profitul marginal, stabilit ca diferenta intre veniturile marginale si costurile marginale:

Valoarea zero sau o valoare negativa a acestui indicator atesta limita critica sau respectiv depasirea acestei limite in folosirea unor materii prime si materiale. Acest lucru inseamna ca echipa manageriala trebuie sa actioneze in alocarea de factori de productie numai daca produsele respective, fiind de importanta strategica nationala, vor fi subventionate.

- Factorii ce determina necesarul de aprovizionat.

- Modele deterministe folosite in stabilirea consumului total de materii si materiale.

- Efectele modificarilor intervenite in intervalul dintre aprovizionari si in marimea lotului de aprovizionat.

- Sistemul de indicatori ce caracterizeaza eficienta consumului de materii si materiale.

- Indicatori utilizati in aprecierea eficientei consumului marginal si folosirea lor in activitatea manageriala